New Age

O perspectivă provocatoare 

„Eu sunt Dumnezeu! Eu sunt Dumnezeu!” a strigat actriţa Shirley MacLaine în mini-seria autobiografică „Out on a Limb”. În 1987, seria de televiziune a fost bazată pe cartea autobiografică cu acelaşi nume şi a croit drum mişcării New Age pe scena naţională. Această declaraţie izbitoare a ţiuit prin minţile oamenilor captivaţi de povestea ei romantică a iluminării spirituale.

Au urmat alte autobiografii bestselling, fiecare celebrând farmecul experienţelor New Age, fie prin contact cu vreun spirit, reîncarnare sau experienţe „în afara trupului”, fie prin cultivarea puterii interioare prin yoga şi meditaţie. Shirley MacLaine nu este doar o voce singuratică strigând prin pustietate, ci una din corul crescând al convertiţilor New Age reînviind „înţelepciunea antică” pentru masele moderne.

Promisiunea lor este ispititoare şi afirmaţia lor este uluitoare: „Nu suntem doar muritori. Putem crea propria noastră realitate ca şi zei şi zeiţe.” În binecunoscuta serie de televiziune şi carte „Puterea Mitului”, profesorul Joseph Campbell a proclamat că „fiecare din noi este o încarnare a lui Dumnezeu”. „Noi toţi suntem manifestări ale conştiinţei lui Buddha sau Hristos, doar că nu ştim acest lucru”, a afirmat el.

Mai mult decât muritori? Ce este „mişcarea New Age” promovată de Shirley MacLaine, Joseph Campbell, şi alţii?

Este un termen „umbrelă” care acoperă o varietate de evenimente, idei, oameni, practici, şi organizaţii. Cei implicaţi vorbesc adesea între ei de o „reţea” pentru scopuri personale şi transformare socială.  „Mişcarea” este cel mai bine văzută ca fiind o schimbare în gândirea publicului decât o funcţionare completă şi bună a societăţii. Cu toate acestea, influenţa ei este simţită peste tot pornind de la seminarii de afaceri la educaţie publică, îngrijire medicală, filme. Esenţa gândirii New Age poate fi exprimată în câteva idei principale:

1.  Mişcarea New Age îmbrăţişează un spirit vesel şi optimist
O nouă eră a păcii, dragostei şi liniştii se întrezăreşte. Economia prezentă a planetei noastre, crizele ecologice, politice şi militare pot şi trebuie să fie biruite printr-o „transformare a conştiinţei” care implică o nouă gândire şi un nou set de experienţe mistice. Unii, captivaţi de viziunea New Age, caută un mare lider mondial (câteodată numit „Hristosul”) care să aducă pacea.

2.  New Age proclamă „Dumnezeul interior” al tuturor
„Eu sunt Dumnezeu” strigă Shirley MacLaine, la fel ca mulţi alţii. Provenind din învăţăturile orientale despre mistic şi ocult, gândirea New Age vede totul ca fiind divin. Şi tot ce există, este cu adevărat Dumnezeu. Totul este una cu Dumnezeu. Dumnezeu nu este o Persoană morală şi personală, ci mai degrabă un principiu impersonal, vibraţie sau esenţă ca „Forţa” din filmul SF „Războiul Stelelor”.  New Age ne provoacă să trezim „conştiinţa dumnezeului” nostru prin diferite metode mistice cum ar fi meditaţia transcedentală, metoda de gândire Silva, yoga, auto-hipnoză, vizualizare sau participare la programe de înălţarea conştiinţei cum ar fi „Izvorul Vieţii” (Lifespring) sau „Forumul” (The Forum).

3.  New Age promovează potenţialul nelimitat al oamenilor
Totul este posibil cu noi. Doar ignoranţa în ce priveşte divinitatea noastră ne trage în jos. Ca fiinţe divine, paranormalul ne ademeneşte: ESP, telepatia, contactul cu „spirite călăuzitoare” (canalizare) şi „experienţele din afara trupului” devin de dorit. Noi suntem miracole gata să aibă loc.  Shirley McLaine ne învaţă că: „suntem nelimitaţi doar că nu ştim.” (Suntem nişte dumnezei care, oarecum, am uitat că suntem dumnezei…) Şi dacă nu „stăpânim responsabilităţile” dumnezeieşti în această viaţă, reîncarnarea ne asigură că vom avea alte posibilităţi nesfârşite pentru avansare.

4.  Adepţii New Age tind să nege standardele obiective şi absolute ale moralităţii
Joseph Campbell susţine că Dumnezeu este dincolo de orice noţiune a binelui şi răului şi că trebuie să acceptăm tot ce se întâmplă fără să judecăm.  Un proeminent scriitor New Age, W. Brugh Joy  învaţă că: „absoluturile sunt o scorneală a minţii raţionale.” Aceasta derivă din credinţa New Age că Dumnezeu nu este un Creator drept şi bun, ci numai o forţă impersonală fără atribute morale. Nu este o Persoană. Viziunea New Age a unei lumi restaurate prin intrarea în energia infinitului este ademenitoare şi intrigantă. Suntem mai mult decât muritori?

New Age si Scriptura

„Întotdeauna am crezut că tot ceea ce am crezut a mers împreună cu Biblia. Că nu s-au contrazis, ci doar le-am pus împreună.” Crezul Pamelei Wheaton include o varietate de ESP, astrologie, şi alte activităţi New Age. S-a mândrit cu propriul ei succes de a controla minţile altor oameni. Dar adevărata ei împlinire a venit când o „prezenţă ” a vizitat-o într-o noapte şi a experimentat proiecţia astrală. „Am simţit că eu sunt în control. M-am simţit foarte puternică. Am simţit că am găsit o religie mult mai avansată decât creştinismul …”

Mulţi scriitori New Age se referă din când în când la părţi din Biblie şi la învăţăturile lui Isus Hristos. Oare credinţa New Age se adaugă la învăţăturile biblice, aşa cum sugerează mulţi oameni? Să studiem asemănările şi contrastele dintre învăţăturile biblice şi credinţa New Age.

Un alt  fel de Dumnezeu 

În timp ce gândirea New Age Îl vede pe Dumnezeu ca o conştiinţă universală, Biblia Îl descrie foarte diferit. De la prima la ultima carte a Bibliei, Duhul Suprem este arătat a fi Domnul personal şi adevărat al universului. În Vechiul Testament, când Dumnezeu i s-a descoperit lui Moise în rugul aprins, El a declarat „Eu sunt Cel ce sunt” (Exodul 3:14). Dumnezeu vorbeşte ca o fiinţă personală. Biblia nu Îl prezintă niciodată ca fiind abstract şi impersonal cum ar fi un principiu, esenţă sau forţă. Dumnezeu nu este impersonal, ci e o Persoană.  Dumnezeul biblic îndeplineşte faptele unei fiinţe personale. O citire a Bibliei va arăta că Dumnezeu creează, aude, vorbeşte, judecă, iartă. El este Dumnezeu şi nu este identificat cu creaţia Lui.  Apostolul Pavel, în scrisoarea lui către Romani, subliniază punctul de vedere biblic atunci când scrie despre aceia care îl neagă pe Dumnezeu: „căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin” (Romani 1:25). Pentru Pavel, nu totul a fost Dumnezeu; dar totul ar trebui să-L laude pe Creator, care este singurul Dumnezeu. 

Un alt fel de oameni 

Atât New Age, cât şi Biblia, prezintă oamenii ca fiinţe spirituale importante. Dar dincolo de aceasta, ideea New Age a potenţialului nelimitat al omului şi natura sa inerentă dumnezeiască sunt într-un contrast dramatic cu învăţăturile biblice.  Potrivit Bibliei, oamenii sunt mai asemănători cu Dumnezeu decât orice altceva în univers. Noi suntem „făpturi minunate” (Psalmul 139) în „imaginea şi asemănarea ” cu El (Gen. 1:26). Totuşi, Biblia mai spune şi că suntem departe de a fi dumnezei. Ca şi creaturi, noi nu posedăm acreditarea Creatorului.  Acest lucru este foarte bine arătat în diferite pasaje din Biblie care arată cum Dumnezeu vorbeşte prin om. De exemplu, Dumnezeu a vorbit prin prorocul Ezechiel voievodului Tirului, un vechi dumnezeu impostor: „Fiul omului, spune voievodului Tirului: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: pentru că ţi s-a îngâmfat inima şi ai zis: „Eu sunt Dumnezeu, şi şed pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu în mijlocul mărilor”, măcar că nu eşti decât un om şi nu eşti Dumnezeu, măcar că îţi dai ifose ca şi când ai fi Dumnezeu” (Ezechiel 28:2). Dumnezeu a pronunţat judecata pentru o asemenea mândrie prostească şi îl întreabă pe acest încăpăţânat pretins Dumnezeu: „Vei mai zice tu atunci în faţa ucigaşului tău: „Sunt Dumnezeu” măcar că eşti om şi nu Dumnezeu, sub mâna celui ce te va ucide?” (v.9). Când Shirley McLaine a exclamat „Sunt Dumnezeu”, a vorbit în contradicţie directă cu marele „Eu Sunt” al Bibliei. Aşa cum a declarat prin prorocul Isaia: „Eu sunt Dumnezeu şi nu este nici unul ca Mine” (Isaia 46:9).

Măsura dumnezeirii noastre 

Să luăm în considerare şi alte învăţături biblice care sunt în contrast sever cu această mentalitate New Age: Dumnezeu este peste tot simultan (fără a fi totul); dar noi putem fi doar într-un singur loc la un moment dat. Dumnezeu este Atotputernic; noi suntem limitaţi de faptul că suntem creaţi. Dumnezeu ştie totul; noi cunoaştem în parte. Dumnezeu este perfect din punct de vedere moral; noi suntem foarte clar departe de perfecţiunea morală. Bazat pe aceste învăţături biblice, cu siguranţă merităm un rang mic în divinitate. Dacă Dumnezeu este sfânt şi drept, atunci căderile noastre morale ne pun cu un pas în afara caracterului şi scopurilor Lui. Cea mai mare întrebare a Bibliei care necesită răspuns este: Cine poate trăi la înălţimea standardelor perfecte şi a bunătăţii lui Dumnezeu?

Isus – Guru sau Domn?

Cei din mişcarea New Age îl stimează pe Isus ca fiind mare învăţător, stăpân, guru sau yogin. Totuşi, nimic în Biblie nu contrazice gândirea New Age mai mult decât Isus din Noul Testament.  Isus nu a pretins că este exemplul unui guru format prin puteri proprii, ci mai degrabă revelaţia unică şi irepetabilă a unui Dumnezeu personal. În timp ce persoanele implicate în New Age pretind să-şi atingă divinitatea (cu diferite grade de succes), Biblia arată că Isus Și-a demonstrat divinitatea prin moduri neaccesibile vreunei personalităţi din istorie. El a făcut nenumărate miracole în ce priveşte natura, boala, şi chiar moartea atunci când l-a înviat din morți pe prietenul Său, Lazăr. Surzii au auzit, orbii au văzut şi ologii au sărit de bucurie. A învăţat cu o autoritate care nu poate fi contestată şi care fie a impus respectul, fie a alimentat ura acelora care nu au putut suporta adevărul. A pretins că nu este mai prejos decât Dumnezeu, în forma umană, când a spus că are autoritate pe pământ să ierte păcatele (Marcu 2:1-12).Când a declarat „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte să se nască Avraam, sunt Eu” (Ioan 8:58) a folosit numele divin „Eu Sunt” pentru El Însuşi şi audienţa Lui a ştiut că este Dumnezeu adevărat.

Într-o misiune de salvare pe pământ 

Dacă luăm în serios ceea ce a spus Isus despre El Însuşi, atunci trebuie să luăm în considerare următoarele:

Problema diagnosticată
Isus nu a învăţat niciodată că oamenii au suferit din cauza lipsei de înţelegere a adevăratei lor naturi ca divină. Mai degrabă, a diagnosticat problema ca fiind una de etică, localizând rădăcina necurăţiei morale în inima omului.

El a spus: „Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru şi spurcă pe om” (Marcu 7:21-23) .

Isus a ştiut de asemenea că această necurăţie nu a fost o problemă ocazională, ci o condiţie generală a umanităţii. El a spus: „Adevărat, adevărat vă spun … că oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului” (Ioan 8:34). Acei ce înclină să vadă ca păcat doar cele mai rele fapte (cum ar fi crima şi hoţia) ar trebui să ia în considerare şi standardele lui Isus. Regula Lui pentru bunătatea morală a fost: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.” şi „să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei 22:37, 39).

A spus despre El Însuşi: „Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19:10).

Isus a fost într-o misiune de salvare pe planeta pământ pentru a mântui pe cei ce erau pierduţi în păcat, pe cei ce nu puteau trăi la nivelul cerinţelor lui Dumnezeu. Isus a mai proclamat că „Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Și dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!” (Marcu 10:45).

Isus a fost aşa de îndrăzneţ încât a împărţit oamenii în conformitate cu răspunsul lor faţă de El, spunând: „Cine nu este cu  Mine, este împotriva Mea, şi cine nu strânge cu Mine, risipeşte” (Matei 12:30).

Isus a invitat ascultătorii să îşi pună credinţa în El şi să se dedice doar lui.  El a spus: „Fiind că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16). 

Nu o cale, ci CALEA
Atunci când ucenicii L-au întrebat care este calea către Dumnezeu Tatăl, Isus a rostit o afirmaţie cât se poate de clară despre identitatea şi misiunea lui. El a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6).

Numai Isus a primit acreditarea de a face ca afirmaţia lui să rămână fermă. Şi-a dat viaţa pentru toţi cei ce aveau nevoie de o viaţă nouă: „Eu sunt păstorul cel bun,” a spus El, „Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi” (Ioan 10:11).

Plătirea unei datorii
Aceasta este însemnătatea crucificării lui Isus. Chiar dacă a avut autoritatea de a chema legiuni de îngeri pentru a-l scăpa de la moarte, El şi-a oferit viaţa ca sacrificiu pentru oile care s-au rătăcit. Aşa cum a spus apostolul Pavel, „El măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia lui, voi să vă îmbogăţiţi” (2Cor. 8:9).

Pavel explică mai departe marea dragoste a lui Dumnezeu arătată prin Isus Hristos: „Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi. Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu, îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:6-8).
Moartea lui Isus pe cruce a fost dată ca „răscumpărare pentru mulţi”. În moartea Lui, El, care a fost fără păcat şi perfect, a plătit pedeapsa pentru păcatul omenirii. Pavel explică clar acest lucru: „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El l-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Cor. 5:21).

Păcatul: un subiect inconfortabil şi de neevitat 

Deşi adepţii New Age cred că ideea păcatului este negativă şi limitată, trebuie să o luăm în serios dacă vrem să-L înţelegem pe Isus Hristos. Viaţa, învăţăturile, şi moartea lui Isus sunt simple absurdităţi fără adevărata însemnătate a păcatului. Isus a venit să moară pentru păcatele noastre pentru a ne pune într-o poziţie corectă înaintea lui Dumnezeu. Aici se găseşte marea diviziune dintre spiritualitatea New Age şi mesajul lui Isus.

Dumnezeul prezentat de New Age este o abstractizare impersonală şi amorfă care nu iubeşte nimic şi nu simte nimic. O sursă de energie nu ne poate arăta compasiune. Nu poate muri pentru a ne salva. Fiind impersonal, nu se poate raporta la noi de la persoană la persoană.  Dar Isus a declarat că a venit în lume în dragoste ca să-i salveze pe cei înrobiţi păcatului. Lui Dumnezeu, Domnul personal, Îi pasă destul pentru a oferi o soluţie pentru starea noastră jalnică. Şi un Dumnezeu drept nu cere mai puţin decât un sacrificiu perfect pentru iertarea păcatului. Isus Și-a oferit viaţa pentru a o salva pe a noastră şi astfel a înfrânt puterea păcatului şi a lui Satana însuşi.  Apostolul Ioan a spus: „Fiul lui Dumnezeu s-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3:8). Aceasta este iubirea lui Dumnezeu în acţiune.

Moartea înfrântă

Pentru a-şi justifica afirmaţiile, Isus a făcut ceea ce nimeni altcineva nu putea face. După trei zile în mormânt, a înviat din morţi ca să nu mai moară niciodată, aşa cum a prezis. Chiar înainte de moarte, Isus a fost sigur de victoria Lui asupra morţii, a păcatului şi a diavolului. El a proclamat: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi” (Ioan 11:25).

Isus nu a oferit speranţă în reîncarnare ca şi o cale de găsire a eliberării. El a îndreptat oamenii către Sine pentru viaţă eternă. A-L găsi pe El înseamnă a găsi viaţa, a-L respinge înseamnă a pierde viaţa. El spune: „De aceea, pe ori şi cine mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui meu care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui meu care este în ceruri” (Matei 10:32-33).

În Isus şi numai în El putem găsi speranţa pentru o nouă viaţă, speranţă, şi pace. Cei ce Îl urmează cunosc bucuria de a fi iertaţi de păcate şi bine primiţi în tovărăşia lui Dumnezeu însuşi. În lumina supremaţiei lui Isus Hristos, experienţele New Age sunt nesemnificative. Ele sunt, de fapt, alunecări periculoase dincolo de realitatea spirituală. ” … Am crezut că am ajuns la aşa multă putere personală încât nu puteam muri.” Crezul Pamelei Wheaton a fost întărit când a scăpat din câteva accidente rutiere severe. Dar un accident final, în timp ce era sub influenţa marijuanei, i-a sfărâmat încrederea. Fiul ei cel mai tânăr a fost rănit grav. „Cum pot să-mi continui viaţa şi să gândesc că sunt atât de puternică şi aşa de avansată spiritual când, de fapt, sunt nimic,” s-a gândit ea. „Uite ce i-am făcut fiului meu. Puteam să-l omor. Puteam să-l ologesc pe viaţă.”  Fiul Pamelei şi-a revenit. Între timp, Pamela a avut o altă întâlnire supranaturală. De data aceasta a fost vizitată de Isus însuşi. Prezenţa Lui a adus în amintire toate experienţele ei anterioare. Pam, lovită de realitatea propriei neputinţe, i-a cerut lui Isus să fie Domnul vieţii ei. „M-a speriat pentru că am realizat că am avut de-a face cu duhuri mult mai puternice decât mine. Acum cred că Dumnezeu m-a protejat de tot ceea ce putea să mi se întâmple. Ce mi-a oferit Isus a fost mult mai măreţ şi mai puternic, mult mai bun şi mai semnificativ. ESP nu a însemnat nimic. Nu mi-a dat niciun răspuns pentru viaţă. Doar mi-a arătat că există o putere.” – Pam Wheaton, fostă adeptă New Age.

Isus însuşi se referă la cei ce încă mai practică „artele magice” (ocultul) că sunt pierduţi în iad (Apoc. 22:15).

În timp ce New Age promite bunăstare şi potenţial nelimitat prin descoperire personală şi experienţe oculte, Isus se promite pe El însuşi ca şi satisfacere finală: „În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stătut în picioare şi a strigat: Dacă însetează cineva, să vină la Mine, şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura” (Ioan: 7:37-38).

În loc să căutăm în interiorul nostru puterea nelimitată, mai bine să ne uităm la Isus pentru putere, înţelepciune, şi direcţie. Apostolul Pavel a ştiut acest lucru bine când a spus: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi” (2 Cor. 4:7).

Cei ce cunosc această putere de la Dumnezeu doresc să-l facă pe Isus cunoscut şi să trăiască conform principiilor lui pentru a sluji unei lumi nevoiaşe.  „Chiar şi la nivel experimental, când l-am acceptat pe Hristos în viaţa mea, am realizat că am luat legătura cu adevărul, nu doar cu vreo stare mistică. Este diferenţă între o stare mistică şi Adevăr.” – Paul McGuire, autorul a câtorva cărţi despre New Age.

Calea către viaţă 

Acest dătător de viaţă, Isus cel înviat, a cerut ceva de la noi practic totul. Muritorii îşi găsesc valoarea şi semnificaţia – nu pretinzând a fi suverani – ci slujind pe Cel ce este suveran. Acesta este lucrul pe care trebuie să-l facem.  Isus a spus: „Căci cine îşi va păstra viaţa o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa, pentru Mine, o va câştiga” (Matei 10:39). Dacă trăim pentru noi înşine, în cele din urmă vom pieri.  Dacă trăim pentru Cel ce ne-a creat şi ne-a dat viaţa veşnică, vom câştiga totul. Apostolul Petru a proclamat despre Isus: „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi” (Fapte 4:12).

Această mântuire nu poate fi nici câştigată, nici găsită în interiorul nostru. Poate fi doar primită ca şi un dar prin credinţa în ceea ce Isus a făcut prin moartea şi învierea Sa. Dacă doreşti să te supui conducerii şi autorităţii iubirii lui Isus, fii sigur că El te va auzi şi va răspunde rugăciunii tale.

Doamne Isuse, nu mă pot mântui singur. Am păcătuit şi nu am atins standardele Tale perfecte. Recunosc că nu sunt Dumnezeu. Renunţ la încercarea mea inutilă de a ajunge la dumnezeire. Te rog, iartă-mă. Cred că ai murit pentru păcatele mele şi că ai înviat din morţi. Te mărturisesc ca Domn al universului şi al vieţii mele. Mă încred în Tine pentru iertarea păcatelor mele şi Te rog învaţă-mă cum să trăiesc pentru Tine. Îţi mulţumesc pentru că mă cureţi. Îţi mulţumesc pentru că ai venit în viaţa mea. Amin.