CARTE ONLINE: Între zâmbet și suspin – de Petru Lascău


carti crestine

Intre-Zambet-si-Suspin

Intre Zambet si Suspin

POVESTIRI, INTAMPLARI, CITATE,

PENTRU SUFLET ADUNATE

                  Petru Lascau
CUPRINS
Cuvant inainte
Cap. I – In lupta cu noi insine
Cap. II – In lupta vietii
Cap. III – In viata de familie
Cap. IV – In familia lui Hristos

Cuvant înainte

 

In salonul unui spital se gaseau doi bolnavi. Unul din ei, care suferea cumplit din pricina plamanilor, era ridicat în fiecare zi de sora medicala la fereastra salonului, unde, sprijinit de perete, trebuia sa stea în picioare mai bine de o jumatate de ora. In acest timp încerca sa descrie cele vazute pe fereastra, colegului sau de suferinta, un barbat paraiizat, tintuit la pat. Privea pe fereastra si-i descria plastic cum primavara punea stapanire peste parcul din apropiere. Zarzarii erau în floare, iar papadiile presarau galbenul lor regal peste verdele matasos al ierbii fragede. Un vant molatec unduia pletele unor îndragostiti care se zbenguiau prin parc. Pe ogiinda albastra a lacului pluteau nuferii unor lebede maiestuoase…

 

Zilele treceau parca mai usor, si paralizatul astepta acum cu înfrigurare ziua urmatoare, cand va auzi din nou cat de minunata este lumea de afara. Incetul cu încetul, dorinta de a trai se trezea din nou în el. Simtea un nou freamat de viata în oaseie lui imobile, cu fiecare noua descriere a frumusetii de afara.

Intr-o noapte îngrozitoare, ochii sai spre lume, omul boînav de plamani, a început sa tuseasca înfiorator. Mana sa imobila n-a putut apasa butonul de alarma.

Spre dimineata, au scos cadavrul din camera sa. Era acum singur. Nespus de singur si trist. O daca ar fi cineva sa-i mai spuna ce este dincolo! I-a venit o idee. A cerut sorei sa-l mute în patul de langa fereastra. Cu sfortari supraomenesti, dupa luni de zile de nemiscare a reusit sa se ridice într-un cot. S-a uitat pe fereastra sa vada un crampei macar din lumea de afara descrisa atat de minunat de colegul sau de suferinta.

 

In fata ferestrei era un perete mare si gol.
 

 

 

1
Cele scrise în aceasta carte sunt imagini vazute de un suferind pentru alti suferinzi, pentru ca prin ele sa aduca speranta unei vieti autentice celor care au asa mare nevoie de ea.

 

Am adunat de-a lungul anilor aceste întamplari pe care unele le-am trait, alteie le-am auzit, altete le-am citit. Pe toate însa le-am folosit mereu în predicile mele, pentru ca ele nu sunt decat imagini vazute prin fereastra lumii, imagini care zugravesc o realitate de dincolo de fire, din lumea mirifica a lui Dumnezeu. Fie un zambet, fie un suspin nascut din cititul acestor randuri, este rasplata muncii mele, si o noua speranta în mai bine, si mai frumos al sufletul iubitor de adevar.

Am scris aceste randuri si în speranta ca unele din povestirile sau frazele acestei carti vor sluji predicatorilor sau altor vorbitori publici, facandu-le vorbirea mai colorata si mai accesibila ascultatorilor lor, prin forta de etalat a ilustratiilor.

 

Petru Lascau

 

IN LUPTA CU NOI INSINE

 

 

Adevarul

 

Animale necurate

Alegerea

Ascultarea

Barfa

Curajul

Materialism

Bogatie si bani

Constiinta

Definitii

Frica

 

Omul

Ispita

Harul

Varste

Pocainta

Egoism

 

 

 

 

Adevarul

 

Un proverb sarbesc recomanda: „Spune adevarul si fugi”!

 

Mai bine sa suferi tu din priclna adevarului decat sa sufere el din pricina ta. Un adevar spus pe jumatate este o minciuna întreaga.

Parintii se supara cand copiii spun minciuni si uneori se supara de moarte atunci cand spun adevarul.

Binecuvantati sa fie dusmanii nostri care ne spun adevarul atunci cand prietenii ne
 

 

2
flateaza.

 

Adevarul doare, dar ceea ce ne lasa rani adanci este totusi minciuna.

Uneori este la fel de greu sa spui un adevar pe cat de greu este sa ascunzi o minciuna. Sunt unii oameni care nu pot spune adevarul. Unii care nu pot spune o minciuna si multi altii care nu pot face diterenta între adevar si minciuna.

Adevarul care-i face pe oameni liberi este în cea mai mare parte adevarul pe care oamenii n-ar vrea sa-l auda. (Herbert Agar)

Nu e atat de important ceea ce nu stiu oamemi, cat este de important ceea ce stiu atat de bine si nu este adevarat. (Josh Billings)

Cea mai obisnuita minciuna este aceea pe care ne-o spunem noua însine. (Friednch Nietzshe)

Omul care este brutal de onest se bucura de brutalitate la fel de mult ca de cinste. Posibil ca mai mult.( ichard J. Needham)

 

 

Foarte aproape de adevar

 

Unul dintre copiii mei aflat în primele saptamni de scoala, întrebat fiind cat face 3 plus 3 a raspuns repede si dezinvolt: 5. La comentariile dojenitoare ale celorlaiti, a replicat surprinzator: „Am fost pe aproape de raspunsul bun!”

In matematica nu poate fi decat un singur raspuns corect, iar toate celelalte gresite, indiferent cat de aproape sau de departe ne aflam de raspunsul corect. De aceea Isus ne-a spus ca tot ce trece de la „da” si „nu” vine de la cel rau. Cu alte cuvinte, adevarul este ori alb on negru. Nu stiu de ce preferam totusi culoarea gri.

 

Diogene si lampa sa

 

Diogene ajunsese de nedorit în întreaga Atena pentru ca se spune ca umbla descult, în haine rupte si murdare cu un felinar în mana, ziua în amiaza mare. Ridicand felinarul in fata trecatorilor spunea: „Caut un om cinstit!”. Se pare ca n-a gasit nici unul. Azi ar avea aceeasi dificultate?

 

Eseul lui Napoleon

 

In anul 1791, Academia din Lyon a oferit un premiu pentru cel mai bun eseu cu titlul: „Ce adevaruri si sentimente sunt cele mai necesare pentru ca omul sa afle adevarata fericire”. Printre cei care au concurat a fost un tanar despre care lumea avea sa auda în curand foarte multe – tanarul Napoleon. Eseul sau a fost plin de adevar si de idei înalte. Pacat ca nu si viata sa de mai tarziu.

 

Adevarul si ouale de gaina

 

Se spune despre presedintele Statelor Unite, Grover Cleveland, ca în tineretea sa insista ca familia sa dea vecinilor ouale pe care o gaina a acestora le oua în curtea lor. Aceasta demonstratie de timpuriu a cinstei sale i-a marcat toata viata, inclusiv cea de presedinte al Statelor Unite. Credinciosia si respectarea adevarului in cele mai mici lucruri ne va face capabili în manipularea lucrurilor mari, asa cum spunea Mantuitorul.

 

Adevarul si hotii

 

Cand tatal marelui filozof, Emmanuel Kant, calatorea printr-o padure a Poloniei spre
 

 

 

3
patria sa, a fost întalnit de o ceata de hoti care i-au cerut tot ce avea.

 

  • Ne-ai dat totul?, au întrebat hotii.
  • Tot ce am, a raspuns batranul Kant.

Plecand la drum a simtit ca era ceva tare sub saua calului sau. A cautat sa vada ce este si si-a adus aminte de cateva monede de aur pe care le dosise pentm aceasta calatorie si din pricina emotiilor întatnirii cu hotii uitase de ele. In loc sa se bucure ca scapase cu banii, batranul s-a întors repede si a strigat dupa ceata de hoti.

– Domnilor, va rog sa ma iertati ca nu v-am spus adevarul, dar de emotia întalnirii am uitat banii acestia care erau ascunsi sub saua calului meu. Va rog sa-i luati.

Uimirea hotilor a fost peste masura de mare. Dupa o tacere destul de lunga, unul dintre ei a venit si i- a restituit punga. Apoi, altul i-a restituit celelalte bunuri luate anterior. L-au ajutat apoi sa încalece pe cal si i- au urat „drum bun”, cerandu-si iertare de la batranul crestin. Adevarul si bunatatea au biruit raul.

 

Algebra

 

Decanul unei facultati din Statele Unite a descoperit ca o femeie se înscrisese pentru al patrulea an consecutiv la cursul de algebra cu toate ca-l absolvise în primul an. Curios, a întrebat-o de ce se înscrisese iarasi la cursul de algebra. Femeia a raspuns ca era satula de cearta cu vecinii sai despre toate lucrurile din lume si, dorea sa studieze ceva despre care nu se mai puteau certa.

Operatiile matematicii nu se vor schimba niciodata. Doi si cu doi fac patru oricand si oriunde. Rezultatul este un adevar etern si plin de autoritate.

 

Aparatorul adevarului

 

Henry al VIII-lea, regele Angliei a scris o carte împotriva lui Martin Luther, pentru care, papa de la Roma i-a conferit ordinul: „Pentru apararea credintei”. Primind vestea tiranul s-a bucurat foarte mult. Majordomul curtii regale, vazandu-i bucuria, i-a spus: „Sire, ar trebui ca eu si maria-ta sa ne aparam pe noi si sa lasam credinta sa se apere singura”.

 

Animale necurate

 

Preotul, intermediarul dintre Dumnezeu si om, fiinta cu un destin atat de deosebit, trebuia sa stea fata în fata cu etenitatea prezentandu-i problemele efemerului, ca apoi sa aduca rezolutia divina fiintei încarcate de pacat. Multe se cereau acestui om cu averi în lumea cealalta, legat mai mult de dincolo decat de aici si acum. Dintre toate, însa, i se cerea mai mult ca orice, sfintenie. Punere de-o parte doar pentru Dumnezeu. separare de toate cele lumesti si alipire de etern.

Cartea Leviticului este cartea preotilor. Paginile ei sunt dedicate celor ce slujeau altarului, reglementandu-le viata si conduita. Ea vorbeste de sfintirea si sfintenia lor, de la îmbracaminte si datoriile sacerdotale pana la ceea ce aveau sau nu aveau voie sa manance. Viata nici unei alte fiinte umane n-a tost atat de detailat reglementata de cartea lui Dumnezeu. Tocmai din pricina responsabilitatilor sale, din pncina vecinatatii sale cu vesnicia.

Intrat in Locul Sfant, sau ca mare preot în Stanta Sfintelor, devenea reprezentantul umanitatii si cel al lui Dumnezeu în acelasi timp. Numai sfintenia putea purta povara acestei insarcinari. Numai curatia sa interioara, de la gandul plamadit în minte la bucatele
 

 

 

4
de la masa pranzului, putea oferi scutul împotriva unui Dumnezeu manios pe orice mizerie umana. Bai rituale, haine unse cu untdelemn, jertte si arderi de tot, un regim alimentar strict. Stintenie Domnului. „Sa fiti sfinti, caci Eu sunt sfant.” (Lev. 11:45) . Mi-a atras atentia recent, stricta interdictle divina data preotului de a nu consuma

 

anumite animale, care trebuiau considerate ‘necurate’. Consumarea lor si chiar atingerea lor de catre sacerdot ducea la starea de ‘necurat’ înaintea lui Iahve. Numai spalaturile rituale repetate si jertfele pentru vinovatia necuratiei, si apoi timpul, puteau spala aceasta stare de contlict cu sfintenia Creatorului.

Cu toate ca va parea ciudat unora, m-am gandit ca ne-ar fi de folos sa vedem ce fel de animale erau interzise meniului preotesc, mai ales ca prin preotia tururor credinciosiior, cadem sub incidenta acelorasi pretentii divine de sfintire. In Noul Testament avem reglementarea apostolului Pavei care ne îndeamna sa consumam totul cu multumire si ca totul poate fi sfintit prin rugaciunea celui ce mananca. De aceea cred nimerit sa ne referim mai degraba la caracteristicile animaielor respective, caractenstici cu corespondente în caracterul uman.

„Iata din vietatile care se tarasc pe pamant, cele pe care le veti privi ca necurate: cartita, soarecele si soparla dupa soiul ior; ariciul, broasca, broasca testoasa, melcul si cameleonul” (Lev. 11:29-30).

Cu toate ca traducerea lui Comilescu nu reflecta exact soiul de animale mentionate de originalul ebraic, le vom lua pe rand din aceasta lista cu denumirile lor romanesti.

 

Cartita

 

Animal ciudat, iubitor al întunericului. din pricina carui fapt ochii nu-i sunt dezvoltati. Sapa tunele lungi pe sub pamant, producand pagube agricultorilor. Nu este iubita de nimeni.

Omul lui Dumnezeu este un iubitor al luminii. Vine la lumina cu curaj sa i se vadeasca faptele. Nu are de ce sa se rusineze. Dumnezeu detesta caracterele ascunse, ramatorii din întuneric, sufletele ce fac pagube altora prin sapaturile lor. Vai de preotul, de omul ce se hraneste cu asemenea obiceiuri. Suflete ascunse, fii ai întunericului, care n-au ochi sa vada si n-au urechi de auzit, de prezenta carora esti constient mai mult dupa efectele sapaturilor lor, decat de aratarea lor la fata. Musuroaiele lor murdare apar unde nu te astepti si cand nu le doresti. Fapte murdare ale firii pamantesti, produse ale noptii si ale singuratatii, distrug recolta ogoarelor divine. Pamantul reavan al ogomlui, sapat, semanat cu lacrimi si udat de roua cerului, se bulbuca uneori grotesc si pagubitor de activitatea acestor fiinte vandute întunericului. Pe fata curata a imasului spiritual unde mieii si oile trebuie sa pasca, se ivesc în zori ca un varsat pecinginos musuroaiele cartitelor de dedesubt. E o mare necuratie sa te hranesti cu aceste obiceiuri pamantesti.

 

Soarecele

 

Nu se pot spune multe lucruri despre soarece. De fapt nici nu ai despre cine. Poate ca traieste si el în întuneric, în gaurile pe care si le roade în peretii casei si în dusumele. Este mai mult un deranj decat un pericol. Fricos din cale afara se ascunde la repezeala la cel mai mic zgomot. Singurul dar pe care se pare ca-l are este acela ca sperie femeile fricoase. Opereaza în dosul scenei. Pe ascuns. Are obiceiul sa-si infiga dintii in branza altuia.

Ati întalnit oameni cu asemenea caracter? Fiinte fricoase ce sperie pe cei mai slabi
 

 

 

5
decat ei. Oameni ce deranjeaza prin mica ciupeala, prin amestecul subtil in treburile altora. Casa Domnului are gaurile sapate de ei, gata sa se refugieze imediat ce simt un potential pericol. Actioneaza cand nu-i vede nimeni. Se ascund în dosul unui biletel anonim. Musca lacom pe ascuns din reputatia cuiva. Lasa în urma mirosul caracteristic de rozator si urmele dintilor în branza comuna. Doar doamnele batrane se mai urca pe scaune tipand isteric la trecerea lor. Nu sunt periculosi, dar îti strica linistea unei dupa-amieze prin goana lor inoportuna prin coltul odaii, ca un gand necunoscut si vulgar, ca o amintire neplacuta din tinerete. Nu va hraniti cu soareci. Chemati pisica!

 

Sopirla

 

Unul din cele mai mici animale, dar cu limba ucigatoare. Este usor de neglijat prin micimea ei, dar periculoasa prin otrava limbii sale. Loveste fulgerator cu exactitate si cu venin. Nu are alte resurse. Corp mic si vulnerabil. îsi lasa coada rupta si fuge la cel mai mic zgomot. Doar limba ucide.

Un asemenea caracter a carui putere sta în iimba, este de temut. Ucide cu vorba, în momentul cand esti cel mai vulnerabil, cand nu te astepti, Exact veninul potrivit al urii si batjocurei, al înjosirii si calomniei. Te asteapta în umbra unei frunze de aparenta nevinovatie, pentru a-ti arunca veninul vorbei. Lucratori cu gura, oameni ai veninului si urii, semanaton de discordii si certuri între frati, purtatori de barte si calomnii, soparlele de azi ucid suflete. La adapostul micimii si agilitatii lor de a se strecura prin viata neobservati, raspandesc zvonuri si otrava lor paralizeaza sufletele victimelor pe care si le aleg dintre cei neatenti.

Nu se cade omului lui Dumnezeu sa se hraneasca cu obiceiurile soparlei. El este chemat sa dea viata prin cuvintele sale si nu sa ucida cu vorba.

 

Ariciul

 

Fiinta ciudata. Acoperit de tepii sai devine invulnerabil. In pericol se ghemuieste zbarlindu -si miile de sageti spre dusmanul întalnit în cale. Pentru el toti sunt dusmani. Nu poti avea nici o relatie intima cu el. Nu te poti apropia fara sa fii întepat. Trebuie cu un asemenea om sa pastrezi distanta legala. Nu-ti va permite nici o apropiere. Nu vede în tine decat un dusman. Isi zbarleste tepii autoprotejandu-se. Este suspicios la orice vorba. Orice fraza poate fi interpretata ostila. Orice gest de prietenie poate fi considerat periculos. Nu poti avea decat parte de împunsaturile lui. Vrei sa-l ajuti? Te înteapa. Vrei sa-i fii prieten? Vor fi tepii lui mereu între tine si el. Inabordabil, neprietenos, suspicios si artagos, nu ofera nici o sansa unei relatii durabile.

Nu poti fi preot al Celui Prea înalt cu un caracter ca al ariciului. Omul lui Dumnezeu trebuie sa fie prietenos. Vulnerabii de prietenos. Dragostea te face absolut vulnerabil. Nu poti fi tepos si sa iubesti în acelasi timp.

 

Broasca

 

Fiinta acvatica si de uscat în acelasi timp, broasca populeaza baltile în proces de descompunere. Se complace în ape statute si urat mirositoare, populandu- le cu mii de mormoloci lipsiti de odihna. Oracaitul ei coloreaza amurgul zilei. Nu poti sa nu te gandesti la Egiptul lui Faraon invadat de broaste moarte de caldura zilei au transformat tara într-o cloaca de gunoi putrefiant, pestilential. Broasca este tipul unui caracter ce se complace în mizeria vietii, lasciv si libidinos, gretos prin conduita si moravurile cu care
 

 

 

6
se lauda oracaind la fel cum altii lipsiti de modestie se lauda cu virtutile lor. Se retrag împreuna cu cei asemenea lor în baltile fetide ale placerilor venale. Prada alcoolului, drogurilor si senzatiilor carnale, aceste fiinte abrutizate de pasiuni primare, creeaza o subcultura decadenta a fiecarei societati. Ingrosandu-li-se randurile altereaza peisajul obisnuit al vietii cu aparitia lor dezmatata si nuda. Broaste raioase, broaste verzi si brotacei, mormoloci, oracaieli inutile – muzica decadenta de balta seaca.

 

Alimentati de filosofii freudiene, dominati de patimi si dorinti niciodata înplinite, acesti urmasi ai vechii Sodome, ne patruleaza anual pe strazi în nuditatea dezgustatoare a lascivitatu lor batraciene, oracaindu-si sloganete libertatilor ce si le doresc.

Omul lui Dumnezeu, nu numai ca trebuie sa identifice asemenea spirite, dar trebuie sa fuga de ele. Spiritul Dalilei, a nevestei lui Potifar, duhul Izabelei, broaste de sorginte internala au distrus mari eroi ai credintei. Intrebat de Moise cand sa se roage pentru izgonirea broastelor, Faraon a raspuns: „Maine!”. Mai dorea o noapte cu broastele.

 

Broasca testoasa

 

Creatura acesta locuieste într-o casa blindata. Armele obisnuite nu fac decat sa ricoseze de carapacea sa. Ratacesc în toate directiile parand sa n-aiba o casa proprie. In fiecare noapte, în unele parti ale lumii, soferii trec cu masinile peste ele. Foarte rar reusesc sa raneasca vreuna. Cavaleri în armura cu miscari greoaie se retrag la adapostul carapacei solide ori de cate ori apare vreun pericol.

Sunt printre noi „crestini-broasca testoasa”, înceti si autoprotectori. La cel mai mic semn de pericol se retrag la adapostul armurii lor de tacere impenetrabila. Nu vei sti niciodata ce gandesc, ce simt, ce opinie au despre ceea ce se petrece în jurul lor. La adapostul blindajului lor de netrecut îsi consuma in taina coaja uscata a gandului pe care n- o împartaseste niciodata cu nimeni. Nu stii niciodata daca ti-e dusman sau prieten, daca te iubeste sau te dispretuieste. Nu vrea sa fie vulnerabil. Spre deosebire de spiritul ariciului care se apara atacand, testosul se apara prin neparticipare, prin neimplicare, prin tacere, prin retragere.

Lumea în care traim ne este ostila. Ostilitatea ei trebuie provocata de iubirea din noi. Iar iubirea actioneaza prin fapta. Spiritul de broasca testoasa rezista ostilitatii prin retragere în lumea proprie, la adapostul lucrurilor familiare, cunoscute, în tacerea blindajului interior. Obiecte greu de urnit, calatorind haotic, tara tinta sau punct de origine, aceste blindate vii, ne îngreuneaza mersul, ne intriga si ne obosesc.

Preotul lui Dumnezeu nu poate sa se hraneasca cu un asemenea spirit fara ca lucrul acesta sa-l faca necurat înaintea Creatorului lui.

 

Melcul

 

Melcul este o creatura gelatinoasa, cleioasa si dezgustatoare. In multe parti ale lumii cochiliile lor sunt deosebit de frumos ornamentate, dar toti melcii sunt cleiosi. Strica tot ce întalnesc în mersul lor pianissimo. Poti sa le trasezi drumul parcurs dupa dara lipicioasa pe care o lasa în urma. Cu toate ca poseda o gaoace sidefie si policroma în care traiesc, melcii nu sunt decat „lupi îmbracati în piei de oaie”.

Vietatea ne aduce aminte de acele caractere lente în miscari si încete la gandire, care te atrag prin frumusetea aparenta a cochiliei lor, dar care îti pateaza viata si ti-o scarbesc prin interiorul lor gelatinos si cleios. Nimic solid si trainic nu exista în omul lor interior. Fara sira spinarii, fara principii si valori daltuite în bazaltul unei constiinte curate, omul-
 

 

 

7
melc mizeaza pe efectul exteriorului sau, a formelor din afara personalitatii sale. Este bun de decor. Dar sa nu deschida gura, sa nu-si verse lichidul soios si cleios al sentimentelor lui. Va lasa urme peste tot. Urmele incertitudinilor si nonvalorilor sale. Pagubele pe care le produce bisericii sunt mari pentru ca înaintcaza încet si sigur la adapostul expresiilor crestinismului sau de suprafata. Mic si aproape nemiscat în comparatie cu rata schimbarilor vietii obisnuite, acest caracter perfid are tinte de lunga durata, pe care si le atinge de cele mai multe ori mizand pe aceeasi tranzienta atat de mica si pe exteriorul care înseala usor pe naiv.

 

Cameleonul

 

Fiinta ciudata prin puterea ei extraordinara de a se schimba, de a se adapta la culoarea mediului înconjurator. Este greu de observat din cauza artei sale desavarsite de a se camufla. Pe fundalul frunzelor verzi, devine verde. Cand frunzele sunt rosii, devine rosu. Dragostea sa cea mai mare este sa fie în armonie cu lumea din jur. Nu are nici un alt principiu decat acela de a fi atat de schimbator cat cer conditiile externe.

Prototipul omului fara principii, al omului adaptabil la orice situatie, cameleonul ne aminteste de flgurile slugarnice si maleabile în tiparele oricarei ideologii. Omul care poarta steagul celui biruitor, gata sa-l schimbe în culoarea altui campion. Cu comunistii este comunist, cu capitalistii este capitalist, cu crestinii este crestin, iar cu paganii este si el pagan. Dorind sa supravietuiasca cu orice pret, cameleonul are singura arma aceea a lipsei de convingeri personale. El este trestia batuta de vant, norii purtati de ici colo de orice vant de învatatura. Pe el se bizuie despotii, votul lui îl raporteaza omul politic, cu toate ca este tradatorul profesionist, nu din dorinta de arginti, ci din cea a supravietuirii cu orice pret.

Vai de omul fara principii. El nu este un semn de circulatie, ci mai degraba dispozitivul ce indica directia vantului. El are parerile celor mai puternici, uniforma lor. El nu are propria sa culoare. Are doar culoarea altora.

 

Concluzie

 

Sc apropia iarna. Plimbandu-se pe plaja dis de dimineata, un misionara vazut cum personalul de întretinere al statiunii culegea din nisip mai multi pescarusi morti. S-a apropiat de oamenii aceia si i-a întrebat de ce au murit pasarile acelea atat de frumoase. „Pentru ca în timpul sezonului turistic, mii de turisti care vin aici pe plaja hranesc pescarusii cu te miri ce: bomboane, paine, biscuiti si multe alte lucruri daunatoare acestor pasari de mare. Acei pescarusi n-au simtul sa stie ce-i bun si ce-i rau pentru ei. Luni la rand hranindu-se cu aceasta hrana nenaturala pentru ei, îsi pierd gustul pentru hrana lor naturala, pestele din apele marii. Dupa ce sezonul turistic înceteaza si turistii pleaca, pescarusii nu mai au nimic de mancat si mor de foame. Este mare pacat, dar n-avem ce sa le facem”.

0 tragedie similara se poate petrece cu noi hranindu-ne sufletul si mintea cu lucrurile interzise de Creatorul nostru. Este adevarat ca Satana ni le ofera din abundenta pana cand reuseste sa ne distruga apetitul si gustul pentru hrana duhovniceasca pentru care ne-a creat Dumnezeu.

 

 

Alegere
 

 

 

8
Foarte putini oameni aleg în mod voit între bine si rau. Cei mai multi aleg între ceea ce vor sa faca si ceea ce trebuie sa faca.

 

Este mult mai întelept sa alegi ceea ce spui decat sa spui ceea ce alegi.

 

Exista vremuri în viata unei natiuni ca si în viata indivizilor de altfel, cand trebuie sa aleaga: ori strange cureaua ori va pierde pantalonii.

 

Cand un barbat decide sa se casatoreasca poate fi ultima decizie pe care este lasat s-o ia.

 

Natura da omului grau, dar omul trebuie sa-l macine. Dumnezeu da omului vointa, dar omul trebuie sa faca alegerea corecta.

 

 

 

Meciul

 

In lagarul de refugiati din Belgrad, toti romanii se pretindeau pocaiti. Stiau ca pe pocaiti nu-i da înapoi, asa ca oamenii se puneau pe citit Biblia, pe mersul la biserica, si la interviurile cu autoritatlle iugoslave sau cu cele de la ONU, spuneau ca sunt credinciosi. Intr -o duminica dimineata, cei din conducerea lagarului au anuntat ca în curtea lagarului vor sosi doua autobuze. Unul va merge la biserica, iar altul la un faimos meci de fotbal între doua echipe binecunoscute. Fiecare poate sa aleaga unde sa mearga în duminica aceea. Autobuzele s-au umplut si au pornit la drum. Cei care mergea la biserica a ajuns la biserica, dar cel pentru meci a ajuns la Timisoara, unde pasagerii au avut un „meci greu” cu „dinamovistii”…

Intampiarea adevarata ne spune înca o data ca fiecare vom merge acolo unde alegem. Autobuzul diavolului însa, are totdeauna o destinatie diterita de ceea ce spune tabla de pe el.

 

Propozitia inversata

 

Un negustor evreu avea ca prieten pe un crestin care era ca si el implicat în aceeasi afacere. Discutau deseori despre credinta lor, dar evreul nici nu voia sa auda despre Isus Hristos. S-a îmbolnavit foarte grav si cu toate restrictile impuse de familia evreului, prietenul sau crestin a putut sa-l vada pe patul mortii. I-a luat mana în mainile sale si a stat tacut, rugandu-se în gand pentru el. La un moment dat bolnavul s-a miscat în pat, si crestinul l-a auzit rostind destul de clar: „Nu pe Baraba, ci pe Omul acesta!”, dupa care si-a dat duhul.

Pe patul mortii inversase propozitia pe care o rostise natiunea sa acum aproape doua mii de ani, alegandu-l pe talharul Baraba în locul lui Isus.

 

Douazeci si patru de ore

 

Un pastor vorbea unui evreu despre Isus si ce minunat este sa fii crestin.

  • Nu cred sa fie atat de minunat, a spus evreul.
  • Ce ar fi sa încerci sa fn crestin numai pentru 24 de ore si, ai sa te convmgi.
  • De acord, a spus evreul.
  • Mai întai trebuie sa crezi ca Isus S-a nascut dintr-o fecioara.

 

 

 

9

  • Este imposibil sa pot crede asa ceva!

 

  • Cum sa nu poti numai pentru 24 de ore?
  • Bine, am sa cred.
  • Apoi, trebuie sa crezi ca Isus a murit pe cruce pentru pacatele lumii întregi, inclusiv ale tale.
  • Aceasta este prea de tot, nu pot sa cred asa ceva.
  • Crede numai pentr-u 24 de ore.
  • Mai departe, ce trebuie sa mai cred?
  • Trebuie sa crezi ca a treia zi a înviat dintre cei morti.
  • Imposibil!
  • Numai 24 de ore.
  • Fie
  • Trebuie în final sa crezi ca S-a înaltat la cer si sta acum la dreapta Tatalui.
  • Nu se poate, Dar daca numai pentru 24 de ore treaca de la mine!

Au îngenuncheat sa se roage. Evreul a spus:

  • Doamne, Iehova, Dumnezeul nostru, daca Chstos este adevaratul Tau Fiu atunci lasa-L sa ma salveze si pe mine!

Ridicandu-se de la rugaciune, evreul si-a dus mana la inima si a spus pastorului: „Simt ceva ciudat ca se petrece aici!” Duhul lui Dumnezeu se atinsese de inima sa. Adoua zi i-a spus pastorului cu un zambet pe fata:

 

  • Am sa-L iau înca pentru 24 de ore.

 

O buna alegere

 

„Cautati mai întai împaratia cerurilor si toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra” Matei 6:33.

Regele i-a cerut într-o zi unui favorit de-al sau sa ceara ce doreste, si dorinta îi va fi îmdeplita. Tanarul s-a gandit mult: „Daca am sa-i cer sa ma faca general ma va înainta în grad imediat. Daca am sa-i cer jumatate din averea sa mi-o va da.” S-a dus înaintea regelui si i-a spus; „Sire, doresc sa-mi acordati mana fiicei dumneavoastra”. In felul acesta l-a facut mostenitorul întregii sale averi.

 

Alegandu-L pe Hristos devenim mostenitorii Sai, a tuturor bogatiilor si a gloriei Sale.

 

Nimic bun în noi

 

O batranica ascultand o dezbatere teologica despre predestinatie a afirmat:

„In ceea ce ma priveste am rezolvat aceasta probtema. Daca Dumnezeu nu m- ar fi ales înainte de-a ma fi nascut, n-ar fi facut-o în nici un caz dupa, pentru ca nu a gasit nimic bun în mine.

 

Rezultatul alegerii

 

Un timpul pompelor funebre ocazionate de moartea lui David Livingstone, marele misionar si descoperitor al Africii, un cersetor murdar si mirosind greu a bautura, se înghesuia sa se apropie de cortegiul funerar. Multimea l-a certat si a încercat sa-l goneasca. Cersetorut a replicat:

„Am dreptul sa- l vad pe Livingstone. Il cunosc de la scoala duminicala. El s-a decis pentru Hristos. Eu m-am decis împotriva Lui”.
 

 

 

 

10
Ascultarea

 

Ascultarea amanata este sora neascultarii.

 

Fiecare om mare al istoriei a învatat trei lucruri: cum sa asculte, de cine sa asculte si cand sa asculte.

Hristos a fost singurul copil care stia mai mult ca parintii Sai – cu toate acestea le-a fost ascultator.

Trebuie sa-i admiram pe parintii de azi. Stiu sa asculte de copiii lor. Urechile nu sunt tacute sa se închida, dar gura, da.

 

Ascultarea care salveaza

 

In iulie 1976, comandourile israeliene au intreprins vestitul raid de pe aeroportul din Entebbe, Uganda, eliberand 103 ostatici evrei. In mai putin de cincisprezece minute, soldatii evrei au ucis pe cei sapte teroristi arabi si au eliberat prizonierii.

Cu tot succesul operatiei, trei ostatici au fost ucisi în timpul operatiei de salvare. Patrunzand în aeroport, soldatii au strigat în evreieste: „Culcati-va! La pamant!” Ostaticii evrei care au înteles, s-au culcat pe pardosea, imediat, în timp ce teroristii care nu stiau evreieste, au ramas în picioare. In cateva secunde au fost împuscati de soldatii evrei.

Doi dintre ostatici au ezitat – poate pentru ca sa vada ce se petrece – si au fost ucisi. Un tanar a stat culcat si cand au intrat soldatii evrei în sala aeroportului, s-a ridicat în picioare. Si el a fost omorat o data cu teroristii. Daca acestia trei ar fi ascultat comanda ar fi fost si ei liberi o data cu ceilalti ostatici.

Mantuirea este la dispozitia tuturor, dar trebuie sa ascultam porunca lui Hristos de a ne pocai si de a-L primi ca Domn al vietii noastre. Altfel vom pieri la judecata pregatita dusmanului nostru, Satan.

 

Cum sa întelegem

 

Un stapan de sclavi i-a spus într-o zi unuia din robii sai care era crestin: „Am auzit ca esti predicator, Sam!”

„Da, stapane. Uneori mai spun si altora despre Hristos”

„Atunci încearca sa-mi explici ce scrie aici. A luat Biblia si i-a citit: Pe cei ce i-a cunoscut mai dinainte, i-a ales mai dinainte…”. cuvintele care au uimit cele mai luminate minti ale istoriei.

„Ei bine, a spus sclavul, unde scrie aceasta?” „La Romani”.

„Vezi stapane, am sa-ti explic imediat totul. Este foarte simplu. Incepi de la Matei si faci tot ceea ce spune Domnul acolo, apoi treci la Marcu si la Luca, apoi la Ioan. Pe cand ajungi la Romani este destul de usor – dar nu poti în nici un caz sa începi de la Romani”.

 

O mare inovatie

 

O sora mai în varsta din biserica ce avea alergie la tot ce era nou, l-a abordat într-o zi pe pastor. „Am auzit ca ati tacut unele inovatii în serviciile noastre”.

„La ce anume va referiti sora?”, a întrebat pastorul. „Am auzit ca cititi cele zece porunci cu voce tare în timpul serviciului”.

„O, da este adevarat, a spus pastorul, dar n-ati auzit ca am introdus o inovatie si mai mare?”
 

 

 

11
„Nu! Care este ?”

 

„Ne-am hotarat nu numai sa le citim, dar sa si ascultam de ele”.

 

Oile ascultatoare

 

In timpu! primului razboi mondial, niste soldati turci voiau sa fure o turma de oi în timp ce ciobanul dormea. Acesta trezindu-se a pus mainile palnie la gura si a chemat oile la el asa cum facuse totdeauna. Oile au luat-o la vale pe o rapa abrupta si soldatii le-au scapat din urmarire.

Isus a spus: „Oile Mele asculta glasul Meu”. Suntem oare si noi printre ele?

 

 

Barfa

 

Barfa este arta de-a nu spune nimic, astfel ca sa nu ramana nimic nespus. Barfa este ceea ce nimeni nu pretinde ca iubeste, dar place tuturor. Barfitorul este ca un pantof vechi caruia limba nu-i sta niciodata la locul ei. Unii oameni nu spun nimic rau despre cei morti si nimic bun despre cei vii.

 

Cand trei femei discuta, se numeste conversatie. Dupa ce una dintre ele pleaca, se cheama barta.

Conversatia este de obicei un exercitiu al mintii. Barfa, un exercitiu al limbii.

Fiecare ar trebui sa aiba doua feluri de prieteni. Unora carora sa le vorbeasca, si unii pe care sa-i vorbeasca.

Barfa are destinul bancurilor vechi. Intotdeauna este cineva care nu a auzit-o.

Un barfitor catre altul: „Nu vreau sa te plictisesc cu detalii. De fapt, si asa ti-am spus mai mult decat am auzit”.

Barfa este ca noroiul pe un perete proaspat vopsit. Poate ca nu se lipeste, dar lasa urme. Este o idee excelenta sa crezi numai jumatate din ceea ce auzi. Problema este care jumatate.

Este nevoie întotdeauna de o persoana de mana a doua sa transmita o barta de mana întai. Fiecaruia îi place sa auda adevarul, în special despre altii.

Egoistii au o calitate buna, niciodata nu vorbesc despre altii.

Nu oamenii care spun tot ce stiu sunt cei care produc cele mai multe necazuri din lume, ci cei care spun mai muit decat stiu.

 

B de la barfa

 

Un om de afaceri american, bun crestin, conducea o fabrica ce producea screpere, transportoarele acelea de pamant de mare capacitate. Ultimul dintre modele l -a numit „Modelul B”. Odata a fost întrebat ce înseamna acel B. A raspuns imediat. B vine de ia barfa, pentru ca la fel ca un nascocitor de povesti neadevarate utilajul acesta aduna mult noroi si-l transporta repede la mari distante.

 

Cainele cu cinci picioare

 

Abraham Lincoln obisnuia sa spuna interlocutorilor sai o ghicitoare, care suna cam asa:

„Daca cineva ar numi coada unui caine, picior, cate picioare ar avea cainele acela?” De obicei raspunsul era, „cinci”.
 

 

 

12
„Gresit”, raspundea Lincoln, cu un zambet larg. „Cainele va avea numai patru picioare indiferent daca cineva va spune despre coada sa ca este picior sau nu.”

 

Lada de gunoi

 

Un tanar reporter a declarat ca el cauta dupa stiri în lada de gunoi a secretarului de stat american.

„Am gasit pana acum multe lucruri interesante”, a spus el. „Am colectat cinci saci mari de plastic, si acum, cercetam fiecare bucatica în parte”.

 

Doamne, cat de multi sunt cei ce cauta azi în lazile de gunoi!

 

De la telefon la radio

 

O turtuna putemica a facut o conectie miraculoasa recent în New York si o convorbire telefonica intima a ajuns pe undele unei statii de radio nationale. Deodata milioane de ascultatori au auzit cele discutate la telefon.

Daca am sti ca ceva asemanator s-ar putea petrece cu noi am fi mult mai rezervati în convorbirile noastre telefonice. Sa fim siguri însa ca toate se înregistreaza si va veni o zi cand întreaga lume le va auzi.

 

Cioara

 

O sora din biserica s-a apropiat într-o zi de pastor si i-a spus:

  • Frate draga, sunt cativa în biserica aceasta care nu te iubesc defel. Fa ceva ca sa fii si pe placul lor.
  • Sora draga, a spus pastorul, chiar daca as reusi sa fiu alb ca un porumbel si sa zbor cu aripi de înger, oamenii acestia tot ma vor împusca pretinzand ca sunt cioara.

 

Articolele legamantulul lui Wesley

 

In 1752, un grup de barbati printre care si John Wesley, grup care a fost supranumit „metodistii” a încheiat un legamant. Articolele acestuia trebuiau afisate de fiecare membru al grupului in biroul sau. Iata cele 6 articole ale legamantului:

  1. Nu vom asculta si nici nu vom cerceta voluntar lucrurile rele care se spun despre ceilalti.
  2. Daca vom auzi orice rau despre ceilalti nu vom crede nimic din tot ce am auzit.
  3. Cat mai curand posibil vom comunica cele auzite, discutand sau scriindu-i celui in cauza.
  4. Pana n-am facut aceasta nu vom discuta nici macar o singura vorba cu altii în legatura cu aceasta.
  5. Dupa ce am discutat, sau am scris persoanei în cauza, nu vom mentiona nimic nimanui.

 

  1. Nu vom face nici o exceptie de la aceste reguli.

 

Nu este treaba ta

 

O doamna din înalta societate l-a abordat într-o zi pe Frederick Cel Mare al Prusiei.

  • Maria ta, sotul meu ma trateaza foarte urat!
  • Nu e treaba mea, doamna!, a raspuns regele.
  • Dar, vorbeste urat si despre dumneavoastra!, a încercat femeia sa starneasca mania

 

 

 

 

13
regala.

 

– Aceasta nu e treaba dumneatale, doamna!, a replicat regele.

 

Inmormantare

 

A venit vremea ca cea mai înversunata barfitoare a satului sa moara. Tinuse întreg satul într-un nesfarsit lant de barfe. La înmormantare era o zi înnorata, destul de întunecoasa, iar în capela funerara se aprinsesera luminile. Predicatorul conducea serviciul în liniste.

Deodata un fulger a brazdat vazduhul clatinand cladirea si luminile din capela s-au stins. Predicatorul a întrerupt predica, si în linistea aceea lugubra s-a auzit o voce din audienta:

 

– A ajuns deja acolo sus!

 

Sfat bun

 

Cineva ne statuieste ca sa nu începem cu lista lucrurilor rele ale cuiva pana nu întocmim mai întai o lista cu cel putin 10 lucruri bune despre persoana respectiva. Dupa aceea îi putem barfi linistiti.

 

 

Curajul

 

Adevaratul eroism este remarcabil de sobru si foarte lipsit de dramatism. Nu este dorinta arzatoare sa-i depasesti pe altii cu orice pret, ci dorinta arzatoare sa-i slujesti pe altii cu orice pret.

 

Arthur Ashe – campion la tenis

 

Mi -am aratat curajul de ani de zile; crezi ca îl voi parasi acum cand suferintele mele sunt pe starsite?

 

Maria Antoaneta – cuvintele dinaintea mortii

 

Curaj este sa fi speriat de moarte si totusi sa încaleci pe cal. John Wayne

 

 

Materialism

 

Orice problema care se poate rezolva cu bani, nu este o problema. Este o cheltuiala.

 

Anonim

 

Esenta stilului de viata de azi nu este a avea, ci nevoia de a avea.

 

David Hansen

 

Cei mai multi dintre noi am fi gata sa platim pentru a merge undeva daca am fi putut termina de platit pentru locurile unde am fost.

 

Ami Landers
 

 

 

 

 

 

 

14
Sentimentuî principal al unui adult american care a avut avantajele bogatiei, educatiei si culturii, este dezamagirea.

 

John Cheever

 

Daca Dumnezeu nu intra în bucataria ta, este ceva rau cu bucataria ta. Daca nu-L poti lua pe Dumnezeu în vacanta cu tine, înseamna ca este ceva rau cu locul sau modul în care te distrezi. Cu totii credem ca Dumnezeu este un Dumnezeu al eroicului. Nevoia noastra cea mai mare este însa de un Dumnezeu al obisnuitului, al cotidianului, un Dumnezeu de toate zilele.

 

Peter Marshall Sr.

 

Chemarea noastra ca urmasi ai lui Hristos este sa-L iubim pe Dumnezeu în mod total, sa ne iubim pe noi însine corect si pe aproapele nostru cu compasiune.

 

Kenneth Boa

 

 

Bogatie si bani

 

A fi sarac este o problema, care nu totdeauna se rezolva îmbogatindu-te.

 

Filosofia este ceea ce folosesc bogatii ca sa ne convinga pe noi restul ca a fi sarac nu este ceva lipsit de respect.

 

Nu este un pacat sa fii bogat – este un miracol.

 

Bogatul poate ca nu traieste mai mu!t, dar cel putin asa li se par rudelor sale sarace. Este la fel de greu pentru un om bogat sa, intre în Imparatia cerurilor pe cat este de greu pentru un sarac sa ramana pe pamant.

 

Exista doua metode de-a deveni bogat. Una este sa ai tot ce doresti si alta este sa fii satistacut cu ceea ce ai. ”

 

Bogatiile sunt mai greu de manuit decat de obtinut.

 

Candva oamenii doreau sa fie bogati, azi cei mai multi se multumesc sa traiasca în asa fel ca si cum ar fi bogati.

 

Sunt foarte multi nervi în corpul uman. S-a constatat ca cei mai sensibili sunt cei care merg de la creier la portotel.

 

Prostii fac uneori bani, dar si banii fac destui prosti.

 

Un prieten este ca banii, greu de castigat si usor de pierdut.

 

Saracul se plange de banii pe care nu-i poate obtine, iar bogatul de cei pe care nu-i poate tine.
 

 

15
Cand ajungi, în sfarsit, sa-ti cumperi masina aceea sport, esti prea gras sa mai încapi în ea.

 

Cei mai multi studenti stiu sa scrie acasa dupa bani în 4-5 limbi diferite. Pantofii noi jeneaza cel mai mult atunci cand trebuie cumparati pentru toata tamilia.

 

Banii sunt mijlocul cel mai sigur de a intra în datorii.

 

Am duce-o mult mai bine cu mai putini economisti si mai multi economisitori.

 

Economistii ne spun mereu ca trebuie sa devalorizam leul. Ce cred ei ca face guveraul nostru de cativa ani încoace?

 

In zilele noastre, familia care face cumparaturi împreuna, plange împreuna. Cu bani poti sa-ti cumperi multi prieteni. De doi bani.

Sa ai bani si prieteni este destul de usor. Sa ai prieteni si sa n-ai bani este o realizare. Timpul desparte pe cei mai buni prieteni. La fel fac banii si casatoria.

 

Un prieten pe care ti-l cumperi, poate fi cumparat de la tine.

 

Oamenii sensibili pretera sa aiba prieteni în loc de bani – în special prieteni cu bani.

 

Cei ce-si permit sa joace la carti, nu au nevoie de bani. Cei ce au nevoie de bani nu-si permit sa joace carti.

 

Cadoul cel mai apreciat de oameni este ceva muncit de tine personal, ca de exemplu banii.

 

Daca banii ar putea cumpara fericirea. atunci imaginati-va ce impozite ar trebui sa platin-L

 

Ni se spune mereu ca banii nu aduc fericirea. Nu credeti ca ar trebui sa ne lase totusi sa încercam?

 

Banii pot construi o casa, dar este nevoie de dragoste sa construiesti un camin.

 

Cei mai multi oameni ar fi gata sa castige banii în mod cinstit, daca n-ar dura atat de mult.

 

Inteligenta este ca banii; daca nu arati cata ai, oamenii te trateaza ca si cand ai avea foarte multa.
 

 

 

 

16
Lenea este ca banii – cu cat ai mai multa vrei mai multa.

 

Viata este o lupta sa faci banii sa-ti vina si parul si dintii sa nu mai plece. Exista mai multi oameni falsi ca bani falsi.

 

Astazi banul cel mai norocos este cel din buzunar.

 

Banii vorbesc si azi, numai ca se opresc destul de des sa-si traga suflarea.

 

Economisirea banilor este mai grea azi ca încercarea de a canta la trompeta sufland la capatul celalalt.

 

Banul nu este totul, dar fa cat mai multi înainte de a spune cugetarea aceasta.

 

Valoarea banului nu poate coborî atat de jos, pana unde sunt unii gata sa se coboare pentru a-i aduna.

 

Cel mai mare necaz al banilor este ca nu-i poti folosi decat o singura data.

 

In fiecare an se cere tot mai putin timp si tot mai multi bani pentru a ajunge acolo unde vrei sa mergi.

 

Unii oameni au mai multi bani decat minte, dar nu pentru multa vreme. Chiar si în vreme de inflatie banii vorbesc în soapta.

 

Dolarii vorbesc si romaneste.

 

Dolarii sunt verzi pentru ca sunt culesi înainte de a se coace.

 

Este interesant cum leul arata asa de mare cand îl duci ia biserica si atat de mic cand mergi cu el la pravalie.

 

Nu ar fi minunat sa existe tot atatea cai de a castiga bani pe cate sunt de cheltuit?

 

Exista un raport invers proportional între marimea sacoselor din mana femeilor si marimea portofelelor din buzunarele barbatilor.

 

Imprumutul bancar este arta de a pasa banii din mana în mana pana, la dispartie.

 

Ne petrecem viata încercand sa adunam bani, apoi privim în urma la zilele cand nu aveam bani si le numim „vremurile bune de alta data”.

 

Banii nu vorbesc. In realitate produc o bubuitura sonica atunci cand trec pe langa noi.
 

 

 

 

17
Banii nu pot cumpara fericirea, dar te ajuta sa-ti duci nefericirea în confort. Banii aduc fericire numai celor care gasesc fercirea castigandu-i.

 

Cel mai singur om din lume este cel ce are prieteni doar datorita banilor lui.

 

E adevarat ca banii vorbesc, dar nu prea stau sa ai cu ei o conversatie de Doamne ajuta. Daca vrei sa stii valoarea banilor, împrumuta-i.

 

Leul nu e mai bun ca suta desi merge mai des la biserica. Banii circula azi atat de repede ca microbii de pe ei sufera rau de aer.

 

Unii experti sustin ca bancnotele ar trebui sa fie mai elastice. Ce ar fi daca s-ar adauga si putin lipici?

 

Banii singuri nu aduc fericirea, dar atrag o companie interesanta.

 

Oamenii sunt ciudati. Cheltuiesc banii pe care nu-i au, ca sa cumpere lucruri de care nu au nevoie, pentru a impresiona pe oamenii pe care nu-i iubesc.

 

Nu avem nevoie de mai multi bani în portofelele noastre, ci de mai multa compasiune în inimile noastre. Tanara generatie va învata valoarea banilor atunci cand va fi nevoita sa ne plateasca datonile.

 

Este bine sa ai bani si lucruriie pe care le pot cumpara banii, numai sa nu pierdem lucrurile pe care nu le pot cumpara banii.

 

Una din rasplatiriie economisirii banilor este ca ne putem plati impozitele fara sa împrumutam bani.

 

Un marinar beat nu reuseste sa cheltuiasca atatia bani cat un senator treaz. Inainte de a împrumuta bani de la un prieten, stai si socoteste de care ai mai mare nevoie.

 

Banii separa mai multi prieteni decat unesc.

 

Banii se folosesc uneori ca detergent. Se încearca scoaterea petelor de pe reputatie. Sunt unele lucruri în viata mult mai mari ca banii. Datoriile, de exemplu.

 

Toata lumea vrea sa dea o mana de ajutor celui ce nu-si poate deschide usor punga.

 

Americanii au scris: „Noi ne încredem în Dumnezeu” pe banii în care nu poti avea încredere.
 

 

18
Cel ce nu are bani este sarac. Cel ce nu are decat bani este si mai sarac. Astazi poti sa faci un singur lucru fara bani. Sa te îmbolnavesti.

 

Ai început sa îmbatranesti cand în concediu ti se termina energia înaintea banilor. Cel mai bun lucru de cheltuit cu copiii este timpul si banii.

 

Un doctor nu credea în operatiile nenecesare. De aceea opera numai cand avea nevoie de bani.

 

Politicienii nu dau bacsis. Sunt mult mai zgarciti cu banii lor decat cu ai statului.

 

Ar trebui sa alegem un instalator de profesie ca ministru al finantelor. Prea se duc banii tarii pe apa sambetei.

 

Poti sa-ti vinzi reputatia pe bani, numai ca n-o mai poti rascumpara.

 

Pensia ar fi o mare desfatare daca ai putea descoperi cum sa-ti petreci timpul fara sa cheltuiesti bani.

 

Anul acesta se pare ca Mos Craciun n-a fost singurul în rosu.

 

Daca te întreaba copilul cum a intrat Mos Craciun în casa, spune-i ca printr-o gaura din portofelul lui taticu.

 

Secretele sunt singurele lucruri care circula mai repede ca banii.

 

In viitor vom trai într-o societate tara bani. Unii din noi am si început deja. Succesul masurat doar prin bani este prea ieftin.

 

Cel ce înseala statul la taxe nu-si iubeste tara mai putin ca altii, ci iubeste banii mai mult ca altii.

 

Cei mai multi avem bani sa ne platim impozitele. Ceea ce am avea nevoie este ceva bani sa mai putem trai.

 

Nu ceea ce ai în buzunar te face multumit, ci ceea ce ai în inima. Calatoriile de azi îti largesc orizontul si-ti îngusteaza portotelul.

Regula de aur: Cel ce are aurul face regula. Banii sunt buni sa te ajute sa traversezi inconvenientele vietii. (Gottfned Reinhardt)

 

In spatele fiecarei bogatii sta o faradelege. (Honore de Balzac, 1799-1850)
 

 

 

19
Cu cat prietenii sunt mai bogati, cu atat te vor costa mai mult. (Elisabeth Marbury, 1856-1933)

 

Nu exista bani în poezie, dupa cum nu exista nici poezie în bani. (Robert Graves)

 

Dragostea de bani este radacina tuturor relelor. (Apostolul Pavel)

 

 

 

 

Numaratul banilor

 

Daca cineva ti-ar darui un miliard de lei în bancnote de un leu, cu conditia sa-i numeri unul cate unul, nu accepta oferta. Ti-ar trebui 60 de ani, muncind 365 de zile pe an cate 8 ore pe zi. Sanatatea ti s-ar deteriora fatal cam pe la mijlocul încercarii.

 

Cocosatul

 

Se spune ca într-o zi un om a gasit o bancnota destul de valoroasa pe drum. De atunci a început sa umble cu capul în jos cautand posibile valori pierdute de altii. Aceasta nu numai ca l -a privat de frumusetea lumii înconjuratoare, ci omul a ajuns un cocosat cu privirea în pamant.

 

Bani pentru colegiu

 

Recent, un tanar american sarac, dar plin de imaginatie, a dat anunt la ziar ca doreste sa faca facultatea, dar nu are bani. Cititorii erau rugati sa doneze acestui scop nobll, un singur cent. In mai putin de un an de zile, tanarul a primit prin posta nu mai putin de 29.000 de dolari, cu o mie mai mult decat l-au costat anii de colegiu.

 

Faliment

 

Un industrias a fabricat mii de tricouri cu inscriptia: „Banii nu aduc fericirea!”. La scurt timp dupa aceea a dat faliment. Lumea nu crede acest lucru, cu toate ca o spune atat de des.

 

Nefericirea bogatiei

 

John Rockefeller a spus: „Am tacut multe milioane, dar ele nu mi-au adus fericirea. Le-as da pe toate pentru zilele cand stateam la biroul meu din Cîeveland si ma consideram bogat pentru ca castigam trei dolari la saptamana.” Cu sanatatea subrezita, a angajat o garda personala sa-l pazeasca.

  1. H. Vanderbilt a spus: „Grija pentru cele 200 de milioane de dolari este prea mare pentru ca orice creier sau spate sa o poata duce. Este suficient sa te ucida. Nu este nici o placere în aceasta.”

John Jacob Astor care a lasat în urma lui cinci milioane, a fost o victima a melancoliei. El a spus: „Sunt cel mai mizerabil om de pe pamant.”

Henry Ford, regele automobilului, a spus: „Munca este singura placere. Singurul lucru care m-a tinut în viata si care mi-a facut-o sa merite sa fie traita a fost munca. Am fost atat de fericit cand faceam munca mea de mecanic”.

 

Andrew Camegie, multimilionarul, a spus: „Milionarii zambesc rar”.
 

 

 

 

20
Cursa

 

Se spune ca în timpul alergarilor la cursele atletice ale Romei, cei care pariau pe diferiti atleti, obisnuiau sa arunce monezi de aur în calea lor. Cei care se aplecau sa le culeaga pierdeau cursa.

Tot la fel face diavolul cu multi dintre oameni. Iluzia îmbogatirii ii impiedica sa castige premiul alergarii.

 

 

Constiinta

 

Constiinta este ceea ce te face sa spui mamei totul înainte ca sora ta sa te parasca.

 

(Definitia unui copil)

 

Regele constiintei

 

Cand anumite persoane cu influenta au încercat sa-l convinga pe Stefan, regele Poloniei, sa-i forteze pe supusii sai sa îmbratiseze aceeasi credinta ca a sa, el a raspuns: „Eu sunt rege peste oameni si nu peste constiinte. Domnia peste constiintele oameniior este numai a lui Dumnezeu”.

 

Nimeni nu poate domni peste constinta noastra. Dumnezeu ne-a creat liberi în decizia cui o vom oferi. Sa „dam Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu”

 

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

 

Constiinta vinovata

 

La o conferinta misionara din sudul Statelor Unite, într-o localitate de oameni saraci, s-a facut apel pentru strangerea de ajutoare pentru misionari. Fiecare a promis Domnului o anumita suma de bani, iar cei mai saraci, au promis sa vanda cateva gaini, un porc sau un vitel pentru a da banii lucrarii misionare. Unul dintre frati a promis un vitel, dar pretul carnii scazuse pe piata si bietul om si-a zis: „Am sa-i las pe cei mai bogati sa dea de data aceasta. E randul lor. Ei nu s-au înscris cu asa suma de bani ca mine”.

Intr-o duminica dimineata, pe cand mergea la biserica, a auzit înca de departe fratii cantand. Versurile auzite l-au înfuriat si a mers direct la amvon si a spus: „Va rog sa nu mai cantati asa! Am sa aduc maine toti banii promisi!”

Ce s-a întamplat? Biserica tocmai canta o cantare al carui început suna:

„Nu ne-am vazut înca telul”. Bietul om, cu constiinta vinovata auzise: „Nu si-a vandut înca vitelul”.

Probabil ca si printre noi mai sunt unii care aud tocmai „ceea ce trebuie” nu din pricina auzului slab, ci tocmai din pricina constiintei vinovate.

La Arad, în una din bisericile din localitate, cineva a adus un prieten. In timpul unei cantari în comun, acesta a iesit în fuga din sala si a disparut. A doua zi, cand fratele nostru l-a întrebat de ce a fugit asa din biserica, acesta i-a spus ca s-a speriat foarte mult atunci cand întreaga biserica a cantat:

 

„Luati-l, legati-l”. Realitatea era ca biserica întreaga cantase: „Laudati-L, laudati-L!”.

 

Privirea în sus

 

Un om a plecat într-o zi pe camp sa fure porumb. A luat cu el pe unul din copiii sai
 

 

 

21
pentru ca sa-i dea de stire în caz ca venea cineva în timp ce el era ocupat cu umplerea sacului. Inainte de-a intra în lanul de porumb s-a uitat cu atentie în toate partile. Dupa ce a dat ultimele instructiuni copilutui, a dat sa plece. Imediat copilul l-a strigat: „Taticule! Ai uitat sa te uiti în sus!”

 

Rusinat de cuvintele copilului si dandu-si seama ca este totusi Cineva acolo sus care vede totul, omul a plecat spre casa pocaindu-se de intentia sa urata.

 

Inainte de a face orice, ar trebui sa privim în sus.

 

Dumnezeu vede si stie

 

Cu mai multi ani în urma, doi frati care detineau o pravalie într-un mic orasel de tara, au constatat cu stupoare ca multe dintr-o serie de articole de pe rafturile lor, disparusera, desi în urma inventarului reiesea ca nu fusesera vandute. Fratii au tras concluziile lor si o vreme au încercat sa rezolve problema. In final, unul din ei a venit cu un plan. S-au urcat în pod si au facut o gaura în tavan. Iar apoi, pe rand, unul din ei statea în postul lui de observatie pe cand celalalt se ocupa de clienti. Ceea ce au descoperit cu privire la unii din concetatenii lor a fost uluitor! Cu toate acestea nu s- a adus nici o acuzatie fatisa: In schimb au lasat sa se înteleaga ca în tavan exista un orificiu. Furtisagurile au încetat aproape instantaneu! Dar uneori fratii observau amuzati cate un cumparator care se plimba prin magazin ridicandu-si brusc privirea în tavan, cu un oarecare sentiment de vinovatie întiparit pe figura.

Multi dintre semenii nostri se comporta ca si cum, „acolo sus” n-ar fi nimeni care sa vada ceea ce fac ei pe pamant.

(Sunday School Times)

 

Constiinta

 

Felul in care un indian a definit constiinta pare nu numai amuzant, ci si foarte semnificativ:

„Constiinta este un obiect triunghiular ascutit care locuieste în interiorul meu. Cand fac ceva rau, se învarte si îmi produce mari dureri. Dar daca fac în continuare lucruri rele, obiectul se va rasuci atat de mult, încat colturile sale se vor toci si nu-mi vor mai produce nici o durere.

Cum stam oare cu obiectul triungiular?

Cineva spunea tot despre constiinta ca ea este la fel ca fluierul unui politist, care ne avertizeaza atunci cand trecem pe rosu. Multi, însa au facut ca politistul sa înghita fluierul, pentru ca ei sa circule pe unde vor.

 

(Samuel M. Zwemwer în „It Is Hard to be a Christian”)

 

Nu actiona niciodata împotriva constiintei

 

S-a petrecut în primii ani ai plamadirii Statelor Unite ale Americii. Un om bogat a intrat în atelierul unui selar sarac într-o sambata dupa-amiaza si i-a lasat un capastru pe care sa-l termine pana luni dimineata.

„Nu se poate”, a raspuns proprietarul atelierului. „Cum sa nu se poata, a replicat clientul, ai maine o zi întreaga la dispozitie!” „Dar noi nu lucram duminica, domnule!” „Foarte bine” atunci ma duc la cei care lucreaza.” „Am putea sa terminam lucrarea pe marti.” „Marti e prea tarziu, pune capastrul înapoi in trasura!” Selarul nu a avut nici o sovaire. A facut în tacere ceea ce i s-a spus. Peste cateva ore a aparut un vecin si i-a zis zeflemitor:
 

 

 

22
„Nu pot decat sa-ti multumesc si sa- ti spun cat de încantat voi fi sa- mi trimiti si pe viitor cat mai multi clienti ca acesta”. „Nu ti-i voi trimite pe aceia pe care pot sa- i pastrez, dar cu ajutorul lui Dumnezeu nu-mi voi calca pe constiinta nici pentru oameni si nici pentru bani.” Au trecut saptamani, saptamani grele pentru acest selar credincios si, iata ca într-o zi intra în atelierui lui un om în uniforma militara.

 

„Deci, tu esti obraznicul care nu vrea sa lucreze duminica!” „Eu nu lucrez duminica, dar nu sunt nerespectuos cu cei pe care îi servesc.” „Prietenul meu mi-a spus ca ai refuzat sa-i lucrezi, oare nu este aceasta obraznicie?” „N-am avut încotro, domnule!” „Ba ai avut, ai fost liber sa alegi între a -L servi pe Dumnezeu sau a face pe placul unui om si, ai ales cum ai vrut tu, de aceea ma aflu astazi aici. Eu sunt Generalul Downing, si de mult timp caut” un om de încredere pentru executarea unei comenzi mari din partea guvernului. Din clipa cand am auzit de tine, am hotarat sa-ti încredintez tie aceasta comanda, judecand ca un om care Il slujeste neînfricat pe Dumnezeu, îl va servi si pe aproapele lui cu credinciosie.” Generalul i-a încredintat comanda, punand astfel temelia prosperitatii selarului.

 

Trei dolari

 

Dupa relatarile ziarului Chicago Tribune, H. R. Sampson directorul general al companiei de transport Chicago and Eastem Illinois Railroad a primit o scrisoare de la Los Angeles în care erau trei bancnote de 1 dolar. Acestea erau însotite de urmatoarea explicatie: „Cu ani în urma am calatorit fara sa platesc pe unul din trenurile companiei dvs. A trecut multa vreme de atunci si m-am stabilit în vest; între timp am devenit credincios si as dori sa am o constiinta curata”.

„Asadar doresc sa actionez astfel încat în constiinta mea sa fiu corect în fata lui Dumnezeu si în fata oamenilor.

 

Constlinta nu este infailibila

 

Un hindus îi spunea unui functionar al administratiei britanice din India: „Constiintele noastre ne dicteaza sa ardem vaduvele pe rugul funerar al sotilor lor!” „Iar constiintele noastre ne dicteaza sa va trimitem la spanzuratoare daca procedati asa!”

 

Napoleon

 

Intr-o scrisoare adresata lui M. Martin de la Geneva, Napoleon Bonaparte a scris umnatoarele cuvinte demne de toata atentia:

„Doresc sa ma fac înteles ca intentia si ferma mea hotarare este sa mentin libertatea oamenilor de-a se închina lui Dumnezeu asa cum doresc ei. Imperiul legii starseste acolo unde începe imperiul constiintei. Nici legile si nici împaratii nu pot impune regulile lor acestui imperiu”.

Ce bine ar fi fost ca despotii ce ne-au robit neamul si care s-au crezut stapanii constiintelor supusilor lor, ar fi învatat ceva, macar din cuvintele de mai sus.

 

 

DEFINITII

 

FALIMENTUL este ocazia de-a începe din nou, dar cu mai multa inteligenta. PRIETENUL este cel ce stie totul despre tine si te pretuieste la fel. PRIETENIA este ca
 

 

23
banii, e mai usor de facut decat de pastrat.

 

UMILINTA este cel mai ciudat atribut uman. Cand crezi ca o ai, ai si pierdut-o. URA este acidul care face mai mult rau vasului în care e tinut, decat obiectelor asupra carora este aruncat.

SFINTENIA nu este incapacitatea de-a pacatui, ci capacitatea de-a nu pacatui. IPOCRITUL este acea persoana care dupa ce a scris o carte ateista, se roaga sa aiba succes.

FANATICUL este acea persoana care uitandu-si tinta îsi dubleaza eforturile. CELEBRA e o persoana care munceste din greu toata viata pentru a ajunge faimosa si cunoscuta de toata lumea, pentru ca apoi sa umble cu ochelari fumurii pentru a nu fi recunoscut.

COMUNISTUL este ca un crocodil. Cand îsi deschide gura nu stii daca va zambi, sau te va înghiti.

EXPERIENTA este acel lucru care ne face sa ne recunoastem greselile atunci cand le repetam.

PROVERBUL este o propozitie scurta învatata dintr-o lunga experienta.

 

 

Frica

 

Barbatul care refuza sa lupte era numit fricos. Azi se numeste burlac. Curaj înseamna sa tii tu singurul care stie ca îti este frica.

 

Marimea fricii noastre dovedeste micimea credintei noastre. Cel care se teme ca face prea multe de obicei face foarte putine. Frica de viitor este cancerul prezetului.

Nu te teme de maine, Dumnezeu este deja acolo.

Cea mai mare greseala pe care poti s-o faci în viata este sa traiesti permanent cu frica în san ca vei face una.

 

Libertatea care vine o data cu steagul

 

Citirea „Cartii Legii” este un privilegiu de care nu se bucura toata lumea. Cand americanii au ocupat pentru prima oara Manila, au fost deschise portile închisorilor pentru „detinutii politici”. Unul dintre delictele pe baza caruia fusesera unii întemnitati de catre guvernul spaniol care conducea în acea vreme insulele Filipine, era citirea Bibliei. Intr-o zi a venit la Dr. Homer Stuntz un om cerandu -i o întrevedere cu caracter strict confidential. El l-a întrebat pe Stuntz în soapta daca este într-adevar posibil sa citeasca Biblia fara pericolul de a fi întemnitat. Dr. Stuntz l-a dus la usa si l-a îndemnat sa priveasca drapelul american care falfaia în bataia vantului. Apoi i-a zis urmatoarele cuvinte: „Cata vreme vei vedea steagul acesta falfaind peste tara dumitale, poti sa sezi pe coama casei, daca vrei, si sa citesti Biblia si nimeni nu-ti va face nici un rau.

 

(Gospel Herald)

 

Inlocuitorul

 

Cand Fox întemeietorul organizatiei „Prietenii” sau quakerii, cum se mai numeau, zacea în închisoare la Lancaster, un credincios din grupul „prietenilor” a venit la Oliver Cromwell si s-a oferit sa-l înlocuiasca pe Fox în închisoare.
 

 

 

24
Cromwell a fost atat de impresionat de aceasta oferta ca a spus mai marilor tarii: „Care din voi ar face acelasi lucru pentru mine în cazul ca eu voi ajunge în asemenea conditie? Cu toate ca nu pot accepta oferta din cauza legilor în vigoare, a spus el, totusi puterea dragostei si ajertfei acestui om m-au coplesit”.

 

Daca o jertfa înlocuitoare ca a acestui om ne misca inimile, ar trebui cu atat mai mult sa ni le zdrobeasca jertta înlocuitoare a dragostei Domnului nostru Isus Hristos, care S-a jertfit în locul nostru al tuturora.

 

Leul din casa

 

Aristrocratul francez, baronul Richard d’Arcy, a tinut în casa un leu de doi ani. Intr-o seara cand voia sa-l închida în baie, unde acesta îsi petrecea noaptea, leul s-a împotrivit lovindu-si stapanul mortal. A intervenit politia care a trebuit sa împuste fiara îmbatata de sangele victimei.

Cand apostolul Pavel a cerut crestinilor „sa-si omoare madularele care sunt pe pamant…” el a facut-o în deplina cunostinta de cauza, constient de pericolul pe care acestea îl prezinta pentru viata credinciosului. Numai cei care se poarta aspru cu ei însisi nu vor cadea victime propriilor porniri pacatoase.

 

Incendiu

 

O brigada de pompieri din New York a fost chemata de urgenta pentm stingerea unui incendiu. In lipsa lor, sediul brigazii a luat foc. Vecinii au alertat o alta brigada de pompieri care a venit la stingerea focului si care de abia au reusit s-o faca pana la întoarcerea proprietarilor-

Adeseori, pastorii, preotii si lucratorii crestini de azi, ocupati cu „incendiile” altora, îsi uita familiile si propriile vieti prada focului ispitelor. Cat adevar graiesc cuvintele din Cantarea Cantarilor 1:6 „…m-au pus pazitoare la vii, dar via frumusetii mele n-am pazit-o”

 

Omul

 

Integritate

 

Ce înseamna integritate? Eu cred ca una din cele mai bune ilustrari ale diferentei dintre integritate si duplicitate poate fi gasita în matematica. In matematica un numar întreg este numit o întregire, în timp ce o parte dintr -un numar se cheama fractie. Integritate înseamna o persoana întreaga, completa, cineva care este complet si neîmpartit. Dumnezeu doreste sa tim oameni integri.

 

Lumea are nevoie de oameni:

 

  • Care nu pot fi cumparati;
  • Care sa-si respecte cu strictete cuvantul;
  • Care sa-si puna conduita morala deasupra bogatiei;
  • Care sa aiba opinii si o vointa puternica;
  • Care pot cuprinde mai mult decat propria lor vocatie;
  • Care nu ezita sa rascumpere timpul;
  • Care nu îsi pierd individualitatea în multime;
  • Care sunt onesti atat în lucrurile mici cat sl în cele mari;

 

 

 

25

  • Care nu fac compromisuri cu raul;

 

  • A caror ambitii nu se confunda cu propriile dorinte egoiste;
  • Care nu spun ca fac ceva „pentru ca si altcineva o face”;
  • Care se comporta cu dreptate cu prietenii lor la bine si la rau, în necazuri cat si în prosperitate;
  • Care nu cred ca perspicacitatea, încapatanarea si siretenia sunt cele mai bune calitati pentru a obtine succesul;
  • Care nu se rusineaza si nu se tem sa sustina adevarul cand acesta devine nepopular.

 

 

Vorbe cu talc…

 

Cele mai importante lucruri din viata nu sunt lucrurile.

Gasirea greselilor la altii este un talent ce trebuie îngropat.

Mantuirea este gratuita, dar nu ieftina.

Dusmanii se fac, nu se nasc.

Viata este fragila, manevrati-o cu rugaciune.

Recunoasterea greselilor nu este niciodata o greseala.

Daca vrei sa omori timpul, fii sigur ca-i al tau.

Calea spre cer este sa întorci spre dreapta si s-o tii drept înainte.

Unii sunt foarte punctuali venind întotdeauna tarziu.

Dumnezeu ne vrea toata inima, desi o vrea franta.

 

 

Ispita

 

Un scriitor crestin american a publicat o „Autobiografie în cinci capitole scurte”. O reproducem:

 

Capitolul 1

 

Ma plimb pe strada.

In mijlocul trotuarului este o groapa adanca.

Cad în ea.

Sunt pierdut… Sunt neputincios.

Nu e greseala mea.

 

Imi va trebui mult ca sa pot iesi afara din ea.

 

Capitolul II

 

Ma plimb pe aceeasi strada.

In mijlocul trotuarului este o groapa adanca. Ma fac ca n-o vad.

Cad în ea din nou.

Nu- mi vine sa cred ca ma aflu din nou în acelasi loc, dar nu e vina mea. Imi va trebui înca mult timp ca sa ies afara.

 

Capitolul III

 

Ma plimb pe aceeasi strada. In mijlocul trotuarului este o groapa adanca. 0 vad ca este acolo.
 

 

 

26
Cu toate acestea cad în ea… este un obicei deja. Ochii îmi sunt deschisi. Stiu unde ma aflu. Este greseala mea. Ies afara imediat.

 

Capltolul IV

 

Ma plimb pe aceeasi strada.

In mijlocul trotuarului este o groapa adanca.

 

O ocolesc.

 

Capitolul V

 

Ma plimb pe alta strada.

 

 

Harul

 

In cer se intra prin har. Daca ar fi dupa merite, ai ramane afara si cainele tau ar intra.

 

(Mark Twain)

 

Soferita

 

Lillie Baltrip este de multi ani sofer pe autobuzul scolii. Un ziar din Fort Worth a initiat un concurs pentru cel mai bun sofer de autobuze care duc copiii la scoala. Ziarul a ales-o pe Lillie sa primeasca premiul pentru cel mai bun sofer, datorita faptului ca în cariera sa n-a comis abateri de la regulile de circulatie si a condus în siguranta. Colegii ei au umplut autobuzul pentru a participa alaturi de ea la decernarea premiului. Din pacate însa, în drum spre ceremonia de premiere, Lillie a luat o curba prea brusc, rasturnand autobuzul. S-a trezit în spital împreuna cu alti 16 colegi raniti în accident.

Ce credeti, Lillie s-a mai caliticat pentru cel mai bun sofer din Texas, chiar daca a facut acest accident? Nu, desigur. Comitetele de premiere nu opereaza dupa principiile harului. Cat de privilegiati suntem. Chiar daca nu reusim performanta unei vieti tara pata, fara nici un repros, rasplata noastra este conform harului lui Dumnezeu.

 

 

Virste

 

Janne Calment este fiinta umana cea mai batrana. La împlinirea varstei de 120 de ani i s-a cerut sa descrie viziunea ei asupra viitorului:

 

„Foarte scurt”, a replicat ea.

 

O alta femeie care a trait 102 de ani a fost întrebata asupra avantajelor de a trai pana la o asemenca varsta înaintata. Dupa o pauza, a raspuns:

 

„Nu esti supusa la presiunea din partea colegilor”.

 

Pocainta

 

Un talhar de pe cruce a fost mantuit, ca nici unul din noi sa nu cada în disperare; si numai unul, ca nimeni sa nu generalizeze.

(J. C. Ryle)
 

 

 

 

 

 

27
Daca ar fi o mie de pasi între noi si Dumnezeu, El i-ar face pe toti, în afara de unul. Il va lasa pe ultimul pentru noi. Alegerea este la noi.

 

(Max Lucado)

 

Omul care îsi cunoaste pacatele este mai mare decat omul care înviaza morti prin rugaciunea lui.

 

(Isaac Sirianul)

 

 

Egoism

 

Egoistul este ca omul care zboara cu balonul. Toti ceilalti oameni i se par mici. El arata mic tuturora.

 

Un egoist este omul care crede ca daca el nu s-ar fi nascut, toti oamenii l-ar fi întrebat de ce.

Un egoist este omul care vorbeste atat de mult despre el însusi încat nu mai poti spune nimic despre tine însuti.

 

Egoismul este un narcotic administrat de diavolul celor ce sufera de mediocritate. Egoismul este un anestezic generat interior care-i permite omului sa traiasca fara dureri cu el însusi.

Numai egoistul sufera cu adevarat. Si tot timpul.

Adevaratul egoist accepta chiar ca altii sa fie fericiti. Daca sunt datorita lui. Numai moartea egoistului este deplina. Nimic din el nu mai ramane altora. Cei care ne datoreaza totul ne sunt dragi mai presus de orice.

Egoismul stasie sufletul asa cum un tigru stasie trupul. ” Legea egoistului: „Scoala-te tu, sa ma asez eu”

Un semn la un magazin de haine, lipit pe oglinda camerei de proba, spunea: „Obiectele care se vad în aceasta oglinda apar mai mari ca în realitate”.

In lupta vietii

 

Intamplari inspiratoare cand ne confruntam cu greutatile vietii de fiecare zi

 

 

Cugetari

 

Doamne, cumplita zi, cand va trebui sa ne pocaim de succesele noastre!

 

Nu uitati ca-n fata lui Mamre (locul întalnirilor cu îngerii) este totdeauna Macpela (pestera unde Avram si-a înmormantat sotia si unde a fost si el înmormantat),

 

Ca Aron, avem de ales si noi între adevar si popularitate. Cea din urma duce la vitelul de aur.

 

Daca ar trebui dat un nume secolului nostru, ar trebui sa alegem între: Chibrot-Hatava: „mormintele lacomiei”;

 

Magor-Misabib: „spaima din toate partile”; I-ca-bod: „nu mai este slava”.
 

 

28
Restul nu e tacere. E cantec sau geamat.

 

Cumparati-va viori, prietenii mei! In iad nu canta nimeni.

 

Nu suntem decat sacul de box pe care se antreneaza zilnic laudatorii si bartitorii nostri.

 

De ar vrea sa ma vanda Iuda, I-as da eu 30 de arginti, numai sa nu ma sarute.

 

Piscurile sterpe domnesc peste campiile manoase. Pedeapsa cea mai cumplita a iadului va fi privelistea pururi vie a paradisului de dincolo de prapastia vesnica ce le desparte.

 

Dragostea multora a ajuns ca David la batranete. Nu se mai poate încalzi.

 

Crucea lui Isus este rascrucea universului.

 

Intre polii opusi ai universului este o prapastie vesnica si hotararea noastra.

 

Amintirea paradisului pierdut este infinitul nostru capital la care apelam de milenii pentru painea noastra cea de toate zilele: durerea.

 

Intre noi si Paradis este o alegere si o sabie învapaiata. Prima va ucide pacatul, iar a doua, fabrica lui.

 

Un astfel de frate

 

Paul a primit cadou de Craciun o masina nou-nouta de la fratele sau. In seara de Ajun, cand a coborat din biroul sau sa -si ia masina parcata în tata cladirii, a vazut cum un tînc de vreo sapte ani se învartea cu ochii mari în jurul masinii sale. „Este masina dunmeavoastra, domnule?”, a întrebat el.

Paul a dat din cap. „Fratele meu mi-a dat-o cadou de Craciun”. Baiatul ramase nauc. „Vreti sa spuneti ca fratele dumneavoastra v-a dat-o asa… gratis? … fara sa platiti nimic? Donmule! As vrea… „. Baiatul ezita.

Desigur, se gandi Paul, stiu ce-i trece prin cap. Ar vrea sa aiba si el un frate bogat ca mine. Dar ceea ce spuse apoi tîncul il facu pe Paul sa ramana cu gura cascata:

„As vrea sa pot fi si eu un astfel de frate”

Paul se uita cu uimire la baietelul din fata lui si manat de un impuls interior, îi zise: „N-ai vrea sa te duc cu masina mea?”

„Cum sa nu! Tare mi-ar place!”

Dupa un scurt raid prin cartier, baiatul se întoarse spre Paul. Ochii îi sticleau de emotie. „Domnule, n-ati vrea sa treceti prin fata casei noastre?”

Paul zambi. Stia ce dorea baiatul. Voia sa le arate vecinilor ca soseste acasa cu o masina mare, noua-nouta. Dar Paul gresi din nou. „Vreti sa opriti aici? Langa treptele acelea, va rog!”

Urca apoi scarile în fuga. Dupa cateva momente îl auzi cum revine. De data aceasta nu se mai grabea. Ducea in bratele sale un fratior mai mic. Era handicapat. L-a asezat cu groaza pe ultima treapta a scarii, dupa care s-a asezat langa el. Strangandu-i umerii cu mana dreapta, iar cu ceaialta arata spre masina lui Paul.
 

 

 

29
„Vezi Jonny. Asta e masina, exact cum ti-am spus sus. Fratele lui i-a dat- o cadou de Craciun si nu l-a costat nici un cent. Intr-o zi am sa-ti dau si eu una exact la fel ca asta…

 

si ai sa vezi de unul singur ce lucruri extraordinare de Craciun sunt în toate vitrinele din oras despre care am încercat sa-ti spun.”

Paul s-a dat jos din masina. L-a luat în bratele sale pe micutul olog, l-a asezat langa el pe scaunul din fata. Cu ochii sclipind de bucurie, fratele lui mai mare s-a asezat langa el si toti trei au început o calatorie de neuitat prin orasul pregatit de Craciun.

In seara aceea de Ajun, Paul a înteles pentru prima data ce a vrut Isus sa spuna cand a afirmat ca: „este mai bine sa dai decat sa primesti…” (Dan Clark)

 

Presupunere

 

Un fotograf de la unul din ziarele nationale a primit sarcina sa fotografieze un incendiu care decima mii de hectare de padure dintr-o zona muntoasa. I s-a spus ca un mic avion îl astepta la aeroport pentru a survola locul dezastrului.

A ajuns la aeroport cu o ora înaintea asfintitului. Micul avion Cessna îl astepta. A sarit cu tot echipamentul în avion si a strigat pilotului: „Da-i drumul!” Pilotul a pornit motorul si curand avionul decola spre cerul pregatindu-se de apus.

„Zboara la nord de incendiu” i-a spus fotogratul, „apoi ta cateva coborari cat mai aproape de copacii în flacari”.

„De ce?”, a întrebat pilotul îngrijorat.

„Pentru ca am de gand sa fac cateva fotografii!”, i-a raspuns fotograful. „Sunt fotograf”, si fotografii fac fotografii!”

Dupa o pauza destul de lunga, pilotul l-a întrebat: „Vreti sa spuneti ca nu sunteti instructorul de zbor?”

Nu credeti ca manifestam nesabuinte asemanatoare atunci cand pornim la drum în viata, în afaceri sau în noi experiente spirituale cu oameni care sunt cu totul altceva decat ceea ce banuim la început?

 

Crestini sanatosi

 

Doi crestini care au trait o viata buna au murit si au ajuns în cer. In timp ce se plimbau, minunandu-se de frumusetile de negrait ale Paradisului, unul din ei a spus: „Extraordinar! N-am putut sa banuiesc macar cat de frumos si de bine e aici!”

„Da, zise celalalt. Gandeste-te numai ca daca nu mancam atatea vitamine si fulgi de cereale eram cel putin cu zece ani mai devreme aici.”

 

Paiul din ochiul altuia

 

Bunica tocmai a terminat de citit o povestire biblica celor doi nepotei gata de culcare si, i-a întrebat daca ei stiu ce-i acela „pacat”.

„Cum sa nu'”, a raspuns Ionel de vreo 7 anisori. „Pacat este atunci cand faci ceva rau.” Fratiorului sau de numai 5 ani, Vasilica, i s-au marit deodata ochisorii. „Eu stiu un pacat foarte mare pe care Ionel l-a facut azi.”

Suparat foc, Ionel s-a întors spre tratiorul lui si i-a spus: „Tu sa-ti vezi de pacatele tale, si eu o sa-mi vad de ale mele”.

Ce bine se vad pacatele altora si cu cata naivitate credem ca ale noastre sunt mai putin vizibile! Solutia lui Ionel de a ne vedea fiecare de pacatele noastre este buna în cazul în care a vedea de ele inseamna a ne pocai si a le abandona.
 

 

 

30
Rugaciunea

 

Cand un club de noapte s-a deschis în strada principala a micului orasel, singura biserica din localitate s-a adunat la rugaciune. Toata noaptea au stat in rugaciune înaintea lui Dumnezeu cerandu -I ca sa rada clubul de pe fata pamantului. Un fulger a lovit cladirea clubului, care a ars pana în temelii.

Proprietarul a dat bisehca în tribunal. Conducerea bisericii si-a declinat orice vina. Dupa ce a audiat ambele parti,judecatorul a spus; „Se pare ca indiferent de partea cui e vina, proprietarul clubului de noapte crede în puterea rugaciunii, iar biserica nu crede”.

 

Avem dificultati cu acceptarea raspunsului rugaciunilor noastre, pe care le vedem mai mult ca simple exercitii religioase decat ca un dialog cu Creatorul. Cand rugaciunea înceteaza sa fie doar monologul nostru si primeste raspuns, suntem gata sa -l tinem afara si sa credem mai degraba ca aducatorii vestilor bune sunt nebuni, decat sa acceptam ca Petru cel întemnitat poate fi eliberat conform rugaciunilor noastre.

 

Arca lui Noe – O povestire moderna

 

Domnul a spus lui Noe: „Peste sase luni am sa fac sa ploua peste întregul pamant pana cand toti cei rai vor fi înnecati de ape. As vrea însa sa salvez cativa oameni si cate o pereche din fiecare soi de animale de pe pamant. Iti poruncesc sa construiesti o corabie!” Printr-un tuiger de lumina Noe a primit toate plansele si speciticatiile proiectului ambarcatiunii.

„Bine!”, a zis Noe, tremurand înca de frica tinand plansele în mana.

„Sase luni si va începe ploaia”, a tunat din nou vocea Domnului. „Ar fi bine sa te apuci de lucru”.

Cele sase luni trecura repede.

Norii au început sa se îngramadeasca la orizont si primele picaturi de ploaie au si început sa cada. Domnul a vazut cum Noe statea în curte plangand.

Nici urma de arca.

„Noe!” a strigat Domnul. „Unde este arca?” Un fulger cazu langa picioarele lui Noe, pentru a sublinia seriozitatea întrebarii.

„Doamne, Te rog sa ma lerti”, se ruga Noe. „Am facut tot ce am stiut, dar am avut mari probleme. In primul rand mi-a trebuit o autorizatie de constructie pentru corabie si planuri care sa respecte codurile locale. Asa ca a trebuit sa angajez un inginer ca sa-mi refaca întregul proiect. Apoi, am intrat într-o adevarata batalie cu autoritatile înjurul subiectului instalatiei de stingere a incendiilor. Apoi, vecinii s-au plans ca violam regulile arhitecturale ale orasului construind o corabie în curtea casei, asa ca mi-a trebuit o dispensa din partea comisiei de arhitectura, a orasului.

Am dat apoi de o alta problema cu aprovizionarea lemnului pentru corabie, pentru ca lemnul indicat de proiect provenea din copaci interzisi sa fie taiati, pentru a nu distruge ultimele bufaite patate, specie pe cale de disparitie. Dulgherii au format un sindicat si au început o greva. A trebuit sa port interminabile negocieri cu Comisia Nationala a Fortelor de Munca si Sindicate pana ce au pus mana pe ferestrau si ciocan. Avem acum abia 16 dulgheri angajati.

Am început sa adun animalele, dar am dat peste un grup ce lupta pentru drepturile animalelor. Obiectia lor principala era ca voiam sa salvez numai cate o pereche din fiecare soi.

 

Apoi am dat de necazuri cu comisia protectiei mediului înconjurator, care îmi cerea sa
 

 

 

31
completez o declaratie asupra impactului potopului planificat de Tine Doamne asupra mediului înconjurator. Inginerii lor îmi cereau o harta cu aria de extindere a zonei inundabile. Le-am trimis un glob.

 

Sa nu-ti mai spun Doamne de cei de la taxe. Au vrut sa ma aresteze ca intentionam sa evit plata taxelor plecand din tara cu corabia. Chiar acum am primit o scrisoare de la ei prin care îmi cer o suma enorma de platit.

„Nu cred Doamne ca voi putea termina arca în urmatorui an”, se vaita bietul Noe. Cerul începu sa se însenineze brusc. Soarele straiuci din nou pe bolta. Un curcubeu se arcui peste întinderea orizontului. Noe se uita uimit si zambi. „Vrei sa spui, Doamne, ca n-ai sa distrugi pamantul?”

„Ai gresit Noe! Fiind Domnul întregului Univers am unele avantaje. Voi distruge întregul pamant, cu ceva mult mai rau decat potopul. Ceva inventat însusi de om.”

„Cu ce Doamne?”, a întrebat Noe uimit. Dupa o lunga pauza, Domnul a spus; „Cu guvernul”.

 

Inchinare

 

O femeie a intrat intr-un magazin din piata centrala a orasului Kansas City, pentru a-si cumpara un corn cu înghetata. Dupa ce a ales soiul de înghetata, s-a întors si s-a trezit fata în fata cu actorul Paul Newman, care se afla în oras pentru turnarea filmului „Mr. & Mrs. Bridge”. Acesta i-a zambit si a salutat-o cu un „Hello!”: Ochii albastrii ai lui Paul Newman i-au facut genunchii sa-i tremure.

A reusit sa plateasca pentru înghetata si a iesit din pravalie cu inima batandu -i puternic. S-a oprit sa- si revina din emotie si a constatat ca nu avea înghetata pe care o comandase. S-a întors în pravalie, dar în usa a dat din nou nas în nas cu Paul Newman.

„Va cautati înghetata, nu-i asa?”, a întrebat-o renumitul actor. A dat din cap fara sa poata scoate un cuvant. „Ati pus-o în poseta împreuna cu restul de bani”, i-a spus actorul zambind.

Oare cand a fost ultima data cand ne-am înfiorat si ne-a batut inima de emotie la prezenta lui Hristos în Biserica Sa?

 

Papa în cer

 

Dupa ce papa a murit a fost salutat de Stantul Petru la portile Raiului. Dupa putina orientare l-a întebat pe pontif ce ar vrea sa faca. Papa a spus ca tare i-ar placea sa studieze textele originale dupa care s -a scris Stanta Scriptura. A fost condus la biblioteca unde putea citi dupa placul inimii sale.

La cateva ore, Stantul Petru a devenit curios sa stie ce-i cu strigatele care rasunau din biblioteca. „Este un R în acest cuvant!” A plecat spre biblioteca sa vada care era problema, cand a auzit din nou pe papa strigand: „Este E si nu I!” Stantul Petru a alergat spre biblioteca, unde l-a salutat pe papa, care statea în picioare tinand scrierile sacre in maini. L-a întrebat care-i problema, „Aici spune ‘celebrat’ si nu ‘celibat’ cum am stiut noi”, a spus papa cu tristete.

 

Adolescenti

 

Cineva a avut initiativa întocmirii unei scrisori-lant, destinata parintilor care au adolescenti. Scrisoarea suna cam asa:
 

 

 

32
„Draga prietene. Aceasta este o scrisoare-lant care este menita sa-ti aduca usurare si fericire. Spre deosebire de alte scrisori-lant, aceasta nu costa nici un ban. Simplu, trimiti o copie din aceasta scrisoare la alti sase parinti care sunt obositi de adolescentii lor. Apoi, leaga-l pe adolescentul tau si trimi-te-l la ultima adresa de pe lista celor sase. Intr-o saptamana vei primi 16.436 de adolescenti – dintre care unul va merita sa-l pastrezi pentru tine. Atentie! Un parinte care a îndraznit sa întrerupa lantul si-a primit propriul adolescent înapoi.”

 

Pasarea captiva

 

O vrabie a patruns pe usa bisericii într-o duminica calduroasa de vara. Serviciul divin era în plina desfasurare. Plina de frica biata pasarica a încercat sa scape din cladire izbindu -se violent de geamurile ferestrelor. 0 doamna urmarea atenta zbaterea micii vietati, mirata de ignoranta ei, de faptul ca nu se reîntorcea pe usa larg deschisa. Epuizata, pasarea s-a asezat pentru a se odihni, dupa care observand usa deschisa a zburat vesela în libertate.

„La fel de ignoranta sunt si eu ca pasarea aceasta”, si-a spus femeia impresionata de scena. „Toate eforturile mele de a ma elibera de pacatele în care zac nu sunt decat eforturi sterile ca ale acestei vrabii, pe cand usa harului lui Dumnezeu era mereu deschisa.”

 

O mie de puncte

 

Un crestin care se mandrea cu faptele sale bune a visat într-o noapte ca era la poarta cerului. Cu litere uriase, pe frontispiciul portii scria: „Cei ce vor sa intre aici au nevoie de 1000 de puncte”.

Ingerul l-a întrebat:

  • Ce ai facut în viata?
  • Eu? Am fost credincios Domnului întreaga mea viata. Am pazit Cuvantul lui Dumnezeu cu toata sfintenia.
  • Foarte bine. Ai un punct. Altceva?
  • Am dat mai mult decat zeciuiala de fiecare data pentru lucrarea Domnului. Am ajutat pe saraci, pe vaduve, pe orfani.
  • Inca un punct.
  • Am crescut o familie numeroasa de copii, pe care i-am facut misionari. Eu însumi am predicat Evanghelia si am ajutat la raspandirea ei.
  • Nemaipomenit! Asa oameni cam rar vin pe aici, a spus îngerul. Inca un punct. Ai mai facut ceva?

Bietul om s-a pierdut cu totul. Daca pentru tot ce spusese pana acum valora numai 3 puncte, ce sa mai adauge ? A ridicat ochii spre uriasa inscriptie si, a citit din nou: „Cei ce vor sa intre aici au nevoie de 1000 de puncte!” A oftat adanc si a exclamat:

  • Doamne, aici se poate intra doar prin harul Tau!

 

  • Exact, a spus îngerul. 997 de puncte!

 

Recomandarea

 

Intr-o zi Dr. Bamardo, directorul unui orfelinat din Londra, a fost întampinat de un baietel murdar si îmbracat numai în zdrente, care i-a cerut sa-l primeasca în orfelinatul sau.

– Dar baiete, eu nu te cunosc. Nu stiu cine esti, de unde vii. Cine te-a recomandat?
 

 

 

33
Baietelul a ridicat pulpana hainei sale murdare si zdrentuite si a spus:

 

– Aceasta este singura mea recomandare. Alta nu am. Doctorul l-a cuprins în bratele sale si l-a luat sub ocrotirea sa. Singura noastra recomandare la cer, pentru a fî mantuiti, este multimea pacatelor noastre de care nu vom putea scapa niciodata singuri.

 

Ceea ce este cu adevarat important

 

Cu cativa ani în urma, la Seattle în cadrul Jocurilor Olimpice Speciale, la linia de start s-au aliniat noua handicapati fizic si mental, pentru cursa de 100 de metri. Cand focul de arma a dat startul, cu totii au început sa învarta din rasputeri rotile carucioarelor spre linia de sosire. Cu totii, în atara de un baiat, al carui carucior s-a opintit în bordura de margine si s-a rasturnat. A cazut si a început sa planga. Ceilalti opt i-au auzit plansul. Au încetinit cursa si s-au oprit. Apoi s -au întors si au luat-o înapoi, cu totii. 0 fata cu un grav handicap mental s-a aplecat spre el si l-a sarutat spunandu-i: „Asa ca e mai bine acum?”. L-au ridicat. Apoi tinandu-se de maini au pornit cu totii spre linia de sosire.

Stadionul întreg era în picioare si aplauzele si uralele au continuat peste 10 minute.

Este oare neaparat nevoie sa fim privati de sanatate pentru a ne da seama ca oamenii sunt mai importanti ca realizarile noastre? Probabil ca cel mai grav handicap de care suferim este subaprecierea fiintei umane, egoismul cu care ne zbatem fiecare sa fim învingatori, sa fim înaintea altora în cursa vietii.

 

Oportunitate

 

Inmultindu- se numarul lupilor din regiune, autoritatile unui stat din SUA au oferit suma de 5000 dolari pentru fiecare lup împuscat. Stirea publicata în ziare i-a transformat pe Sam si Jed, doi buni prieteni, în vanatori de lupi.

Zile si nopti la rand au colindat muntii si padurile în cautarea lupilor, dar acestia, parca vorbiti, disparusera tara urma.

Extenuati si flamanzi, au adormit într-o noapte la un foc în padure, visandu -si fiecare bogatia. Deodata, Sam s- a trezit la un zgomot ciudat. Erau înconjurati de o haita uriasa de lupi, ai caror ochi si colti sticleau în intuneric. L-a zgaltait puternic pe prietenul sau spunand: „Jed, scoala-te repede! Suntem bogati!”

 

Influenta

 

O veche istorioara spune ca un om neprihanit a venit în Sodoma sperand sa salveze cetatea corupta. A început sa umble din casa in casa, din piata în piata, strigand pe fiecare strada: „Oamenilor, pocaiti-va! Ceea ce faceti voi este pacat. Aceasta va va distruge, pe voi si copiii vostri!” Oamenii radeau, dar el continua sa spuna mereu, mereu aceleasi cuvinte, fara ca cineva sa-l bage în seama. Intr-o zi un copil l-a oprit pe strada si l- a întrebat: „Sarmane om, nu vezi ca n-are rost?” „Da, vad”, a spus omul. „Atunci de ce mai continui?” „La început, a spus el, am crezut ca-i voi putea schimba. Acum continuu sa strig sa nu ma schimbe ei pe mine.”

 

Tenacitatea lui Lincoln

 

Unul dintre ce!e mai ilustre exemple de perseverenta este tara îndoiala, Abraham Lincoln. Daca vrei sa înveti ceva de la cineva care nu s-a lasat batut niciodata, atunci poti sa-l iei pe Lincoln ca dascal.

Nascut în saracie, Lincoln s-a luptat cu infrangerile toata viata sa. A pierdut opt
 

 

 

34
campanii electorale, a dat faliment de doua ori în afaceri, suferind si un colaps nervos. Ar fi putut sa abandoneze de multe ori, dar n-a facut-o, devenind unul dintre cei mai mari presedinti pe care i-a avut Stalele Unite. Iata o mica schita a drumului sau spre Casa Alba:

 

1816 – Familia sa a fost fortata sa-si paraseasca locul si casa. A trebuit sa lucreze pentru a-si ajuta parintii.

1818 – I-a murit mama.

1831 – A dat faliment în ataceri.

1832 – Pierde în campania pentru Congresul Statului

1832 – Isi pierde slujba. Vrea sa studieze avocatura, dar nu este admis la scoala. 1833 – Imprumuta bani de la un prieten si începe o afacere. La starsitui anului era falimentar. Timp de 17 ani a tot platit acea datorie.

1834 – Castiga în campania pentru Camera Legislativa a Statului.

1835 – Se logodeste, dar logodnica sa moare înaintea casatoriei. Are inima zdrobita. 1836 – Are un colaps nervos. Este în spital timp de sase luni.

1838 – Cauta sa fie presedintele Camerei Reprezentantilor – infrant la vot. 1840 – Vrea sa ajunga elector – este înfrant din nou la voturi.

1843 – Pierde campania pentru Congres.

1846 – Castiga campania electorala pentru Congres. Se duce la Washington unde lucreaza din greu.

1848 – Pierde realegerea în Congres.

1849 – Concureaza pentru o slujba în statul sau de origine si nu este acceptat. 1854 – Pierde campania electorala pentru un post de senator al Statelor Uaite.

1856 – Cauta nominalizarea ca vicepresedinte la Conventia Nationala a partidului. Pierde, avand 100 de voturi mai putin decat opozantul sau.

1858 – Candideaza pentru Senat. Pierde din nou.

1860 – Ales presedintele Statelor Unite.

 

Atitudine

 

„Cararea a fost grea si foarte alunecoasa. Piciorul mi-a alunecat de sub mine, l-a lovit pe celalalt, dar mi-am revenit si mi-am spus: ‘Este o alunecare si nu o cazatura'”, a spus Abraham Lincoln dupa ce a pierdut alegerile pentru Senat.

 

Lincoln la varsta mea

 

Deranjat de rezultatele proaste de la scoala, tatal l -a întrebat pe micutul John: „Stii tu ce facea Lincoln cand era de varsta ta?” „Nu stiu, ce facea la varsta mea, dar stiu ce facea la varsta ta!”, a raspuns istetul.

 

Etape

 

Orice noua aventura trece prin urmatoarele taze: entuziasm, complicatii, descurajare, cautarea vinovatului, pedepsirea inocentilor si decorarea celor care n-au facut nimic.

 

Viata

 

Viata cu Hristos este o speranta fara sfarsit. Viata tara Hristos este un starsit tara speranta.
 

 

 

 

35
Viata este ca o piatra de moara. Te macina sau te lustruieste. Depinde de materialul din care esti tacut.

 

Ceea ce numim noi viata nu este decat o calatorie spre moarte. Ceea ce numim noi moarte nu este decat o poarta spre viata.

 

Viata e un roman în trei volume: Trecutul, prezentul si, ce-o sa vie. Primul e terminat si pus deoparte, al doilea îl citim zilnic si al treilea si ultimul, e la seif. Cheile sunt la Dumnezeu.

 

Ingerul te urmareste!

 

Un hot a intrat noaptea într-o casa. Luminandu-si drumul cu lanterna, a auzit o voce care spunea: „Ingerul te urmareste!”. S-a uitat agitat în jur, a dat din cap si a continuat sa caute lucruri de valoare. A auzit din nou: „Ingerul te urmareste!” S-a întors spre locul de unde venea vocea. La lumina lantemei a zarit un papagal. „Tu ai vorbit?” Papagalul a admis ca el era cel cu pricina:

„Am vrut doar sa te avertizez. Atat!” „Sa ma avertizezi? Cine esti tu? Cum te cheama?” „Moise!”, a raspuns papagalul. „Ce fel de oameni stupizi au putut sa numeasca un papagal, Moise?” Pasarea îi raspunse: „Nu stiu. Banuiesc ca aceiasi care au numit camera de luat vederi: ‘Ingerul'”

 

Dragostea

 

Dragostea este lucrul acela intangibil care ne face multumiti cu ceea ce avem si nemultumiti de ceea ce suntem.

 

Dragostea este decizia de a face din problemele tale, problemele mele.

 

Datoria ne determina sa facem lucrurile bine. Dragostea sa le facem frumos.

 

Definitii ale dragostei date de copii:

 

Dragostea este ceea ce-i face pe oameni sa creada ca simt frumosi cand nimeni altul nu-i vede astfel.

Dragostea este ceea ce-i face pe doi sa stea unul langa altul atunci cand este suficient loc.

 

Dragostea este ceea ce-i face pe cei doi sa faca liniste cand esti tu de fata.

 

 

 

 

Cadoul

 

Zi de vara peste întinsele preerii.

Autobuzul opintea pe o sosea cu prea multe gropi. Pe un scaun mai din spate, statea un batranel uscativ, tinand în brate un manunchi de flori de camp. Pe partea opusa, o fetiscana oachesa se uita fascinata la macii, margaretele si albastrelele din bratele batranului. Nu-si mai putea lua ochii de la ele. Razbatea din cand în cand pana la ea parfumul proaspat de flori. Incerca sa priveasca pe fereastra prafuita a autobuzului, dar degeaba. Ca un magnet o atrageau florile batranului.
 

 

 

36
La urmatoarea statie, batranul dadu sa coboare. Ezita pentru o clipa, dupa care se adresa fetei. „Vad ca-ti plac florile mele. Cred ca sotiei mele i-ar face mare placere sa ti le daruiesc. Am sa-i spun ca ti le-am dat tie.”

 

Fata primi florile îmbujorandu-se de placere. Urmari apoi pe batranelul uscativ cum se coborî din autobuz si intra pe poarta de fier forjat a unui mic cimitir din apropiere.

 

Un simplu gest

 

Mark mergea spre casa cand a observat ca un baiat s-a împiedicat si a scapat pe trotuar un brat de carti pe care le cara, doua pulovere, o bata de baseball, o manusa si un mic casetofon. A îngenuncheat alaturi de baiatul acela si l-a ajutat sa adune lucrurile. Pentru ca si asa mergeau în aceeasi directie, l-a ajutat sa care unele din lucruri. A aflat ca pe baiat îl chema Bill, ca -i placeau jocurile electronice, baseball-ul si istoria, ca avea o groaza de necazuri cu celelalte materii si, ca tocmai atunci rupsese prietenia cu o fata. Au ajuns la Bill acasa si Mark a fost invitat sa intre sa bea un Coca-Cola si sa se uite putin la televizor. Dupa-masa aceea a trecut placut, printre rasete si cateva jocuri electronice. Mark s-a dus acasa. Au continuat sa se mai vada pana cand amandoi au intrat la acelasi liceu. S-au întalnit de cateva ori de-a lungul anilor. In ultimul an, inainte de graduare, Bill l-a cautat pe Mark si a vrut sa-i vorbeasca.

Bill i-a adus aminte de ziua cand s-au întalnit ei pentru prima data. „Nu te-ai întrebat de ce caram atat de multe lucruri cu mine?”, l-a întrebat Bill. „Vezi, in ziua aceea mi-am facut curatenie în dulapul meu pentru ca nu voiam sa las mizerie pentru altul. Pusesem deoparte mai multe pastile de dormit pe care le-am luat de la mama si mergeam spre casa ca sa ma sinucid. Dupa ce am petrecut catva timp împreuna in ziua aceea, vorbind si razand, mi-am dat seama ca daca ma omoram nu voi mai avea parte niciodata de prietenia unor oameni ca tine. Asa ca, Mark, atunci cand m-ai ajutat sa adun cartile de pe jos ai facut ceva mult mai important pentru mine. Mi-ai salvat viata.”

 

(John W. Schlatter)

 

Ce este un american?

 

Conduce de obicei o masina germana facuta cu otel suedez si tapitata cu piele din Argentina, pe care o alimenteaza cu benzina din Arabia Saudita transportata cu un vas liberian. Dupa ce cumpara de la un magazin auto doua cauciucuri frantuzesti facute din cauciuc natural din Sri Lanka, se îndreapta spre casa, unde îsi arunca geanta diplomat marocana, îsi pune in cuier pardesiul scotian, îsi scoate patofii italieni, camasa facuta din bumbac egiptean si îsi ia halatul facut în Hong Kong care se asorteaza cu papucii de casa facuti în Taiwan. „Ma simt mult mai confortabil acum”, îsi zice el, în timp ce-si toarna o ceasca de cafea braziliana într-o cana englezeasca, pe care o aseaza cu grija pe fata de masa facuta în Irlanda, ce se potriveste de minune cu masa daneza finisata cu lac de India. Ia apoi un pix chinezesc si pe o hartie de buna calitate facuta în Finlanda, scrie o scrisoare congresmanului sau, cerandu-i explicatii de ce balanta comerciala a Satelor Unite este atat de dezechilibrata anul acesta.

 

Graba strica treaba

 

Directorul unei firme mari, dedicat eficientiei si productivitatii, facea inspectia zilnica obisnuita din sectie în sectie. Dadea noi directive si verifica punctualitatea personalului si ritmul productiei. Era mandru ca un paun auzind masinile cum zumzaiau si vazand
 

 

 

37
personalul cum muncea cu dedicare.

 

Deodata, directorul auzi pe cineva fluierand. Fluieratul venea din spatele unei stive de lazi. Sezand linistit pe o lada, un tanar tluiera nepasator.

„Ce salar ai dumneata?”, l-a întrebat destul de categoric directorui. „Cine? Eu?”, raspunse fluierasul.

„Da. Dumneata.”

„Cam 100 de dolari la saptamana’, raspunse tanarul, dupa care continua sa fluiere. Directorul era furios. Se întoarse spre unul din subalternii sai si-i spuse:

„Da baiatutui 100 de dolari si sa nu-l mai vad pe aici”.

Unul din asistentii directorului, mai curajos, spuse: „Dar John, este…” „M-ai auzit? 100 de dolari si afara cu el. Acum! At înteles?”

La cateva ore dupa incident, directorul este sunat de serviciul contabil în legatura cu fluierasul nostru.

„In ce cont sa trecem cei 100 de dolari, donmule director?”, întreba legitim functionarul. „Natural, în contul salariului sau”, raspunse cu naduf directorul.

„Dar, stiti, baiatul nu lucreaza la noi. Ne-a adus niste pachete si astepta pentru semnarea facturii.”

Societatea noastra, mereu agitata, în plina viteza, ne imprima ritmurile ei asupra tuturor compartimentelor vietii. Ce e rau, e ca si asupra felului de a gandi. Apreciem pe omul grabit, activ, care munceste tot timpul si dispretuim mai degraba pe lenes, pe cel cu doua viteze; încet si foarte încet. Opusul lenei este graba, care este la fel de pagubitoare. Mai ales pentru suflet.

Daca stam bine sa ne gandim, oare nu graba ne face sa uitam de rugaciune, de cititul Bibliei, de partasie cu fratii, de biserica? Cred ca ea e mai vinovata ca lenea pentru falimentele noastre spirituale.

 

Adevarata dragoste

 

Moise Mendelsson, bunicul cunoscutului compozitor german, a fost un barbat pe departe de a fi chipes. Dimpotriva, pe langa faptul ca era mic de statura avea o cocoasa grotesca.

Intr-o zi l-a vizitat pe un comerciant din Hamburg, care avea o fata foarte draguta, pe care o chema Frumtje. Moise se îndragosti disperat de fata care îl privea cu vadita repulsie pentru întatisarea sa.

Cand a vizitat casa negustorului, înainte de plecare, Moise si-a luat inima în dinti, s-a dus la etaj unde era camera fetei pentru a schimba ultimele cuvinte cu ea. Era de o frumusete cereasca, iar el se zbatea în chinurile iadului atunci cand fata refuza sa se uite macar la el. Dupa cateva încercari de a lega o conversatie, Moise a întrebat-o timid: „Stiti de ce casatoriile se fac în cer?”

„Da”, a spus tata, în timp ce se uita mereu în pamant. „Dar, dumneavoastra stiti de ce?” „Da, stiu”, a spus el. „Vedeti, în cer, la nasterea fiecarui baiat, Domnul îl anunta care va fi fata cu care se va casatori. Cand m-am nascut eu, mi s-a aratat viitoarea mea mireasa. Domnul mi-a zis: ‘Mireasa ta va fi cocosata!’. Atunci am spus Domnului: ‘Doamne, o femeie cocosata ar fi o tragedie. Doamne, da-mi mie cocoasa si las-o pe ea sa fie frumoasa’.”

 

Fascinata de cuvintele lui, Frumtje si-a ridicat ochii din podea, acordand mana sa mai
 

 

 

 

38
tarziu omului caruia i-a fost o sotie credincioasa.

 

(Barry and Joyce Vissell)

 

Pescarul

 

Un industrias foarte bogat a fost deranjat de un pescar care statea lenevind pe malul raului, aproape de locul în care acesta îsi avea ancorat iahtul sau. Pescarul îsi adunase instrumentele de pescuit si privea alene luciul apei.

  • De ce nu esti cu barca în larg, la pescuit?, l-a întrebat industriasul.
  • Pentru ca am prins destui peste pentru ziua de azi, raspunse pescarul.
  • Cum de nu prinzi mai mult peste decat ai nevoie?, îl întreba omul bogat.
  • Si ce sa fac cu el?
  • Ai putea castiga mai multi bani, veni raspunsul impacientat, apoi ai putea sa-ti cumperi o barca mai mare ca sa prinzi mai mult peste. Ai putea sa-ti cumperi plase de nylon, ca sa prinzi si mai mult peste. Mai mult peste înseamna mai multi bani. Curand ai avea o întreaga flota de pescuit si ai deveni un om bogat asa ca mine.
  • Si dupa aceea ce as face?, întreba pescarul.
  • Ai sta, te-ai odihni si te-ai bucura de viata, raspunse industriasul.
  • Apoi ce crezi dumneata ca fac eu acuma?, spuse pescarul privind linistit spre tarmul celalalt al raului.

 

Suferintele noastre

 

„Vezi tu, femeia aceea? Sufera saraca pentru credinta.” „Dar ce fel de credinta are?”

 

„Crede ca poate purta pantofi cu doua numere mai mici.”

 

Batranica teolog

 

Doi oameni lumesti au vazut o batranica credincioasa care venea pe strada spre ei. „Fac pariu ca doamna Thompson este gata sa gaseasca ceva bun de spus despre orice si oricine. N-am mai vazut asemenea oameni”. Celalalt era gata de prinsoare.

 

„Buna dimineata, doamna Thompson”, zise el, politicos. „Ce crezi dumneata despre diavolul?”

Batranica îsi apleca putin capul într-o parte si-i raspunse: „Ei bine, e ceva bun la el. Intotdeauna e la lucru.”

 

Expertul

 

Societatea Misionara din Wheaton a angajat traducerea unei carti cu un expert în materie, un profesor universitar aflat la specializare în Statele Unite. Mi-a revenit sarcina sa mentin dialogul cu traducatorul si sa receptionez materialul tradus. Munca de editare a materialului se confrunta nu numai cu neologismele sau cuvintele rare folosite de eruditul traducator, dar mai ales cu lipsa sa de cultura biblica. Cuvinte ca „lentoare” sau „falacios”, cu toate ca apartin dictionarului romanesc, creeaza mai multa, confuzie în mintea cititorului neobisnuit sa le foloseasca sau care nu le-a întalnit niciodata. Sa nu mai vorbim de traduceri nascute din ignoranta terminologiei teologice sau biblice. Poate ca cel mai ciudat lucru mi s-a parut expresia: „înger hidraulic”. Autorul, vorbind despre potop, mentiona îngerii însarcinati cu problemele hidraulice ale planetei, formulare mai mult poetica a autorului, care a fost tradusa astfel de expertul nostru.
 

 

 

39
In timp ce ma luptam cu aceste probleme, am fost întrebat de doctorul Iosif Ton, cum ma simt. Spre deruta sa totala i-am raspuns:

 

„Am, frate losif, o lentoare falacioasa de înger hidraulic”.

 

Zambetul

 

In cartea sa, Micul Print, Saint-Exupery povesteste eliberare sa miraculoasa în timpul razboiului civil din Spania. Desi numele eroului este altul, cei mai multi cred ca este vorba de însusi autorul, deoarece si el a fost pilot si a murit chiar în razboiul împotriva lui Hitler.

Luat prizonier, pilotul îsi astepta executia. De regula, pilotii capturati erau împuscati tara nici o judecata. Patrula disperat prin celula rece a închisorii. Cautand înfrigurat prin buzunare a gasit o tigara, pe care cu greu a putut s-o duca la gura din pricina tremuratului mainilor. Nu avea cu ce sa si-o aprinda. S -a uitat printre gratii la soldatul înarmat care-l pazea. Acesta evita sa-l priveasca în fata. Probabil vedea un el doar un cadavru. I-a cerut un foc. Cu pasi sovaielnici, acesta s-a apropiat de gratii. In timp ce aprinsese un chibrit, ochii i se ridicara de jos. In acel moment pilotul i-a zambit. Nu stia de ce. Poate din pricina nervilor care-i cedasera, sau poate ca atunci cand te apropii de cineva nu poti sa nu-i zambesti. I-a zambit. In secunda aceea, ceva ca un arc electric strabatu distanta dintre inimile celor doi. Zambetul omului încarcerat genera instantaneu un zambet pe fata crispata si pamantenie a soldatului. A ramas aproape de gratii privind pilotul în ochi. „Ai copii?”, a întrebat el deodata. „Da, domnule!”, a raspuns pilotul cautand in portofel fotografia copiilor sai. Apoi soldatul scoase si el fotografia familiei sale si o arata prizonierului în timp ce-i povestea despre planurile sale cu privire la fiecare dintre copiii sai. Pe fata pilotului se scurgeau siroaie de lacrimi cand îi spuse soldatului ca din pacate el nu mai credea sa-si mai vada familia vreodata. A început sa planga si soldatul.

Deodata, fara nici un cuvant, paznicul scoase cheile si descuie poarta de fier a celulei si-l conduse pe pilot afara din închisoare. Pe cai întortocheate si numai de el cunoscute prin padurea din apropiere, soldatul scoase afara prizonierul si apoi dupa ce-i arata drumul libertatii, se întoarse fara nici un cuvant spre oras.

 

O viata salvata de un zambet.

 

O dupa-amiaza în parc

 

A fost odata un baietel care dorea sa-L întalneasca pe Dumnezeu. Stia ca era o calatorie lunga pana unde locuia Dumnezeu, asa ca si-a pus în gentuta de gradinita un pachet cu biscuiti si sase can-uri cu Pepsi. A plecat la drum.

La numai trei strazi de casa lor, a vazut o batranica stand pe banca într-un parc. Privea la niste porumbei. Baietelul s-a asezat langa ea si a deschis gentuta. Era gata sa soarba putin Pepsi, cand vazu ca batrana arata foarte flamanda. I-a oterit un biscuit. Ea l-a acceptat cu multumire si i-a zambit. Zambetul ei era atat de frumos, asa ca baietelul dori sa-l mai vada; îi darui si un Pepsi. Din nou ea îi zambi atat de frumos. Era încantat.

Au stat acolo întreaga dupa-amiaza mancand si zambind. Nimeni nu spunea nici un cuvant.

Cand seara se lasa peste oras, baietelul îsi dadu seama ca este obosit si ci trebuie sa plece acasa. Dupa ce facu cativa pasi se întoarse si-i dadu batranei o îmbratisare. Ea îi darui cel mai mare si frumos zambet.

Cand baietelul deschise usa casei, mama fu surprinsa de bucuria de pe fata copilului ei.
 

 

 

40
L-a întrebat: „Ce ai facut azi de esti atat de fericit?”

 

„Am pranzit cu Dumnezeu.” Dar înainte ca mama sa poata spune ceva, adauga: „Stii ceva? Ea are cel mai minuat zambet pe care l-am vazut vreodata!”

Intre timp, batrana, radiind de bucurie, ajunse si ea acasa. Fiul ei uimit de pacea de pe fata ei, o întreba: „Mama, ce ai facut azi de esti atat de fericita?”

„Am mancat biscuiti în parc cu Dumnezeu”. Dar înainte ca fiul ei sa poata spune ceva, adauga: „Stii, este mult mai tanar decat mi-am închipuit”.

(Julie A. Manhan)

 

Doi calugari

 

Doi calugari aflati în pelerinaj, au ajuns la tarmul unui rau. Acolo, asteptand sa treaca apa, statea o tanara frumoasa îmbracata cu haine scumpe. Stiind ca apa raului era destul de adanca si murdara, fata nu vroia sa-si murdareasca hainele. Fara sa stea mult pe ganduri, unul din calugari a luat-o în spate si a trecut-o la tarmul celalalt.

Calugarii si-au continuat drumul. Cam dupa o ora de mers, celalalt calugar a început sa comenteze: „Stii bine ca nu este voie sa te atingi de femei. Este împotriva regulilor noastre calugaresti sa te apropii de vreo femeie. Cum ai putut sa calci regulamentul asa de usor?”

Calugarul admonestat mergea în liniste, apoi remarca: „Am pus fata jos pe malul raului de mai bine de o ora, de ce tu o mai duci înca în carca?”

 

Veverita

 

In 11 septembrie 1995, o veverita a sarit pe o linie de curent a metroului din nordul orasului New York, provocand un scurt circuit care a tacut ca unul din cabluri sa cada pe liniile de metrou. Rezultatul a fost ca 47.000 de calatori aflati în metroul marii metropole în acea seara sa fie blocati în Manhattan timp de mai multe ore.

lacov ne învata ca limba, un madular mic, poate provoca pagube deosebit de mari (Iacov 3:5-6).

 

Armonie

 

Filozoful german Shopenhauer a comparat rasa umana cu o turma de arici care se aduna laolalta în noptile reci ale iernii. El a spus: „Cu cat este mai frig afara, ei se îngramadesc tot mai mult lipindu-se unii de altii pentru a se încalzi; dar cu cat se apropie mai mult unii de altii, cu atat se ranesc mai rau cu tepii lor. In singuratatea noptii iernii planetare, începem sa ne departam unii de altii ratacind afara în frigul de moarte al singuratatii”.

Hristos ne-a dat o altemativa; sa ne iertam unii pe altii pentru ranile tepilor nostri. Aceasta ne va permite sa stam laolalta în caldura dragostei.

 

Muzica

 

Un reporter i-a întrebat pe faimosii cantareti Jose Carreras, Placido Domingo si Luciano Pavarotti, care se pregateau de un concert la Los Angeles, daca exista invidie si concurenta între ei.

„Trebuie sa te concentrezi cu totui pentru a-ti deschide inima spre muzica”, a spus Domingo. „Nu putem fi rivali atunci cand facem muzica împreuna”. Acelasi lucru este adevarat si despre biserica.
 

 

 

41
Intrupare

 

John Howard Griffin a fost un alb care a crezut ca nu va putea niciodata întelege pe deplin situatia negrilor din America daca nu va deveni ca unul din ei. In 1959, si-a înnegrit pielea cu tratamente medicale, bronzandu-se, dandu-se cu vopsele, apoi a calatorit prin sud. Cartea sa „Black Like Me” (Negru ca mine), i-a ajutat pe albi sa înteleaga mai bine umilintele si discriminarile la care erau supusi zilnic cei de culoare.

 

Isus Hristos S-a facut asemenea noua: întruparea Sa este dovada ca Dumnezeu ne-a înteles situatia. „Dispretuit si parasit de oameni, om al durerii si obisnuit cu suferinta” (Isaia 53:3).

 

Mandrie

 

O broasca testoasa voia sa-si petreaca iarna în Florida, dar stia prea bine ca nu va putea calatori atat de departe. A convins o pereche de gaste sa o ajute, fiecare din ele urmau sa tina în cioc o bucata de sfoara, în timp ce broasca testoasa a apucat cu dintii de mijlocul sforii.

Zborul a mers destul de bine pana cand cineva de jos, privind cu admiratie la cele vazute, a exclamat: „Cui i-a mai trecut si asa ceva prin minte?”.

Incapabila sa reziste sansei de a primi credit pe meritul personal, broasca si-a deschis gura si a spus: „Ideea a fost a mea”.

 

Viata e la fel

 

O doamna a coborat din masina sa întrebe o anumita directie pe un fermier care statea sprijinmdu -se de gardul curtii sale. Dupa ce a primit indicatiile necesare, doamna l-a întrebat pe batranul taran:

„Cum poti domnule, sa traiesti aici asa izolat de lume? Viata este atat de trepidanta. Eu n-as putea nici în ruptul capului sa accept o astfel de viata”.

„Pai, doamna, a zis taranul, io nu cred ca viata dumitale e prea diferita de a me. Iaca, dumneata stai colea în masina la volan si te uiti cum trec gardurile pe langa dumneata. Io stau aci în curte la gard si ma uit cum trec masinile pe tanga mine”, a raspuns taranul batran.

Viata noastra a fiecaruia nu e cu nimic mai diferita decat a altora. Avem aceleasi probleme fundamentale.

 

Sacrificiu

 

In cartea sa, „De la Ierusalim la Irian Jaya” (Editura Academiei, 1993), Ruth Tucker scrie despre Dr. Eleonor Chestnut. Dupa ce a sosit în China în anul 1893 sub auspiciile Misiunii Prezbiteriene Americane, Dr. Chestnut a construit un spital, cumparand caramizile si mortarul cu bani proprii. Nevoia de îngrijire medicala era atat de mare ca ea a început sa faca operatii în grupurile sanitare pana ce cladirea a fost terminata.

Una din operatii a constat din amputarea unui picior al unui muncitor. S-au ivit complicatii postoperatorii si era nevoie de transplant de piele. Peste cateva zile, un alt doctor a observat ca Dr. Chestnut schiopata. Cand a fost întrebata de ce schiopateaza, a raspuns simplu: „O, nu-i nimic grav”.

O sora medicala a spus doctorului mai tarziu ca bucata de piele de care avea nevole pacientul fusese luata de pe piciorui doctorului folosindu-se doar anestezic local.
 

 

 

 

42
In timpul rascoalei boxierilor din 1905, Dr. Eleonor Chestnut a fost ucisa împreuna cu alti misionari din multimea celor care au invadat spitalul.

 

Economii

 

Oseola McCarty, acum la 87 de ani, a facut toata viata ei un sigur lucru: a spalat haine. Acum a devenit faimoasa din cauza aceasta, sau mai bine zis, pentru ceea ce a facut cu rezultatele muncii ei.

Zeci de ani la rand, Miss McCartey a castigat 50 de centi pentru o stiva de haine pe care le spala familiilor avute din Hattiesburg, Mississippi, preferand scandura de spalat în locul masinilor electrice. In fiecare saptamana a pus ceva deoparte în contul ei de economii de la banca. Acum cand s-a pensionat, a cerut bancii sa-i comunice cati bani a adunat.

„250.000 de dolari”, a raspuns omul de la banca. A fost socata. „Aveam mai mult decat îmi trebuia”, a spus ea. „Nu pot lua cu mine nimic din lumea aceasta, a mai adaugat ea, asa ca m-am gandit sa-i dau pentru un copil sarac sa-si poata face ceva educatie”.

 

Modesta, ramasa necasatorita toata viata, spalatoreasa a daruit Universitatii de Sud a Statului Mississippi suma de 150.000 de dolari pentru a ajuta copiii de culoare sa studieze. „Este mai bine sa dai decat sa primesti”, a spus ea reporterilor. „Eu am încercat. Asa este.”

 

„Pacate perfecte”

 

Nu exista „pacate perfecte”, dupa cum nu exista nici crime perfecte. Pacatosul lasa urme ale faradelegii sale. Probabil ca cele mai vizibile si mai daunatoare sufletului sunt cele din constiinta sa. Urmele raman. Demasca.

Uneori credem cu atata naivitate ca „nu stie nimeni”, ca „nu ne-a vazut nimeni”. Si totusi. Cel mai des uitam de Dumnezeu. Am avea nevoie de copilul acela care, la furat de porumb de pe camp cu tatal sau, l-a întrebat pe acesta care se uita mereu în stanga, în dreapta, în urma sa nu fie vazut de cineva: „Dar în sus nu te uiti?”

Am cules cateva întamplari adevarate care ilustreaza prostia unor infractori, tocmai pentru a face paralela cu atatea fapte prostesti si negandite pe care le comitem pacatuind, si mai ales crezand ca nu lasam urme.

 

Kentucky: Doi barbati au încercat sa defaca o masina automata de banca de la care se puteau scoate bani gheata, tragand-o cu un lant legat de bara din spate a masinii lor. In loc ca panoul frontal al masinii sa se desfaca, s-a desprins însa bara camionetei lor.

 

Speriati, au parasit scena in graba lasand lantul legat de aparatul bancar. Cu bara din spatele masmii lor legata de lant. Cu numarul masinii lor pe bara.

 

Carolina de Sud: Un barbat a venit la biroul de politie, a pus pe masa o punga cu cocaina si l-a informat pe sergentul de serviciu ca drogul era de calitate inferioara si a cerut sergentului ca persoana care i-a vandut lui drogul acela prost sa fie arestata imediat. Indiana: Un barbat înarmat a patruns într -un mic magazin alimentar cerand vanzatorului toti banii din casierie. Dupa ce a luat toti banii din casa a plecat lasandu-si portofelul pe masa.
 

 

 

 

 

 

43
Arizona: O companie numita „Guns For Hire” se ocupa cu închirierea de „pistolari” si punerea in scena a luptelor cu pistoale pentru filme „western”. Intr-o zi, compania a primit un telefon de la o femeie de 47 de ani care dorea sa angajeze un pistolar ca sa-l împuste pe sotul ei de care se saturase. A primit 4 ani si 6 luni de puscarie.

 

Texas : Un barbat prins în timpul unei spargeri a convenit sa plateasca suma de 9.600 de dolari în schimbul perioadei de detentie. Ca plata, a emis judecatoriei un cec fals. Aprimit 10 ani de închisoare.

 

Texas: Un barbat a intrat într-un magazin, a scos pistolul si a cerut toti banii din casierie. Intre timp, ca sa nu fie recunoscut, si-a pus pe cap o punga neagra de plastic. Pentru ca a uitat sa taie gauri în punga pentru a putea vedea, vanzatorul a avut timpul necesar sa-l dezarmeze si sa-l imobilizeze.

 

California: Un infractor a patruns cu succes într-o banca dupa orele închiderii si a furat camera video de supraveghere. In timp ce aceasta înregistra. A plecat cu camera tara caseta video cu propria intractiune.

 

Oregon: Un barbat a patruns în subsolul unei banci printr-o tereastra aflata la nivelul strazii, taindu-se grav cu sticla geamului. Si-a dat seama ca, (1) nu putea fura nici un ban din încaperea unde ajunsese, (2) nu mai putea pleca din subsol pe unde venise si, (3) era foarte ranit si pierdea mult sange. A luat telefonul si a chemat politia.

 

Virginia: Doi barbati voiau sa fure un frigider dintr-o casa nou construita. Lovindu-se de pereti si usi, au smuls un frigider si l-au încarcat in autocamioneta lor care, ca o facuta, s-a împotmolit în noroi. Hotii „isteti” cum erau au decis ca frgiderul era prea greu, asa ca lovindu-se de pereti si usi au carat frigiderul înapoi în casa si s-au întors la camioneta, ca sa-si dea dea seama ca au lasat cheile în contact si au blocat usile. Au plecat pe jos lasand camioneta acolo.

 

New York: Un barbat a intrat într -un mic magazin, a pus o bancnota de 20 de dolari pe tejghea si a cerut vanzatoarei sa-i schimbe banii. Cand aceasta a deschis sertarul casieriei, omul a scos un pistol si a cerut toti banii din sertar. A luat banii de la vanzatoare si a fugit lasand bancnota de 20 de dolari pe masa. Suma totala furata? 15 dolari.

 

Intre zambet si suspin – Petru Lascau

 

ÎN VIATA DE FAMILIE

 

Definitii si citate

 

De la nunta adunate

Casa, camin

Fericire

Nevestele

Barbatii

Copiii

Mama

Avort
 

 

44
Socrii

 

Bunicii

 

Batranete

 

Definitii si citate

 

Casatoria este un razboi declarat singuratatii.

 

Nici macar în Paradis nu e bine ca omul sa fie singur, sau mai bine zis, cu atat mai mult în Paradis.

 

Singuratatea este umbra ce o taram mereu dupa noi. Cu cat soarele este mai spre asfintit, umbrele se lungesc.

 

O familie este formata dintr-un sot care are o idee, din copii care spun ca nu se poate face si o sotie care o pune în aplicare.

 

Azi exista mult mai multa autoritate în familiile modeme. Necazul este numai ca o au copiii.

 

Familia care se roaga împreuna ramane împreuna.

 

Familiile care au copii si familiile care nu au copii se copatimesc reciproc.

 

In zilele noastre sunt mai multe case model decat familii model.

 

Rasul si veselia din familie face sa fie mai putini copii vagabonzi pe strazi.

 

Unele din familiile de azi pot sa-si spuna stramosii pana la trei sute de ani în urma, dar nu stiu unde le-au fost copiii noaptea trecuta.

 

Adam s-a putut bucura de privilegiul minunat ca atunci cand a spus ceva, nimeni înaintea lui n-a mai spus-o.

 

Un copilas a fost întrebat care a fost numele primului om din lume. A raspuns prompt: „Adam”. „Dar care este numele primei femei?”, a continuat interlocutorul. Copilul a raspuns dupa o oarecare ezitare: „Madam”.

 

Un barbat îndragostit este incomplet pana ce nu se însoara. Dupa aceea este terminat.

 

(Zsa Zsa Gabor)

 

Cand o fata se marita schimba atentia multor barbati pe neatentia unuia singur.(Helen Rowiand (1876-1950))

 

Cea mai fericita casatorie pe care mi-o pot imagina este aceea dintre un barbat surd cu o femeie oarba.(Samuet Taylor Coleridge (1772-1834))
 

 

45
Necazul cu unele femei este ca devin încantate de un nimic, apoi se casatoresc cu el.

 

Burlacii ar trebui sa plateasca taxe mai mari. Nu e corect ca unii sa fie mai fericiti ca altii.(Oscar Wilde (1854-1900))

 

Ea plangea, si judecatorul îi stergea lacrimile cu pagini din cartea mea de cecuri.(Tommy Manville (1894-1967))

 

Nu poti sti nimic despre femeie pana n-o întalnesti la tribunal.( Nonnan Mailer)

 

Un gram de mama, pretuieste cat o tona de preot. (Proverb spaniol)

 

Prima jumatate a vietilor noastre este ruinata din pricina parintilor nostri, iar cea de a doua din cauza copiilor nostri. (Clarence Darrow (1857-1938))

 

Ferice de cei tineri! Ei vor mosteni datoriile noastre nationale.(Herbert Hoover (1874-1964))

 

Cea mai periculoasa mancare este tortul de mireasa.(Proverb american)

 

Bucataria romano-evreiasca a omorat mai multi evrei decat Hitler.(Zero Mostel (1915-1977))

 

E mai bine sa dai decat sa primesti. De exemplu: cadourile de nunta.(H. L. Mencken (1880-1956))

 

Unei femei îi trebuie douazeci de ani sa faca om din baiatul ei, apoi o alta femeie reuseste sa faca un prost din el numai în douazeci de minute.(Helen Rowland (1876-1950))

 

Dragostea este un ocean de emotii înconjurat de cheltuieli. (Lord Dewar)

 

 

 

 

 

 

De la nunta adunate

 

Sfatul unel femei batrane

 

O femeie batrana dadea staturi viitoarei mirese: „Draga mea, lucrul pe langa casa nu se mai termina niciodata. Te duci seara la culcare si crezi ca totul este terminat. In timp ce dormi, cearsafurile se sifoneaza, praful se asterne peste tot, si stomacurile se golesc”.

 

Cum a fost la nunta?

 

Intors curand de la oficierea unei nunti, pastorul a fost întrebat de sotie cum a fost la nunta. „Foarte bine”, a zis el. „Dar ma tem ca aceasta pereche nu va fi prea fericita”.
 

 

 

 

46
„De ce draga?”

 

„Ei bine, ma uitam la familia miresei în timpul ceremoniei. Aratau suspect de bucurosi”.

 

Epigrama

 

De vrei iubirea s-o cunosti,

Paharul ei sa dea peste masura,

Cand ai gresit… sa recunosti,

 

Cand ai dreptate… taci din gura.

 

Gluma riscanta

 

Mirelui i s-a cerut sa vorbeasca ceva la nunta. A luat microfonul si s-a adresat miresei sale:

 

„Iubita mea! Trebuie sa-ti fac o marturisire în fata întregii asistente. Marturisesc, ca înainte de a ma fi casatorit cu tine, am petrecut multe ore minunate în bratele altei femei. Mama mea!”

Toti nuntasii s-au distrat de miune de priceperea mirelui si de emotiile create de discursul sau.

Pastorul, care urma sa-si aniverseze nunta de aur, a decis sa foloseasca, gluma acestui tanar inspirat.

Sala era plina cu oaspeti de onoare, pastoru si sotia sa erau sarbatoriti pentru cei 50 de ani de casatorie. Cand a luat cuvantul, pastorul a spus:

„Dupa cei 50 de ani de casatorie, draga mea, trebuie sa-ti fac o marturisire publica. Inainte de a ma fi casatorit cu tine, am petrecut multe ore minunate în bratele altei femei – si… nu-mi mai aduc aminte cine a fost”.

 

Citatul cu bucluc

 

Tanarul pastor al bisericii este sfatuit de catre pastorul pensionar ca atunci cand nu-si aduce aminte de formula ceremoniei de casatorie sa înceapa sa citeze versete din Scripturi pana îsi va aduce aminte. Totul a mers bine la prima nunta, dar la a doua, pastorul nu-si mai aminti cum se incepe formula standard pentru aceste ocazii. Isi aminti de sfatul batranului pastor, si cita, primul verset care-i veni în minte:

„Tata, iarta-i ca nu stiu ce fac”

 

Burlacul refuzat

 

Un „tînar mai de demult” consulta pe pastorul bisericii într-o problema de suflet.

  • De ce te simti atat de abatut si dezolat?, întreba pastorul.
  • Deoarece femeia pe care am cerut-o în casatorie m-a respins, explica burlacul nostru suspinand.
  • Nu-ti face probleme, spuse pastorul vrand sa-l încurajeze. Adeseori „NU” la femeie înseamna „DA”.

 

  • Dar nu mi-a spus „nu”, ci „pleaca de aici naivule!”.

 

Discurs neinspirat

 

La o nunta, invitatii la masa au cerut insistent mirelui sa tina un discurs. Bietul om nu mai vorbise în public niciodata si nu stia ce sa spuna. A incercat sa refuze, dar aplauzele repetate ale mesenilor l-a facut sa se scoale în picioare. A trecut în spatele miresei, ca în
 

 

 

47
spatele unui zid protector si punandu-si mana pe umarul ei a spus:

 

– Vreau sa va spun oameni buni, ca acest lucru mi s-a impus cu forta…

 

Casatorie în cer

 

Un cuplu gata sa se casatoreasca a murit într-un accident de masina. Sositi în cer au cerut Sfantului Petru sa faca nunta în Paradis. „De acord, a spus el, numai ca ar fi bine sa mai asteptati cativa ani sa vedeti daca vreti într-adevar sa fiti împreuna o vesnicie”. „OK”, au zis ei.

Dupa o suta de ani au mers din nou la sfantul apostol si li s-a cerut sa mai astepte putin. Au asteptat. Aveau timp. Dupa o alta suta de ani au mers din nou. „De ce nu?”, a spus Petru. Dupa o nunta ca-n Paradis, au început viata în doi. La optzeci de ani de la nunta l-au cautat pe Petru si au cerut sa divorteze. Petru le-a spus: „Asta-i culmea! Am asteptat doua sute de ani ca sa vina un pastor aici sa va faca cununia. Cum credeti ca am sa reusesc sa fac rost de un avocat aici?”

 

Telegrama

 

La masa, în sala mare a restaurantului, multa lume bucuroasa. Mirele si mireasa aratau mai fericiti ca oricand. Trecuse ceremonia lunga si emotionanta a cununiei. Nasul anunta mereu de la microfon, ba una, ba alta. Iata-l tinand în mana o telegrama adusa tocmai atunci de postas. „Am primit un citat special din Scripturi pentru mire si mireasa”, anunta el cu emfaza. „Este din Ioan 4 cu 18”. Citatul indicat era din 1 Ioan 4:18, dar te miri ca serviciile postale putin le pasa ca exista mai multe carti Ioan in Scripturi? Cel ce le recomanda versetul biblic dorise sa le aminteasca celor doi ca: „In dragoste nu este frica, ci dragostea desavarsita izgoneste frica”.

Nasul lua o Biblie, deschise la Ioan 4 cu 18 si citi în auzul tuturor „Pentru ca cinci barbati ai avut, si acela pe care-l ai acum, nu-ti este barbat”.

 

 

 

Casa, camin

 

Ruinele Edenulul

 

Intr-o zi, Adam se plimba cu cei doi fii ai sai Cain si Abel. Au trecut pe langa ruinele gradinii Edenului. Unul dintre copii a întrebat:

 

  • Ce este acolo taticule?

 

  • Acolo este locul unde maica-ta ne-a mancat casa si viitorul, a raspuns Adam îngandurat.

 

Este vorba despre tine?

 

O femeie si cu fetita ei de vreo sase anisori, asculta cu atentie predica pastorului, care tocmai spunea cum sunt unii oameni de nechibzuiti cu viata lor de partasie cu Dumnezeu. Spunea cum multi se culca seara fara sa-I multumeasca lui Dumnezeu pentru ajutorul de peste zi, fara sa-i ceara protectie si odihna peste întunericul noptii. Dimineata uita sa-I multumeasca lui Dumnezeu pentru odihna noptii si sa-I ceara ajutorul pentru ziua ce abia a început.

Fetita asculta cu atentie, apoi întorcandu-se spre mama a întrebat-o cu voce tare: „Mamico, predicatorul vorbeste despre tine?”
 

 

 

48
Intrebarea directa a fetitei a dus-o pe genunchi, pocaindu-se de lipsa ei de recunostinta fata de Dumnezeu.

 

O fata pe care s-o cauti

 

Un domn mai in varsta, stand de vorba cu un tanar, i-a dat urmatorul sfat:

„Am fost tanar si am îmbatranit, dar n -am vazut nici o fata, neascultatoare de parinti care sa nu fi ajuns sa valoreze mai mult ca un ochi de sticla pentru barbatul ei. Baiete, cand vei întalni o fata ca un trandafir care îti va spune atunci cand îi bati în poarta: „Nu pot sa plec acum cu tine, pentru ca mai am cateva vase de spalat. Le termin în jumatate de ora”.

Pune-te pe prag si asteapt-o. Asteapt-o pentru ca s-ar putea sa vina altul si s-o ia de sotie si chiar atunci vei pierde un înger. Asteapta oricat pentru fata aceea; tine-te de ea ca scaiul de oaie.”

 

Cursa

 

Clovis Chappei, un pastor din secolul trecut, povestea istoria a doua vapoare cu aburi, care plecau din Memphis, calatorind odata cu apele raului Missisippi spre New Orleans. Navigand în paralel, marinarii de pe unul din cele doua vase au facut cateva remarci nostime despre viteza de melc a navei vecinilor lor de drum. Cuvintele au început sa curga. Odata cu ele si provocarile si pariurile. Cursa a început. Competitia devenea cumplita pe masura ce navele înaintau spre sud. Unul din vapoare a început sa ramana în urma. Nu mai aveau combustibil. Avusesera carbune suficient pentru calatorie, dar nu si pentru cursa de întrecere. Cum nava ramanea în urma un marinar întreprinzator a observat ca marfa transportata de nava lor ardea la tel de bine ca si carbunele. Au început sa puna pe focul cazanelor marfa ce se transporta. Au sfarsit-o prin castigarea cursei, dar cu pretul arderii încarcaturii marturilor ce trebuiau sa ajunga la destinatie.

Dumnezeu ne-a oferit spre a transporta prin viata, copii, prieteni, rude. Slujba noastra trebuie sa fie aceea ca marfa sa ajunga la destinatie. Cand programele, competitiile detin prioritatea, oamenii încep sa sufere.

Cat trebuie sa sacrificam si, pe cine pentru a ajunge pe locul întai? Cati oameni nu vor ajunge niciodata la destinatie din pricina competitiei agresive a liderilor lor?

 

Caminul un loc potrivit pentru Isus

 

Un om bogat a cumparat un tablou foarte scump, care-L înfatisa pe Isus. L-a adus acasa si a început sa caute un loc potrivit în casa unde sa-l aseze. In final l-a chemat pe arhitectul casei si acesta i-a spus: „Domnule, nu poti potrivi nicaieri în casa dumneatale tabloul acesta! Trebuie sa va construiti casa special pentru acest tablou” .

Cata dreptate. Trebuie sa ne punem casa special în randuiala pentru a-L putea invita pe Isus sa locuiasca în ea.

 

Caminul fara acoperis

 

Un lucrator sarac cu ziua a mers sa lucreze îa un fermier mai bogat din Scotia. Dupa numai cateva zile, prietenii l-au întrebat de ce a plecat asa de repede din casa fermierului bogat. „Pentru ca acea casa nu avea acoperis!”, a spus crestinul, repetand o veche zicala scotiana: „Casa de unde nu se ridica în fiecare zi rugaciuni catre Dumnezeu, este o casa fara acoperis, în care nu va fi niciodata pace si nici siguranta”.
 

 

 

 

49
Ce-mi lipseste cel mai mult

 

Un tanar student din anul I la un colegiu american a fost întrebat daca îi era dor de casa si ce anume îi lipsea cel mai mult. Fara ezitare a spus:

„Lucrul care-mi lipseste cel mai mult este înlantuirea mainilor celor dragi ai mei pentru rugaciune în fiecare dimineata. La micul dejun, cu totii ai casei de la cel mai mic pana la cel mai mare, ne înlantuiam mainile în jurul mesei, iar tata dupa ce citea un verset din Biblie se ruga Tatal Nostru si cu totii repetam rugaciunea. Simt ca nici o zi din viata mea nu poate începe altfel. Imaginile acelea îmi sunt atat de vii si sunt o paza în calea multor ispite”.

 

Dor de casa

 

Un batran soldat scotian, ranit grav pe campul de lupta, zacea pe patul de moarte într-un spital. In rarele clipe de luciditate spunea cu lacrimi în ochi de ultima sa dorinta, aceea de a fi din nou acasa în Scotia sa draga. Intr-o seara unul dintre bolnavii acelui salon a adunat cativa cantareti, raniti si ei, printre care si unul la cimpoi, instrumentul traditional scotian.

Muzicantii s-au adunat sub fereastra muribundului soldat si au început sa cante: „Ce se petrece?” a întrebat batranul soldat. Regimentul a ajuns acasa? Slava Domnului ca am ajuns din nou acasa!” Cu zambetul pe buze a trecut la cele vesnice.

 

Este din familia noastra

 

O tanara studenta a scris o scrisoare parintilor ei care erau îngrijorati ca nu cumva viata de studenta s-o faca sa se abata de la credinta în care fusese crescuta. „Nu va temeti dragii mei. Dumnezeu a fost din totdeauna membru în familia noastra. Cum as putea sa-L abandonez acum?”

Cei ce-L parasesc pe Dumnezeu nu L-au cunoscut niciodata ca membru al familiei lor.

 

 

 

Fericirea

 

Fericirea nu înseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai.

 

Fericirea este un parfum pe care nu-l poti turna pe altii fara sa cada si pe tine cativa stropi.

 

„Nevestelor, faceti astfel ca barbatii vostri sa vina cu bucurie acasa, si voi barbatilor, purtati-va asttel ca ele sa regrete ca trebuie sa plecati de acasa. (Luther)

 

Fericirea este un fluture care îti scapa întotdeauna atunci cand vrei sa-l prinzi, dar ti se aseaza pe umar atunci cand nu-l doresti prizonierul tau.

 

Daca nu esti fericit cu ceea ce ai, crezi ca vei fi mai fericit cu mai mult?

 

Pe unii oameni nu-i face fericiti nimic decat schimbarea. La fel si pe unii nou-nascuti.
 

 

 

 

50
Pentru a fi fericit nu aduna posesiuni, ci scade din dorinti.

 

Doua lucruri contribuie la fericirea omului: acelea fara de care putem trai, si cele cu care putem trai.

 

Cautarea fericirii este cea mai mare sursa de nefericire.

 

Este asa un mare pacat ca fericirea nu este la fel de usor de gasit ca necazul.

 

Cum sa fii fericit: Pazesteti inima de ura, mintea de ingrijorari, traieste simplu, asteapta putin de la viata, daruieste mult, canta des, roaga-te întotdeauna, uita de tine însuti, gandeste-te la altii si la sentimentele lor, umpleti inima cu dragoste, raspandeste lumina în jurul tau.

 

Fericirea nu se poate gasi, pentru simplul motiv ca ea nu este pierduta. Daca fericirea s-ar putea cumpara cei mai multi dintre noi am fi nefericiti din pricina preturilor.

 

„Fericirile de pe muntele casniciei”

 

Ferice de barbatul si sotia care vor sti sa fie afectuosi si sa se iubeasca pana la sfarsitul zilelor lor.

 

Ferice de barbatul si sotia care sunt curtenitori si politicosi unul cu altul la fel cum sunt cu prietenii lor.

 

Ferice de sotul si sotia care au simtul umorului, pentru ca acesta este un amortizor pentru multe din socurile vietii.

 

Ferice de cei ce se iubesc si traiesc ca sot si sotie pana la sfarsitul vietii, respectandu-si juramantul de casnicie, caci ei vor fi cu

 

adevarat fericiti în viata.

 

Ferice de cei ce vor fi multumitori lui Dumnezeu pentru toate binecuvantarile vietii lor si care vor avea zilnic un timp special de a citi Biblia si a se ruga împreuna.

 

Ferice de cei ce nu-si vorbesc niciodata cu asprime si nu se cearta, caci ei vor face din casa lor un camin al dragostei si bunei întelegeri.

 

Ferice de sotul si sotia care vor sti sa-si rezolve problemele singuri, fara ajutorul parintilor sau rudelor.

 

Ferice de sotul si sotia care îsi dedica vietile si caminul pentru gloria lui Hristos si a împaratiei Sale.
 

 

 

 

 

 

 

51
Nevestele

 

Daca vrei o sotie, alegeti-o sambata si nu duminica. Nici o femeie nu e urata, îmbracata frumos.(Proverb spaniol)

 

Sa nu alegi niciodata nici bijuterii, nici stofe si nici nevasta la lumina lumanarii. (Proverb italian)

 

Calitatile unei sotii

 

O sotie buna trebuie sa fie si sa nu fie în acelasi timp, ca trei lucruri.

In primul rand trebuie sa fie ca un melc, sa stea mereu în propria ei casa; dar sa nu fie ca melcul ca sa-si care totul în spinare de una singura.

Apoi ea trebuie sa fie ca un ecou, sa raspunda atunci cand vorbesti cu ea; dar sa nu fie ca ecoul avand intotdeauna ultimul cuvant.

In starsit, ea trebuie sa fie ca orologiul din turnul bisericii, pastrand mereu timpul si regula casei; dar nu ca orologiul care suna atat de tare ca aude tot orasul.

 

„Inchiriati o sotie”

 

Ken Donovan, din Petaluma, California, a avut ideea de a crea o companie pentru a-i ajuta pe clienti sa -si decoreze casele, sa tina evidentele financiare ale familei, sa mentina curatenia în case, etc. A numit compania sa: „Inchiriati o sotie”. Donovan, care si-a lansat afacerea cu o mica reclama într-un ziar local, se gandeste deja sa-si diversitice serviciile oferite clientilor. Doreste sa-l angajeze pe tatal ei pentru a initia „Inchiriati un tata!” si, pe adolescentii ei pentru „Inchiria-ti o familie!”- „Putem face tot ce face o familie”, a glumit noul antreprenor. „Putem sa venim la dumneavoastra sa va mancam toata mancarea, sa aprindem toate luminile, sa lasam amprente pe pereti, sa facem dus si sa lasam prosoapele ude pe dusumea. Cand clientii sunt gata cu „Inchiriati o familie”, ma vor suna pentru „Inchiriati o sotie”.

 

Rudele nevestei

 

Dupa o cearta acasa, sotul si sotia au pornit-o la drum cu masina. Linistea lunga ce s-a lasat dupa schimbul de vorbe a fost sparta de barbatul inca furios, atunci cand a vazut niste magari pascand la marginea drumului. „Aia sunt rudele tale?”, a întrebat el, dorind s-o jigneasca înca o data.

 

„Da”, a spus ea, „rude prin casatorie”.

 

Cele mal grele întrebari

 

Femeile obisnuiesc sa puna cele mai grele întrebari barbatilor lor. Iata care sunt cinci din ele: „La ce te gandesti?”, „Ma iubesti?”, „Arat grasa?”, „Crezi ca ea e mai frumoasa decat mine?”, „Ce ai face daca as muri?”

Intrebarile sunt atat de critice, deoarece un raspuns nepotrivit poate duce la un scandal de pomina, daca nu la divort. Ne permitem sa dam cateva staturi barbatilor cum sa raspunda acestor întrebari încuietoare.

 

1.”La ce te gandesti?”

 

Raspunsul corect ar trebui sa fie formulat astfel: „Iarta-ma draga ca sunt atat de ganditor.
 

 

 

52
Ma gandeam cat de buna, de frumoasa si de inteligenta esti tu si, ce mare binecuvantare mi-a dat Dumnezeu prin tine”. Desigur, afirmatia aceasta n-ar trebui sa aiba nimic de a face cu cele la care te gandeai atunci, cum ar fi fotbalul, baschetul, pescuitul, etc…

 

2.”Ma iubesti?”

 

Raspunsul corect este „Da”. Pentru cei care doresc sa fie mai elaborati m raspunsul lor, recomandam: „Da, draga!” Printre raspunsurile gresite putem enumera:

  • Presupun ca da.
  • Te simti mai bine daca-ti spun ca da?
  • Depinde ce întelegi tu prin dragoste.
  • Conteaza?

 

  • Cine, eu?

 

3.”Arat grasa?”

 

Raspunsul corect este tara îndoiala: „Nu, bineînteles ca nu!”, dupa care parasiti imediat încaperea. Este un mare risc sa raspundeti;

  • N-as putea spune ca esti grasa, dar nici slaba.
  • Comparat cu cine?
  • Cateva kilograme în plus nu-ti fac rau.
  • Am vazut altele si mai grase.

 

  • Vrei sa repeti întrebarea?

 

4.”Crezi ca e mai frumoasa ca mine?”

 

Cea din chestiune poate fi o prietena, o trecatoare, sau actrita din filmul pe care tocmai îl vizionati. Oricine ar fi, raspunsul corect este:

„Nu, tu esti mult mai frumoasa!” Printre raspunsurile riscante, putem enumera:

  • Nu e mai frumoasa. E frumoasa în alt fel.
  • Nu stiu cum se masoara lucrurile acestea.
  • Da, dar tu ai o personalitate mai interesanta.
  • Numai în sensul ca ea e mai tanara si mai subtirica.

 

5.”Ce ai face daca as muri?”

 

Raspunsul este: „Iubita inimii mele, în cazul unei asemenea tragedii, viata ar fi fara nici un sens pentru mine. M-as arunca sub rotile primului camion”. Cu toate ca pare cea mai stupida întrebare din pachetul celor cinci, ea contine reale pericole, pe care le-am putea ilustra cel mai bine cu urmatoarea întamplare:

„Draga”, spuse sotia. „Ce ai face daca as muri?”

„Vai, iubit-o! As fi cel mai nenorocit om. Cum poti sa pui asemenea întrebari?” „Te-ai recasatori?”, insista ea.

„Nu! Desigur ca nu!”, raspunse el. „Deci nu-ti place sa tii casatorit?”

„Desigur ca -mi place draga mea”, spuse el încurcat deja. „Deci, te-ai recasatori?”

„Ei bine”… spuse el ezitand, „ma voi recasatori”.

„Daaaa?”, întreba ea vadit ranita. „S-ar putea…”, zise el si mai derutat. „Si ai s- o aduci în casa facuta de noi doi?” „Presupun ca da”, raspunse el foarte ezitant. „Si ai s-o lasi sa se
 

 

 

53
îmbrace cu rochiile mele?” „Cred ca da, daca asa va vrea ea?”

 

„Apoi ai sa iei fotografiile mele de pe noptiere si ai sa le inlocuiesti cu ale ei?” „Cred ca ar fi corect asa…”, zise el cu vocea stinsa.

„Si ai s-o lasi sa umble cu bicicleta mea?”, întreba ea furioasa. „Nu draga. Asta nu. Nu stie sa mearga pe bicicleta.”

 

 

 

Daca n-ar fi femeile, toti banii din lume n-ar avea nici o importanta.(Aristole Onassis, 1906-1975).

 

Femeia cunoaste valoarea dragostei, dar barbatul stie cat costa.

 

Mai demult, femeile se casatoreau pentru banii barbatilor. In zilele noastre divorteaza din acest motiv.

 

0 femeie se lauda alteia ca si-a facut barbatul milionar. „Cum ai reusit?”, a întrebat aceasta curioasa. Foarte bine, era miliardar.

 

Nimic nu face ca rochiile nevestei sa se demodeze atat de repede ca ridicarea salarului barbatului ei.

 

Nu conteaza cine poarta pantalonii în familie atata timp cat portofetul este în buzunarul lor.

 

O data cu maritisul, unele fete asteapta sa primeasca bani, poate pentru ca nu vad nimic altceva valoros la sotii lor.

 

Banii nu pot cumpara sanatatea, dar le tine pe nevestele doctorilor în blanuri scumpe.

 

 

 

 

 

Barbatii

 

Barbatul ideal, pentru unele femei, este sa fie destul de destept pentru a face bani si destul de prost sa-i cheltuiasca cu ele.

 

Barbatul care-si castiga banii cu greu, nu înseamna ca munceste din greu pentru ei. Poate ca trebuie sa-i ceara de la nevasta-sa.

 

Necazurile barbatilor provin din trei surse majore: nevasta, banii si amandoua la un loc.

 

Barbatul care rar ajunge la apa, este acela care are o sotie, cateva fete si o singura baie.

 

Daca n-ar fi ereditatea, multi dintre noi n-am fi în stare sa lasam nimic copiilor.
 

 

 

54
Un studiu îndelungat a demonstrat ca nevestele nu si-au împuscat barbatii niciodata cand acestia spalau vasele.

 

Toti barbatii se nasc liberi, dar unii se casatoresc.

 

Cel mai impresionant exemplu de toleranta este o nunta de aur.

 

Cea mai mare fericire de pe pamant este casatoria. Orice barbat care are o casnicie reusita este un barbat de succes, chiar daca a falimentat în toate celelalte domenii ale vietii.

 

Casatoria este buna pentru oricine. Daca ai una buna esti fericit. De ai una rea, devii filozof si, asta e bine.(Socrate)

 

 

 

 

 

Gafa dupa gafa

 

Doi prieteni se intalnesc dupa ce trecuse mai bine de un an de cand se vazusera ultima data. Dupa ce s- au îmbratisat si s-au întrebat reciproc de sanatate, unul din ei întreaba: „Si ce face sotia ta?”

„Sotia mea a plecat la Domnul.”

„O, îmi pare atat de rau”. Apoi, realizand ca acesta nu a fost raspunsul cel mai potrivit, explica spunand: „Cred ca am vrut sa spun ca-mi pare bine.” Asta îi paru ca suna chiar mai rau decat prima, asa ca o schimba spunand: „Adica, vreau sa spun ca ma surprinde!”

 

Copiii

 

Copiii sunt singurele bunuri pamantesti cu care vom merge în cer.

 

Baietii sunt adevar cu noroi pe fata, întelepciune cu guma de mestecat în par si speranta în viitor cu o broasca în buzunar-

 

Nimic nu schimba întatisarea unui baiat ca sapunul.

 

Baietii iubesc cainii pentru ca ei nu le gasesc niciodata greselile.

 

Este usor sa crezi ca orice copil poate ajunge presedintele tarii, cand îti dai seama cum au ajuns unii deja.

 

Multi baieti ar calca pe urmele tatilor lor, daca nu s-ar teme sa, nu fie prinsi.

 

Cand un baiat face baie din proprie initiativa, probabil ca spala cainele.

 

Un baiat este singurul lucru pe care-l poate folosi Dumnezeu ca sa faca un barbat.
 

 

 

 

 

55
Baietii sunt o problema. Unii sunt atat de înceti ca-ti vine sa tipi. Altii atat de iuti ca trebuie sa tipi.

 

La extemporal, un baiat a scris ca „moartea naturala este atunci cand mori tu singur tara ajutorul doctorilor”.

 

Este vremea sa te îngrijorezi cand un baiat pleaca de acasa tara sa tranteasca usa.

 

Facultatea este singura vacanta pe care o au baietii între mamele si nevestele lor.

 

Mintea baietilor este uimitoare. Porneste imediat ce aceasta se trezeste si se opreste imediat ce ajunge la scoala.

 

Rugaciunea unui baiat: „Doamne, daca nu ma poti face un baiat bun, nu Te îngrijora. Ma distrez de minune asa cum sunt”

 

Baietii care nu spun adevarul, vor ajunge cand vor fi mari sa spuna timpul probabil.

 

Pentru baieti nu exista perioadele „dintre mese”.

 

Copiii aud intotdeauna totul, mai ales ceea ce dorim noi parintii sa nu auda. Cea mai buna metoda ca sa nu auda ceea ce spunem este sa ne adresam direct lor.

 

Mirese ude

 

„Mamico, eu n-am sa ma fac mireasa niciodata”, a spus micuta Darlene, dupa ce a urmarit plina de curiozitate cele ce se petreceau în biserica. „Dar de ce draga mamei?”, a fost curioasa mamica ei. „Pentru ca fratele Petrica baga toate miresele în apa”, a raspuns fetita, care nu vedea altceva în fetele pe care le botezam în apa, decat mirese.

 

Isus n-a fost la biserica…

 

Micutul Brian a fost solicitat de bunicul bolnav sa se roage pentru el daca si asa merge la biserica. Dupa ce familia Andronic s-a întors acasa de la adunare, bunicul l-a întrebat pe Brian: „Te-ai rugat pentru bunicul, Brian?” „Nu, m-am rugat pentru ca Domnul Isus n – a fost la biserica”, a ripostat Brian de 3 anisori. „A fost numai Dumnezeu la biserica!”, a continuat el, într-un tarziu, familia si-a dat seama ca pentru Brian, eu, care lipsisem de la biserica, eram Isus Hristos, iar fratele George Galis, pastorul asociat, era Dumnezeu.

 

Rugaciunea pentru vindecarea bunicului

 

Pastorul Samuel Isfan l-a rugat într-o zi pe un nepotel ca sa se roage pentru ei. „Sunt atat de bolnav! Roaga-te pentru bunicul” Ca sa-l convinga pe mititel cat de bolnav era, pastorul a luat manuta nepotelului si a asezat-o pe fruntea sa. Dupa ce copilul a simtit temperatura ridicata a bunicului, s-a rugat: „Doamne Isuse, fa-l rece pe bunicul!”

 

Gardul

 

Un copil din vecini urmarea atent orice miscare a pastorului care îsi repara gardul stricat. Contrariat de curiozitatea copilului, pastorul l-a întrebat: „De ce te uiti atat de
 

 

56
curios? N-ai mai vazut oameni batand cuie în gard?” „Ba da, a raspuns copilul. Sunt curios sa aud ce zice un pastor cand da cu ciocanul peste degete”.

 

Ce ati face sa fiti în locul meu?

 

Intr-o duminica seara, întorcandu-ne de la biserica, eram în masina cu cei trei baieti ai mei. Obosit si derutat de unele întorsaturi pe care le lua biserica pe care o pastoream, i-am întrebat: „Baieti, voi ce ati face sa fiti pastori în locul meu?”. Primul a raspuns Bogdan, cel mai mare. „Eu as trimite pe fiecare membru al bisericii, misionar”. „Atunci cu cine vei mai avea biserica?”, am întrebat eu. „As pleca si eu cu ei, iar la întoarcere vom avea o biserica mult mai mare”, a continuat el ideea.

Cristian a avut alta viziune. „Eu as face „un team” (o echipa) de frati si as merge pe la fiecare familie si as arunca toata berea din frigidere”, a spus el punandu-ma în uimire. „De unde ti-a venit tie o asemenea idee?”, l-am întrebat eu consternat. „Am fost la prietenul meu … si aveau bere în frigider”, mi-a spus el indignat.

Cine stie daca nu acestea erau solutiile lui Dumnezeu pentru biserica noastra de atunci. Regret ca nu le-am aplicat.

 

Povara educatiei

 

Fiecare din noi suntem confruntati cu dificultatile de comunicare cu tanara generatie. Limba lor nu ne este accesibila, precum nici limba noastra nu le este lor.

La scoala duminicala a bisericii noastre, unul dintre copii l-a întrerupt pe învatatorul sau cu o întrebare ciudata: „Excuse me! What’s that povoara?”, a luat-o el în engleza-romaneasca. Derutat ca unul din termenii teologici fundamentali de care vorbea el, nu este înteles, a apelat la clasa pentru elucidarea termenului. „Cine ne poate ajuta? Stie cineva ce este o povara?” 0 fetita a ridicat mana sus: „Este un fel de geanta”, a raspuns ea. Cati dintre noi n-avem asemenea bagaje?

 

Rugaciunea pentru zapada

 

Dupa ce le-am vorbit într-o seara celor doi baieti ai mei (aveam doar doi atunci) despre Dumnezeul nostru care raspunde rugaciunilor noastre, i-am îndemnat sa ceara ceva de la Dumnezeu pentru a avea si ei o experienta a unei rugaciuni ascultate. Primul care a venit cu „o cauza” a fost Bogdan, care avea atunci sase ani. „Eu vreau ca sa ninga”, a spus Bobby (asa îl alintam noi, alintare care s-a transformat apoi în nume aici în America). Cristi, de numai trei ani jumate, a fost inspirat si el de ideea fratelui mai mare: „Si eu vreau ca sa ninga maine!” Cu toata dezamagirea si disperarea mea de parinte care falimentasem sa le inspir idei mai crestine de rugaciune, ne-am pus la rugaciune. In timp ce eu ma rugam ca Domnul sa-i faca sa uite o asemenea cerere pana a doua zi, copiii se rugau cu foc pentru ca sa ninga a doua zi. Era numai octombrie si, nu vedeam cum ma voi descurca a doua zi agatat de carligele întrebarilor copiilor mei. Nadajduiam sa uite.

 

Cred ca va dati seama cine a fost persoana cea mai surprinsa din lume a doua zi dimineata cand pamantul era acoperit cu un lat de palma de zapada.

Eu, bineînteles.

Au trecut cam doi ani de la eveliment, si copiilor la scoaia li s-a cerut sa scrie o compunere intitulata: „Prietenul meu”. Compunerea lui Bogdan suna cam asa: „Eu ma întalnesc cu prietenul meu în fiecare duminica la scoala duminicala unde învatam împreuna despre Dumnezeu”. „Am fost foarte socata de cuvintele copilului si l-am
 

 

 

57
întrebat în plina clasa de unde stie el ca exista Dumnezeu!”, mi-a marturisit învatatoarea într-o vizita pe care ne-a facut-o acasa dupa acest incident. „Cum sa nu existe?”, a replicat copilul. „Eu m-am rugat ca sa ninga si, a nins”.

 

Feciorul meu avea înca de la 6 ani argumentele sale, dovezile sale personale despre existenta lui Dumnezeu. Avea o rugaciune ascultata.

 

Telefonul

 

Femeia facea curatenie prin casa, cand a sunat telefonul. In timp ce alerga sa raspunda se împiedica în covorul adunat la un capat de copii. Intinzandu-se sa se prinda de ceva trase firul telefonului care se rostogoli la podea, receptorul cazand cat colo din furca. In cadere, receptorul lovi cainele familiei care sari ca ars si începu sa latre furios. Copilul de trei ani, care dormea, se trezi de zgomotul asurzitor si începu sa tipe. Femeia bombani cateva cuvinte colorate. Reusi sa ia receptorul tocmai la timp sa auda vocea sotului ei de la celalalt capat al firului: „Nimeni nu raspunde la salut? Sunt sigur ca numarul este bun.”

 

Prin vedere – prin credinta

 

Doi copii se jucau pe dealul din spatele casei, cand au observat ca soarele era aproape de asfintit.

„Ai vazut cat de mult s-a miscat soarele pe cer?”, a spus unul dintre copii. „Cand am început sa ne jucam, era aproape deasupra capetelor noastre. Acum este gata sa apuna”. „Taticu mi-a spus ca nu soarele se misca, ci Pamantul”, a raspuns cel de-al doilea baietas. Primul a clatinat neîncrezator din cap. „Precis soarele se misca! Nu l-am vazut eu? Pamantul nu s-a miscat deloc, doar nu am stat noi tot timpul pe el? Eu cred ceea ce vad”, a spus el triumfator.

„Eu cred ceea ce spune taticu”, a replicat al doilea.

Si azi lumea se împarte în oameni ce cred numai ceea ce vad si oameni ce cred ceea ce spune Tatal ceresc.

 

Iertare

 

Dupa o cearta zdravana, cei doi fratiori s -au dus la culcare. Grijulie, mama i-a îndemnat la împacare. „Ce-o sa faceti daca Domnul Isus va veni la noapte, si voi sunteti certati?”, a zis ea. „Sculati-va imediat si împacati-va!”.

Dupa ce copiii s-au sarutat, semn al împacarii, s-au dus la culcare în patucurile lor. Cel mai mare a spus:

 

„Daca Domnul nu vine în noaptea asta, ai sa vezi tu maine ce-o sa patesti”.

 

Candoarea unei rugaciuni

 

Ionel a fost neastamparat la serviciul de duminica dimineata de la biserica. Drept pedeapsa, tata si mama l -au asezat la o masuta separata pentru a-si lua masa de pranz. Nu avea voie sa manance la aceeasi masa cu restul familiei. Tata l -a ridicat în picioare si i-a cerut sa se roage înainte de mancare. Iata cum s-a rugat Ionel, citand din Palmul 23:

 

– Doamne Isuse! îti multumesc ca mi-ai întins masa în fata potrivnicilor mei.Amin!

 

Daca Dumnezeu ne-ar asculta unele rugaciuni

 

Bogdan avea doar cinci ani. Il învatasem sa se roage. La masa, îl solicitam uneori sa ceara binecuvantarea Domnului pentru mancare. Se ruga de obicei „Tatal nostru”. De
 

 

 

58
data aceasta în timpul rugaciunii a sarit peste o fraza. Rugaciunea sa suna astfel: „Painea noastra cea de toate zilele da-ne- o noua astazi… precum iertam si noi gresitilor nostri”. „Doamne! Te rog sa nu-l asculti. 0 sa murim cu totii de foame!”, am strigat eu imediat, bucurandu-ma ca Dumnezeu nu ne da painea conditionat.

 

Fratiorul venit din cer

 

Privind mirata la fratiorul de curand nascut, care plangea zgomotos, Alina de 4 ani, a întrebat-o pe mamica:

  • E adevarat ca bebelusul nostru a venit din cer?
  • Sigur ca da, draga mea, a raspuns mama serioasa.

 

  • Nu ma mir ca l-au dat afara de acolo, a replicat Alina ganditoare.

 

Binecuvantarea fratiorilor gemeni

 

Mama s-a întors acasa cu doi fratiori gemeni. Bucurie mare în toata familia, Entuziasmat, tata i-a spus lui Ionel;

  • Daca ai sa-i spui învatatoarei ca ai doi frati gemeni maine o sa-ti dea o zi libera de la scoala.

A doua zi, Ionel a venit foarte fericit acasa:

  • I-ai spus învatatoarei ca ai doi fratiori gemeni?, a întrebat tata.

 

  • I-am spus numai de unul. Despre altul am lasat sa-i spun saptamana viitoare.

 

Masa de dragoste sau dragoste de masa?

 

Serviciul divin era pe sfarsite. Copilul care se tot foia langa tata, l -a întrebat: „Taticule! La terminarea bisericii urmeaza dragoste de masa?” „Da”, a raspuns tatal. „Noi romanii avem permanent o mare dragoste de masa”.

 

Ajutorul

 

Fiul: Taticule, problema de matematica la care m-ai ajutat aseara n-a fost bine rezolvata. Tatal: A fost gresita, zici? Imi pare rau!

 

Fiul: Nu-ti face probleme. Nici ceilalti tatici n-au stiut cum sa rezolve problema.

 

Doua vesti

 

Ionel a venit de la scoala.

Ionel: „Mami! Am doua vesti. Una buna, una rea. Pe care o vrei prima?” Mama: „Spune-mi-o pe cea proasta întai”.

Ionel: „Ei bine, notele din trimestrul acesta nu sunt dintre cele mai bune”. Mama: „Si vestea buna?”

 

Ionel: „De Craciun voi juca rolul unuia dintre cei trei magi întelepti din Rasarit”.

 

Nota zece

 

Mami, mami! Am primit azi nota zece la scoala!” „O, sunt atat de mandra de tine. Spune-mi cum a fost.”

„Ei bine, am primit un cinci la aritmetica, un trei la citire si un doi la muzica!” Nu credeti ca unele note la disciplina sfinteniei seamana prea mult cu acest total?
 

 

 

 

 

59
Religia catarului

 

O fetita s-a întors de la biserica deosebit de bucuroasa ca L-a primit pe Domnul Isus în inima ei. Canta si dansa prin casa de fericire. Bunicul a certat-o: „Ar trebui sa-ti fie rusine! De abia te-ai pocait si acum canti si dansezi în ziua Domnului!”

Distrusa de remarca bunicului, fetita s-a dus în curte. A intrat în grajd si a observat ca batranul catar avea o fata lunga si trista. A întins mana, a mangaiat botul catarului spunandu-i: „Nu plange batrane catar. Am impresia ca si tu ai aceeasi religie ca si bunicul meu!”

 

Scrisoarea

 

Un pastor a primit într-o zi o scrisoare în care era scris doar un singur cuvant: „PROSTULE!” A anuntat în prima duminica de la amvon: „Saptamana aceasta am primit cea mai ciudata scrisoare din cariera mea de pastor. De obicei lumea uita sa se semneze dupa ce scrie o scrisoare. De data aceasta cel ce mi-a scris a uitat sa scrie scrisoarea. S-a semnat numai.”

Cand am primit pentru prima data (si vai cate au urmat dupa, aceea!) o astfel de scrisoare, eram la amvonul unei biserici din Arad. Cel ce mi- o scrisese era unul din baietii de pe prima banca de langa amvon la care ma uitasem de cateva ori urat, din pricina galagiei si neatentiei lor. Dupa ce mai întai am analizat succint „scrisoarea” nu prea magulitoare pentru firea mea pamanteasca, m-am aplecat spre copiii de langa amvon si le-am cerut un pix. Primul care s-a grabit sa-mi ofere ajutourl solicitat mi-a înmanat pixul de aceeasi culoare cu care scrisese biletelul. Dupa ce am scris cateva randuri cu el, i l-am dat înapoi si i-am spus: „Te rog sa ramai dupa serviciu pentru ca vreau sa stam de vorba cu tatal tau despre scrisoarea pe care mi-ai trimis-o”. Copilul a albit la fata ca un mort. Ceilalti sopteau uimiti: „Cum l-a prins?!”.

Cunosteam pe tatal acestui copil. Cureaua îi iesea singura din pantaloni la asemenea fapte. Stiam ce urmeaza. La terminarea serviciului copilul a ramas paralizat pe scaun, pe cand ceilalti copii stateau pe aproape sa vada ce-o sa se întample. M-am apropiat de copil si i-am spus: „M-am hotarat sa nu te spun tatalui tau, daca îmi promiti sa nu mai scrii asemenea scrisori”. Bucuria unei asemenea vesti aproape ca l-a facut sa-mi sarute mainile. Cred ca am si acum un bun prieten în biserica aceea.

 

Sa le plangi de mila…

 

A venit un nou pastor intr-o bisericuta de la tara. In fiecare duminica dupa serviciul bisericii, era invitat in cate o familie sa ia masa împreuna cu ei. Dupa ce s-au ospatat de minune, pastorul l-a luat de mana pe Ionel, un baietas de cinci ani si au pornit sa vada împreuna gradina. Cand au trecut pe langa o îngraditura de sarma, pastorul a admirat mai multi pui de gaina care parca sufereau. „Saracutii de ei”, a zis pastorul. „Parca plang dupa ceva!” „Dumneata ce ai face daca ti-ar fi mancat cineva mama?”, l-a întrebat pustiul, reamintmd pastorului de friptura de gaina pe care tocmai o mancasera la masa.

 

Un copil îsi sfatuieste parintii

 

  1. Mainile mele sunt micute. Va rog sa nu asteptati ca ceea ce-mi cereti sa fie perfect, indiferent daca e sa-mi fac patul, sa desenez sau sa arunc mingea.
  2. Ochii mei nu vad lumea asa cum o vedeti voi cu ai vostri. Lasati-ma va rog s-o explorez eu singur fara sa interveniti cu restrictii ce nu sunt necesare.

 

 

 

60

  1. Munca de pe langa casa va fi mereu acolo, dar eu n-am sa mai fiu mic decat o scurta perioada de vreme. Faceti-va timp va rog, sa-mi aratati si sa-mi explicati despre minunatiile din lumea aceasta.

 

  1. Sentimentele mele sunt deosebit de plapande. Fiti sensibili la nevoile mele. Tratati-ma asa cum ati vrea sa fiti voi tratati.
  2. Eu sunt un dar special al lui Dumnezeu pentru voi. Pastrati-ma asa cum vrea Dumnezeu. Cresteti-ma în simtul raspunderii fata de faptele mele. Dati-mi calauzirea în viata asa cum o vrea El. Supuneti-ma la dispciplina în dragoste.
  3. Am nevoie de încurajare pentru a creste armonios. Critica aspra ma poate doborî. încercati sa-mi corectati comportamentul fara sa ma criticati ca persoana.
  4. Dati-mi libertatea sa iau decizii. Permiteti-mi sa falimentez, ca sa pot învata din greselile mele. Numai în felul acesta voi putea sa iau acele decizii corecte la care ma va supune viata de adult.
  5. Nu refaceti în fata mea ceea ce eu nu am facut conform pretentiilor voastre. Acest lucru ma face sa ma simt fara de folos si bun de nimic. Stiu ca e greu, dar nu faceti comparatii între mine si fratii mei mai mari.
  6. Nu va temeti sa ma lasati cu altcineva în cate un sfarsit de saptamana. Si copiii au nevoie de putina pauza la fel cum si parintii au nevoie de putina liniste printre copilul lor. In felul acesta putem vedea si noi, copiii ca relatile dintre voi sunt deosebit de importante.
  7. Va rog dati-mi un bun exemplu ducandu-ma duminica dimineata la biserica, la scoala duminicala si seara la programele bisericii. Imi place sa învat cat mai mult despre Dumnezeu. Dupa ce venim de la biserica va rog sa nu-i vorbiti de rau pe frati. Doresc sa am respect si dragoste fata de toti copiii lui Dumnezeu.
  8. Cititi-mi Biblia seara înainte de culcare. Televizorul a devenit plictisitor pentru mine. Sunt atatea istorii interesante în Biblie si as vrea sa le cunosc.
  9. Va implor, învatati-ma sa ma rog. La scoala duminicala copiii se roaga si eu nu prea stiu cum. Ar fi atat de minunat ca seara înainte de culcare sa ne rugam cu totii împreuna. Am observat ca voi parintii deveniti mai buni dupa ce va rugati.

 

Prea mic?

 

Noul misionar si-a început examinarea candidatilor pentm botez. Candidatii raspundeau corect la întrebarile sale si misionarul era fericit. Urma sa aiba loc un mare botez în tara aceea care de multa vreme respinsese Cuvantul Domnului.

A ajuns cu examenul la ultimul. Era un baietel firav. S-a uitat cu îndoiala la el si i -a sugerat sa mai astepte, ca e prea mic si nu putea sa-l boteze. Spre surprinderea lui toti cei examinati mai inainte au protestat zgomotos:

 

„Cum sa nu-l botezati, doar el ne-a condus la Domnul pe toti”

 

A cincea porunca.

 

Preotul a mers sa inspecteze scoala din sat. Dascalul l-a informat ca toti copiii cunosc catehismul, cuvant cu cuvant.

  • Il stiu ei, dar nu cred ca-l înteleg, a spus preotul. A început examinarea copiilor.
  • „Care este a cincea porunca?”, a întrebat preotul. A raspuns timid, un baietel din primele randuri:
  • „Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta”.

Preotul i-a cerut sa explice cum întelege el acest lucru. Dupa putina ezitare, copilul a
 

 

 

61
început sa povesteasca aproape în soapta:

 

– Ieri, am condus un om necunoscut pe cararea care trece muntele. In drum am calcat într – o piatra ascutita si m-am taiat foarte rau la picior. Omul m-a vazut cum sangeram si mi-a dat bani ca sa-mi cumpar pantofi, deoarece nu aveam pantofi. Am dat banii mamei mele ca sa-si cumpere ea pantofi pentru ca nici ea nu avea si eu puteam umbla mult mai bine ca ea.

 

O gaura prin gard

 

Un tata si-a luat copilul într- o seara si i-a povestit pilda cu oaia pierduta; cum o oaie din turma Pastorului cel Bun a gasit o gaura prin gard, s-a strecurat afara, a zburdat libera, a început sa alerge dupa iarba cea grasa, pana cand, soarele a apus si nu si-a mai gasit drumul înapoi. Noaptea, lupul fioros a început sa-i dea tarcoale. Norocul ei ca Pastorul cel Bun a lasat pe celeialte nouazeci si noua de oi si a venit de a gasit-o. A luat-o pe umerii sai si a venit si a dus-o în staul.

Copilul a fost deosebit de atent, si cand povestirea s-a terminat, spre surprinderea tatalui, a întrebat:

 

– Si au batut o scandura în gaura din gard? Vai, cat de des uitam noi de „gaura din gard”.

 

Predica prea lunga

 

Pastorul bisericii explica unei clase de baieti întamplarea biblica cu Filip si famenul etiopian. Cum avea obiceiul, povestirea s-a transformat într-o predica lunga. La sfarsit, pentru a verifica cat au înteles copiii, pastorul a întrebat:

  • Copii, de ce credeti voi ca famenul etiopian a plecat la drum plin de bucurie? A raspuns unm baietel mai smecher:

 

  • Pentru ca Filip si-a terminat predica.

 

Rugaciunea unui copil

 

Seara, înainte de culcare, un copil s-a rugat:

– Doamne Dumnezeule, Te rog foarte mult sa ai grija de Tine, ca daca Ti se întampla ceva va fi vai si amar de noi toti!

 

Interpretare

 

– Copii, a spus instructorul unei tabere crestine, nu aveti voie sa faceti nimic în ascuns, ce nu puteti face in vazul tuturor! Un baietel a sarit în picioare si a strigat; „Grabiti-va, nu mai avem voie sa facem baie!”

 

Ce am învatat azi?

 

La terminarea scolii duminicale, un copil s-a apropiat sfios de dascalul sau si l-a întrebat: ,.

  • Nu va suparati, noi ce am învatat azi ia scoala duminicala?
  • Asta este o întrebare caraghioasa, a raspuns putin indignat dascalul. Cum poti sa întrebi asa ceva?
  • Intreb, pentru ca de fiecare data cand plecam acasa de la biserica parintii ma întreaba ce am învatat si niciodata nu stiu ce sa le spun.

 

 

 

 

 

62
Copilul pierdut

 

S-a petrecut la Londra. Intr-o zi un copil de numai doi anisori s -a pierdut in marea metropola. S-a asezat pe marginea trotuarului si plangea cu amar. Trecatorii l-au întrebat de ce plange.

  • M-am pierdut! M-am pierdut!, spunea copilul printre lacrimi. A venit un politist sl s-a apropiat de micutul ratacit.
  • Cum te cheama?, a întrebat omul în uniforma.
  • M-am pierdut! M-am pierdut!, a continuat printre suspine micutul. Parinteste, politistul l-a luat de mana si l-a consolat:
  • Nu mai plange! Ne descurcam noi. 0 s-o gasim imediat pe mamica. Trecatorii au urmarit cum politistul înalt de statura ducea puiul de om tinandu-l de mana. L-a dus în fata unei statui mari din centrul pietei si l-a întrebat:
  • Ai mai vazut asta vreodata?
  • Nu, a spus copilul. Am vazut numai una cu un nene care tinea mainile asa, a spus copiîul destacandu-si bratele în cruce.

Politistul, care cunostea bine orasul, si-a dat seama imediat ca baietelul vorbea despre un crucitix urias care era într-o piata vecina. L-a dus acolo si l-a întrebat din nou:

  • Pe aceasta o cunosti?
  • Sigur ca da, a spus copilul zambind. Casa noastra este acolo si, a aratat spre cladirea casei parintesti.

Multi dintre noi, care ratacim prin metropolele lumii acesteia, pierduti si tara tinta, am gasi drumul spre Casa Tatalui nostru Ceresc, daca am reveni la Crucea Fiului Sau care a murit pentru pacatele noastre!

 

Fotografia

 

  • Jimmy, te rog foarte mult sa fii cuminte si sa ai grija de surioara ta, numai cateva minute pana ma întorc eu, a spus mama.
  • Bine mamica, asa am sa fac.
  • Te rog sa n-o lasi singura nici o clipa. Ne-am înteles? Mama s-a îmbracat deosebit de frumos si a plecat. „Oare unde se duce?”, s-a întrebat curios Jimmy. „Ce ar fi sa vad unde merge?” Zis si facut. Tiptil, tiptil, a trecut strada si s-a apropiat de cladirea unde intrase mama. Prin crapatura usii a vazut-o cum discuta cu un domn, care scria ceva pe niste hartii, apoi au iesit în gradina. „Oare ce fac acolo?” Jimmy s-a catarat pe gardul de piatra care înconjura gradina. Noroc ca nu era înalt gardul si putea vedea bine ceea ce se petrecea. Barbatul acela a pus-o sa stea pe un scaun, a stat cateva clipe si apoi a dat sa plece. Iute ca o zvarluga, Jimmy a fugit spre casa si, pe cand a intrat mama, respiratia îi era deja normala.
  • Ai fost cuminte Jimmy? Nu ai plecat nicaieri?
  • Nu am fost nicaieri mami!, a spus Jiminy mintind. Am avut mereu grija de surioara mea.

A doua zi, mama a primit un plic din care a scos cateva fotografii foarte frumoase. Privindu-le, mama in loc sa se bucure s-a întristat deosebit.

  • Jimmy, tu ai spus ieri ca n-ai fost niciunde, ca ai stat tot timpul cu surioara ta.
  • Da mama, asa am facut.

 

  • Atunci, vino aici si priveste.

In fotogratîa mamei înconjurata de florile gradinii, în spate, deasupra gardului de piatra,
 

 

 

63
era chiar el, Jimmy, cu ochii mirati cand o spiona pe mama în timp ce fusese la fotograf. Minciuna are întotdeauna picioare scurte si momentul adevarului nu va fi usor pentru

 

nimeni care în naivitatea copilareasca a lui Jimmy mai cred ca pot scapa ochiului atotpatrunzator al lui Dumnezeu.

 

 

Mama

 

De peste douazeci de ani maiestuoasa Statuie a Libertatii, ce „lumineaza calea libertatii din lume” cu forta ei, strajuieste peste Insula Beldow, la intrarea in portul New York, ca un simbol al libertatii pentru toti cei ce se bucura de ospitalitatea acestor tarmuri americane.

 

Faimosul sculptor Bortholdi si-a daruit douazeci de ani din viata sa efortului gigantic de a realiza aceasta capodopera a artei monumentale. Si-a daruit munca alaturi de cei peste 4 milioane de dolari pe care Franta i- a colectat pentru a face acest dar Statelor Unite. Nu numai munca sa de douazeci de ani a daruit-o acest nobil sculptor francez, dar chiar si întreaga sa avere pentni a produce nemuritoarea statuie.

La început, cand sculptorul Bortholdi cauta un model pentru acest simbol al libertatii, a primit multe sfaturi contradictorii. Unii îi recomandau actrite celebre, altii personalitati politice ale vremii. 0 autoritate din lumea artei i -a recomandat sa-si aleaga „figuri marete prin ele însele”. Examinand toate propunerile si figurile eroilor zilei, sculptorul a decis ca cel mai bun model pentru a ilustra visul de libertate a lumii este însasi mama sa. Mama sculptorului a pozat ca model pentru Statuia Libertatii. Cu greu am putea gasi un omagiu mai frumos, model al dragostei si respectului cuvenit unei mame, platit de fiul ei.

 

Cel mal mare predicator

 

Doctorul G. Campbell Morgan a avut patru fii care au devenit cu totii mari predicatori ai Evangheliei. Cu prilejul unei sarbatori a familiei, unui dintre oaspeti a întrebat pe cel patru evanghelisti:

„Care este cel mai mare predicator din familia dumneavoastra?” „Mama”, au raspuns cei patru tara nici o ezitare.

 

Regii Frantei

 

Intr-o lucrare referitoare la regii Frantei, un scriitor remarca faptul ca din toti cei 69 de regi, numai trei au iubit cu adevarat poporul francez si au fost iubiti la randul lor de popor. Acesti trei regi n-au fost crescuti de educatorii curtii domnesti, asa cum se obisnuia, ci au primit educatia de la mamele lor, fara ajutorul pedagogilor.

 

St. Louis a fost educat de mama sa, Blanche, Louis al XII-lea de mama sa Maria de Cleves; si Henry al VI-lea de catre mama sa Jane de Albert.

Acesti regi sunt considerati singurii „parinti ai natiunii franceze”. Influenta educatiei materne a intrat în beneficiul unei natiuni. Oamenii mari au fost mari în primul rand pentru ca au avut mame bune educatoare, într-un cuvant: „mame mari”.

 

Regulile Susanei Wesley

 

Susana Wesley, sotie de pastor si mama a 19 copii a intrat în istorie ca prototipul unei mame ideale. în ciuda saraciei, bolilor si dezamagirilor vietii, ea a reusit sa-si creasca
 

 

 

64
copiii si sa poarte de grija gospodariei ei. De la sosirea pe lume a primilor copii, Susana a stabilit cateva reguli ale casei, pe care a insistat sa fie respectate de catre toti copiii. Iata regulile Susanei Wesley, mama marelui întemeietor al metodismului, Jobn Wesley:

 

  1. Nici un copil nu va primi un oarecare lucru numai ca sa taca, sa nu mai planga. Daca doreste sa planga, poate sa planga, dar sa planga încetisor. (In casa ei rar s-a auzit plansul zgomotos al vreimui copil.)
  2. Nimeni nu va manca sau va bea între orele stabilite pentru masa, cu exceptia celor bolnavi.
  3. Somnul a fost si el reglementat. Copiii mici puteau dormi trei ore dimineata si trei dupa masa. Pe masura ce copiii cresteau, orele de somn se reduceau pana la eliminarea completa a somnului din timpul zilei.
  4. Cei mici erau pusi în leagan la ora 7 seara. La ora 8 se dadea stingerea si niciodata nu si-a permis sa stea langa patul unui copil pana acesta dormea.
  5. Copiii mici aveau masuta lor langa cea a parintilor. Cand copilul stia sa manuiasca furculita si lingura era promovat la masa celor mari.
  6. Fiecare avea obligatia sa manance tot ce i se punea înainte.
  7. Copiii trebuiau sa se adreseze unut altuia cu „frate” si „sora”.
  8. Nu si-a permis niciodata sa-si manifeste mania si nici sa strige la copii. Intotdeauna explica si iar explica.

Marele evanghelist, John Wesley, omul de care s-a folosit Dumnezeu pentru un nemuritor impact în istoria crestinismului, chiar si cand era la facultatea de teologie, îi scria mamei, cerandu-i sfatul ce carti sa citeasca. Recomandarile ei i-au influentat radical viata.

 

 

 

Avort

 

Glasul mamei

 

Anthony DeCasper este un psiholog la Universitatea din Carolina de Nord. Experimentele sale au încercat sa scoata în evidenta faptul ca nou-nascutii reactioneaza diferit la sunetele pe care le aud. Iata cum descrie un raport al experientelor sale dintr-o revista de popularizare a stiintei: „Pentru a-si încerca teoria sa ca nou -nascutii recunosc vocea mamei, li s-au dat mai multor nou- nascuti biberoane care erau conectate la un aparat de înregistrare. Un mod de a suge, de exemplu mai rar si mai încet, pornea o banda cu vocea mamei copilului. Un supt mai rapid si mai amplu pornea vocea altei femei. Copii au învatat foarte repede sa suga astfel ca sa poata auzi vocea mamei lor.

Intr-un alt test, copiii au aratat o mare preferinta pentru sunetul batailor inimii mamei lor, putand cu usurinta sa-l distinga dintre alte sunete.

(„Science” 1984, articol de Gina Kolata.)

 

Pacatul avortului

 

Distrugerea embrionului uman în pantecul mamei este o violare a dreptului la viata pe care Dumnezeu l -a conferit oricarei fiinte. A pune întrebarea daca avem de a face în acest stadiu cu o fiinta umana sau nu este mai mult de a produce confuzie în aceasta chestiune. Simplul fapt este ca Dumnezeu a intentionat cu siguranta sa creeze o noua fiinta umana si
 

 

 

 

65
ca aceasta fiinta aflata în procesul nasterii a fost deliberat deposedata de viata sa. Si aceasta nu este altceva decat crima, omucidere.(Dietrich Bonhoeffer, Ethics.)

 

John Calvin despre avort

 

Fetusul purtat în pantecul mamei sale este deja un om; si este cu totul împotriva naturii sa distrugi viata cuiva care n-a avut ocazia sa se bucure de ea. Este mult mai îngrozitor ca cineva sa fie ucis în propria sa casa decat sa fi fost ucis pe camp, pentru ca pentru om casa sa este refugiul si siguranta sa. Cu atat mai îngrozitor trebuie sa fie considerat omorul unei fiinte în pantecul mamei sale înainte de a ajunge sa vada lumina zilei.

 

(Calvin, Comentarii la ultimele patru carti ale lui Moise, Vol. III.)

 

Stiatl ca…?

 

In Statele Unite, în unele state, o fata la varsta adolescentei trebuie sa aiba permisiunea în scris a parintilor pentru a-si perfora urechile în vederea purtarii cerceilor, dar aceleiasi fete i se dau gratuit anticonceptionale si este scutita de la scoala pentru a face avort fara ca parintii sa fie înstiintati despre aceasta?

 

Ia în seama si binecuvantarile

 

Revista Guideposts a publicat o istorisire uimitoare. Helen s -a nascut cu o multime de defecte. Un singur plaman, un singur rinichi, cu un nas carn si urechi aproape inexistente, cu cerul gurii atat de deformat ca vorbirea era aproape imposibila, surda aproape în totalitate si cu sanse mari de orbire totala. Tratata cu cruzime de catre ceilalti copii, într-o adanca stare de depresie din pricina neglijentei parintilor ei, Helen a devenit cu totul disperata. Un prieten a dus-o într-o zi la biserica unde a învatat sa se roage lui Dumnezeu care cu bratele Sale iubitoare îi protejeaza pe toti copiii Sai. Prietenii sai din biserica s-au adresat unor doctori care au operat-o atat la ochi cat si la urechi. Cu toate eforturile lor, operatiile au esuat. A început sa mearga la o scoala pentru nevazatori pregatindu-se petru o viata în întuneric total. 0 data cu trecerea anilor posibilitatea de a comunica i s-a redus dramatic.

 

Intr-un Ajun de Craciun, în biserica pe care o frecventa Helen, pastorul dadea Cina Domnului. 0 tanara s-a apropiat de masa unde acesta servea Cina. A urmat o pauza în care lucratorul si-a dat seama ca tanara nu vedea painea si vinul. Cu uimire pastorul si-a adus aminte de ea, de Helen, dupa carja pe care o purta, si-a dat seama ca ea nici nu vede nici nu aude invitatia sa de a servi Cina Domnului. Profund miscat a înaintat spre ea ca s-o îmbratiseze. A vazut cum pe obrazul ei erau lacrimi, dar nu puteau fi lacrimile ei deoarece ea se nascuse fara glandele care secreta lacrimi. Nici macar mangaierea unui plans nu putea s-o aiba aceasta fiinta nefericita.

Mai tarziu, în biroul pastorului, Helen a încercat sa dea glas sentimentelor ei. Vocea îi tremura. I-a spus pastorului ca în ciuda faptului ca-i mai ramasese foarte putin din vedere, credinta îi era mai tare ca oricand. A spus ca era cea mai norocoasa din întreaga sa clasa de nevazatori. „Sunt atat de binecuvantata, pentru ca sunt SINGURA dintre toti care poate sa-si aminteasca cum este sa, poti vedea”.

Orice fiinta, chiar si cea mai nenorocita dintre toate, poate gasi ratiuni pentru a trai. Cu ce drept poate cineva decide sa ucida, sansa de-a vedea lumea creata de Dumnezeu?
 

 

 

 

 

 

66
Opriti-va si ganditi întai!

 

Un profesor de la Scoala de Medicina a pus într-o zi studentilor sai, urmatoarea întrebare: „Am sa va redau istoricul unei familii. Tatal are sifilis. Mama are TBC. Au avut deja patru copii. Primul este orb. Al doilea a murit imediat dupa nastere. Al treilea este surd. Al patrulea are TBC. Mama este însarcinata. Parintii ar dori sa faca avort. Care este decizia voastra ca viitori specialisti? Ce credeti?” Cei mai multi dintre studenti au recomandat avortul. „Felicitari, le-a spus profesorul. Tocmai l-ati ucis pe Beethoven!” Nimic nu poate fi mai îngrozitor decat uciderea unei fiinte ce n-a putut vedea lumina zilei.

 

(Adaptat dupa „Monday Moming”.)

 

Doua minuni

 

In octombrie 1987, într-un spital din California s-a nascut Paul, un baietas cu o defectiune la inima. Partea stanga a inimii era numai a treia parte din cat ar fi fost normal sa fie. Dar imediat ce s-a nascut s-a gasit un donator care i-a oferit inima lui Paul. La numai trei ore dupa nastere Paul avea transplantata o inima buna.

Poate o minune mai mare este istoria donatorului inimii pentru micutul Paul. Ea a venit de la o fetita nou nascuta care din nastere avea formata numai o foarte mica parte a creierului. Parintii ei stiau ca fetita se va naste astfel din testele prenatale facute de doctori. Cu toate acestea au hotarat s-o aduca pe lume pentru ca dupa nastere sa poata da organele sale bune unui alt copil asemeni lui Paul. Ce dragoste minunata!

 

Libertatiie abstinentei

 

Bemice Krahn si Rita Salvadalena, lucratoare voluntare la Crisis Pregnancy Center din statul Washington, au elaborat un fel de curs pentru adolescenti, pentru a-i ajuta sa spuna „Nu” tentatiilor sexuale. Iata cum au formulat ele aceste libertati pe care le are un tanar ce stie ce-i abstinenta:

  1. Tanara ce practica abstineta este libera de a fi însarcinata si libera de bolile transmise prin actul sexual.
  2. Ea este libera de problemele implicate de mijloacele anticonceptionale.
  3. Este libera de presiunea de-a se marita prea curand.
  4. Tanara ce practica abstinenta nu are probleme cu avortul.
  5. Este libera de durerile pricinuite de procesul încredintam propriului copil pentru a fi înfiat de altcineva-
  6. Ea este libera de exploatarea altora.
  7. Este libera de sentimentele de vinovatie, îndoiala, dezamagire, îngrijorare si respingere care rezulta dintr-o afacere sexuala.
  8. Ea se bucura de libertatea de a-si tine în stapanire propriul ei trup.
  9. Libertatea de a-ti cunoaste viitorul partener ca persoana.
  10. Libertatea de a-si planifica felul de viata pe care doreste sa-l aiba.
  11. Libertatea de a se respecta pe sine ca persoana.
  12. Libertatea de a fi lipsit de egoism, de a nu-ti satisface placerile sexuale pe cheituiala altuia.
  13. Libertatea de a-ti alege partenerul de viata, barbatul sau femeia care sa fie tatal sau mama copiilor tai fara sa te temi ca acesta va afla ceva despre trecutul tau.
  14. Libertatea de a te bucura de perioada adolescentei cu multi prieteni, baieti si fete.

 

 

 

67

  1. Libertatea de a nu suferi durerile despartirilor.

 

  1. Libertatea de a cunoaste legatura puternica a unei casatorii pentru toata viata.

 

  1. Libertatea de a putea depana amintiri frumoase la anii batranetii.

 

Cine a rupt copilul?

 

Jean Staker este unul dintre militantii crestini pentru salvarea a milioane de copii ce sunt ucisi în fiecare an prin avort. Iata cum povesteste el cum Dumnezeu i-a luminat mintea asupra acestui genocid. Marturisirea a fost publicata în revista Christianity Today sub titlul: „Cine a rupt copilul?”

„Toti copiii nostri erau în patucurile lor. Stirile din emisiunea de noapte se terminasera, iar eu ma ocupam cu aranjarea ultimelor detalii pentru prezentarea medicala pe care trebuia s-o fac studentilor mei a doua zi. In timp ce revedeam unele diapozitive ce intentionam sa le prezint, pe ecran a aparut fotografia unei victime a avortului, o fetita la doua luni si jumatate de gestatie. Trupusorul ei era dezmembrat de aparatul de chiuretaj, un fel de cutit lung cu plasele folosit în acest procedeu de avort. Deodata am auzit, înainte de a vedea ca langa mine se afla o alta persoana. La sunetul respiratiei sale agitate m-am întors brusc si mi-am dat seama ca fiul meu cel mai mic era langa mine. La cei trei ani ai sai pe furis intrase în camera mea si privea uimit la imaginea de pe ecran. Cu vocea înceata, patrunsa de o putemica emotie m-a întrebat: „Cine a rupt copilul?”

Cum poate oare sa vada acest micut si inocent copil ceea ce milioane de adulti nu pot sa vada?

 

Scara Richter a lui Dumnezeu

 

Eu cred ca traim chiar în decada în care Dumnezeu poate tuna din cer acel îngrozitor „paradidomai” (parasesc, abandonez, leapad – Romani 1:24) peste mult trambitata maretie a Americii. Masacrarea a peste un milion de copii prin avort în fiecare an; fuga noastra deliberata de familia monogama; normalizarea curviei, homosexualitatii si a celorlalte perversiuni sexuale; promovarea interesului personal egoist deasupra intereselor sociale si familiare, reprezinta un salt urias în prapastia deteriorarii morale, un salt mult mai grozav decat cel existent în capacitatea de distrugere a armelor nucleare fata de cele conventionale. Natiunea noastra si-a triplat rata cea mai joasa decadere pentru care sfintenia lui Dumnezeu cere o judecata iminenta si pe masura.

 

(Carl F. H. Heniy, „The Christian Century” – 5 noiembrie 1980.)

 

Societatea noastra cea risipitoare

 

„Societatea noastra lupta pentru salvarea balenelor, a lupilor si a vulturilor plesuvi, pentru refolosirea sticlelor goale si a cutiilor de aluminiu de Pepsi-Cola. Cu toate acestea, fiecare vrea sa arunce la gunoi copilul meu” (Davis Boehi, citand o femeie gravida din orasul Victoria.)

 

Cifre si statistici

 

Procentajul cetatenilor americani in favoarea consensului parintilor înainte ca o adolescenta sa faca avort este de 79 la suta. Cei ce sunt în favoarea ca doctorii sa fie obligati sa anunte parintii fetelor în caz de avort este de 81 la suta.

Pana în 1989, în Statele Unite au avut loc peste 30.000 de arestari din randul activistilor „prolife” (cei ce lupta pentru scoaterea avortului în ilegalitate).
 

 

 

68
Zilnic numai în SUA peste 3000 de adolescente raman gravide, din care 2300 tara sa doreasca aceasta. In fiecare zi se nasc în jur de 1300 de copii din mame aflate la varsta adolescentei. 800 din acesti copii au mame ce nu au terminat liceul, 100 nu au trecut de clasa a 9-a. 500 din aceste adolescente vor face avort în fiecare zi, ridicand cifra la aproape jumatate de milion de avorturi pe an.

 

Balada unul copil nenascut

 

Picioarele mele plapande nu vor alerga niciodata pe pajistea înrourata a diminetii, ele mi-au fost strivite inainte ca sa salute rasaritul.

Degetele mele nu se vor întinde niciodata sa apuce laurii învingatorului, pentru ca alergarea mea s-a încheiat înainte de-a fi învatat sa fac primii pasi.

Inaltimea mea nu va fi niciodata masurata pe peretele casei; cresterea mea a fost oprita, cand înca nu ma vazuse nimeni. Buzele si gura mea nu vor gusta niciodata fructele gustoase ale pamantului, pentru ca eu am fost aruncat ca un fruct nedorit.Ochii mei nu vor scruta niciodata cerul urmarind zmeul de hartie colorata cum se înalta în vazduh, ei mi-au fost distrusi atunci cand stateau în pantecut întunecos.

Nu voi sta niciodata pe deal cu parul în vantul primaverii; nu voi pasi niciodata pe tarmurile vietii si nu voi cunoaste niciodata bataia valurilor timpului, pentru ca eram pe drum, dar eram neiubit, si aceasta era vina mea cea mare.

Nu am nici un nume, un graunte de nisip, unul din mortii fara numar, dar fapta ce m-a facut cenusa pluteste rosie pe marea vesniciei.

 

 

 

Socrii

 

Unul din motivele fericirii primei perechi este ca n-aveau socri.

 

Unii sustin ca Petru s-a lepadat de Mantuitorul pentm ca i-a vindecat soacra.

 

Unii ne întreaba de ce unele confesiuni nu au cultul Mariei. Simplu. Daca Isus este Mirele Bisericii, atunci Maria este soacra ei.

 

In unele regiuni ale tari, soacrei i se spune „mamushca” Probabil pentru ca… mushca.

 

 

 

 

 

 

 

 

Bunicii

 

Motivul pentru care bunicii se înteleg atat de bine cu nepotii este ca au acelasi dusman comun.
 

 

 

 

 

69
Bunica

 

In compunerea sa întitulata: „Ce este o bunica?”, un elev din clasa a treia a scris: „Bunica este o doamna care nu are nici un copil al ei, asa ca ea îi iubeste pe copiii altora. Bunicul, este o bunica barbat. El merge cu copiii la plimbare si vorbeste continuu, de pescuit si de alte lucruri asemanatoare. Bunicile nu au nimic de facut, de aceea ele sunt mereu prezente acolo unde este nevoie de ele.”

 

De partea cui?

 

Bunica discuta cu nepotelul pe care-l iubea ca pe ochii din cap.

  • De ce esti tu bunica?, întreba nazdravanul.
  • Pai, sa vezi dragul bunicii, ca sunt doua feluri de bunici. Bunici din partea tatalui si bunici din partea mamei.
  • Dumneata, de care parte esti?
  • Eu sunt bunica din partea tatalui.
  • O sa vezi tu curand ca nu esti de partea cui ar trebui, zise nepotelul, starnindu-i bunicei vechi îngrijorari.

 

Sa închizi toate usile

 

Un elev ispravise liceul si se pregatea pentru continuarea studuilor într-un oras mare. „Dumnezeu sa- ti ajute, dragul meu, sa poti închide usile!” – îi zise bunica la despartire. „Ce usi, bunica draga? Doar n-o sa ma fac portar la terminarea liceului?”

„Pe unde vei merge, baga de seama sa-ti închizi mai întai usile urechilor tale. Sa le închizi fata de toate soaptele si ispitele diavolului.

Sa-ti închizi apoi usile ochilor tai. Sa nu citesti carti rele, pline de otrava si sa nu te duci nicaieri unde inima ta se poate otravi cu privelistea ochilor.

Sa -ti închizi apoi usa gurii tale, ascultand de sfatul psalmistului: ‘Pune Doamne paza gurii mele si usa de îngradire buzelor mele!’, gandindu-te neîncetat la cuvintele Mantuitorului, ‘ca pentru orice cuvant nefolositor omul va da seama în ziua judecatii’.

Si mai presus de toate, dragul meu, sa-ti inchizi usa inimii tale fata de toate ispitele cele rele. Sa o lasi deschisa numai pentru Domnul. Asa facand, bine vei umbla în viata.”(Iosif Trifa)

 

 

Batranete

 

Singurul necaz al batranetii este ca ea nu prea are viitor.

 

Anii ne fac pe toti mai batrani. Pe putini dintre noi ne fac mai întelepti.

 

Batranetea este un fel de varsta metalica – aur în dinti, argint în par si plumb în pantofi.

 

Cele trei varste ale barbatilor sunt: tineretea, varsta de mijloc, si „Vai, dar arati minunat!”

 

Cand unii oameni învata sa se poarte sunt prea batrani ca sa mai faca si altceva.
 

 

 

 

 

70
Copiii sunt o mangaiere pentru noi la batranete si ne ajuta sa ajungem batranetea cat mai repede.

 

In tinerete dam peste dificultati. La batranete dau ele peste noi. Anii zbarcesc pielea, dar lipsa entuziamului zbarceste sufletul,

 

Parul carunt vine cam la douazeci de ani dupa ce am crezut ca ne da un aer distins. Nu ne oprim din ras pentru ca îmbatranim, ci oprindu-ne din ras îmbatranim.

In viata aceasta, batranii cred totul, cei de varsta mijlocie suspecteaza totul, iar tinerii stiu totul.

 

Batranetea este varsta cand pastram doar numerele de telefoane ale doctorilor.

 

Poti stii cu exactitate cand începi sa îmbatranesti. Te dor picioarele pana ce nu te-ai dat jos din pat.

 

Batranetea are totusi un lucru bun. Daca nivelul zgomotului de afara merge mereu crescand, auzul scade progresiv si nu-l mai poti auzi.

 

Motivul pentru care batranilor le place sa traiasca în trecut este ca el este mai mare ca viitorul.

 

Este minunat sa îmbatranesti daca nu uiti sa fii tanar în tot timpul acestui proces. Poti fi sigur ca ai îmbatranit cand te asezi în balansoar si nu-l mai poti porni.

Cele mai multe femei nu numai ca respecta batranetea, dar se si apropie de ea cu mare grija.

 

Un barbat se plangea ca este teribil sa îmbatranesti de unul singur. Sotia sa nu-i mai serbase ziua de nastere de ani de zile.

 

Cele mai multe exercitii la batranete se fac dandu-te la o parte din calea altora. Cel mai bun mod de a îmbatrani este sa nu te grabesti.

Poate ca cel mai minunat lucru în legatura cu batranetea este ca nu trebuie sa trecem prin ea decat o singura data.

 

Batranetea este imprevizibila. Te scoli într-o dimineata din pat si esti deja în ea.

 

Cand îti ia mai mult timp sa te odihnesti decat sa te obosesti sa stii ca ai început sa îmbatranesti.
 

 

71
Batranetea este ceva la care toti ajung înaintea ta.

 

Cel mai greu lucru la batranete este ca trebuie sa asculti sfaturile copiilor. Unii oameni n-o sa traiasca pana sa fie atat de batrani cat arata.

 

Pe cand învatam sa avem grija pe unde calcam, nu mai putem pleca nicaieri. Nu te supara ca îmbatranesti. Multora li se refuza privilegiul. Singura modalitate de a nu îmbatrani este sa mori de tanar.

 

Unul din privilegiile batranetii este sa relatezi experiente pe care nimeni nu le crede si sa dai sfaturi pe care nimeni nu le urmeaza.

 

Trei lucruri sunt un indiciu clar ca ai început sa îmbatranesti: Primul este ca începe sa te lase memoria, si… nu-mi mai aduc aminte de celelalte doua.

 

Unul din lucrurile placute pe care le poti face la baranete este ca poti sa fluieri în timp ce-ti speli dintii.

 

Unii oameni n-au facut nimic în viata în afara de a îmbatrani.

 

Cel ce spune ca e prea batran ca sa învete lucruri noi, probabil ca a fost asa toata viata. Cu cat îmbatranim avem tot mai putin loc în cutia cu medicamente.

Pe cand suntem destul de batrani sa nu ne mai pese ce spun altii despre noi, nimeni nu mai spune nimic.

 

Batranetea este singurul lucru care vine în viata noastra tara nici un efort. Nepotii nu-l pot face pe un barbat sa se simta batran, este casatorit doar cu o bunica.

Sa te pastrezi tanar, tine-te pe langa cei tineri.Ca sa îmbatranesti încearca sa tii pasul cu ei.

 

Toata lumea vrea sa traiasca mult. Nimeni nu vrea sa îmbatraneasca. Imbatranim atunci cand ne spune doctorul s-o luam mai încet si nu politistul.

Batranetea este varsta aceea la care omul este prea batran ca sa mai primeasca un sfat si prea tanar ca sa dea sfaturi altora.

 

Nu îmbatranim atat de mult traind, cat pierzandu-ne interesul în viata.
 

 

 

 

72
O femeie a îmbatranit cand un fluierat o face sa se simta insultata si nu flatata.

 

Cei mai multi batrani sunt împotriva pacatelor… Unii numai pentru ca nu se mai pot bucura de ele.

 

„La varsta mea, spunea cineva, cand vine ispita sunt prea obosit ca sa ma mai poata pacali.”

 

Esti batran cand stii toate lucrurile si nimeni nu te mai întreaba nimic.

 

Ce poate face un batran

 

Chiar înainte sa parcheze masina în singurul loc liber din imensa parcare, batranul de la volan vazu cu uimire cum un tanar cu o masina sport i-o lua înainte retezandu-i calea. Coborand din masina lui cu un zambet larg pe fata, tanarul îi spuse:

  • Vezi mosule ce poate face o masina mica, sport cu un soter tanar si dibaci? Batranul accelera vartos. Lovi frontal masina sport cu Cadillacul sau masiv, facand-o harmonica. Coborî apoi, si spuse tanarului care privea cu ochii umflati de uimire si indignare:

 

  • Vezi baiete ce poate face o masina mare cu un sofer batran si bogat?

 

Nemuritoarele cuvinte

 

Cine poate oare uita cuvintele lui Winston Churchill: „Ne vom lupta pe plaja, ne vom lupta pe terenurile de aterizare, ne vom lupta pe ogoare : si pe strazi, ne vom lupta pe dealuri”. Suna exact ca familia noastra în, concediu.(Robert Orben)

 

Niciodata nu-i tarziu

 

Socrate, la o varsta foarte înaintata, a învatat sa cante la un instrument muzical. Cato, la varsta de 80 de ani, a început sa învete limba greaca.

Petrarca, între 70 si 80 de ani, a început sa învete latina. Ludovico, la varsat de 115 ani, si-a scris memoriile.

Franklin nu si-a început scrierile filosofice numai dupa varsta de 50 de ani.

Ogilvie, traducatorul lui Homer si Vergiliu, nu a stiut nici latina si nici greaca pana la varsta de 50 de ani.

 

Salvatorul

 

O tanara foarte frumoasa a cazut peste balustrada unui vas de agrement. Nimeni dintre pasageri n-a schitat nici un gest s-o salveze. Spre mirarea multimii, peste balustrada vasului a sarit un batranel, care a salvat-o pe fata din valurile înspumate ale marii. Salvatorul este primit pe punte ca un erou. S-a organizat o petrecere ad-hoc în cinstea lui. Dupa toate laudele aduse curajului sau, a avut si bietul om un minut de ragaz sa spuna ceva printre gafaieli: „Vreau sa, stiu cine m-a aruncat în apa!”.

 

Viitorul

 

Viitorul este ca un basm frumos pentru cei tineri. Viata este ca o carare serpuind printre poieni pline de flori si fluturi, de fructe ademenitoare, pe care cu greu ne putem face timp sa le admiram si sa le gustam, atat de dornici suntem sa înaintam si sa admiram
 

 

 

73
noi si noi frumuseti ce stralucesc în luminisurile orizontului; dar pe masura ce avansam, copacii devin tot mai mici, fluturii si florile tot mai rari, iar fructele au disparut. Tarziu ne dam seama ca am ajuns intr-un desert imens si pustiu.

 

Castigul

 

Unul din martirii Bisericii a spus celui ce urma sa-l execute: „Tu-mi iei o viata ce oricum n-o pot pastra si ma arunci într-o viata, ce n-o pot pierde. Este ca si cum m-ai jefui de banutii de arama ca sa-mi dai aur curat.”

 

Viata

 

Cel ce traieste mult este acela ce traieste corect. Timpul nefolosit nu este trait, ci pierdut.

 

Plangerea

 

Cu totii ne plangem de scurtimea timpului, cu toate acestea avem mai mult decat stim sa folosim. Ne cheltuim vietile fie nefacand nimic, ori nefacand nimic cu un scop, sau nefacand nimic pentru ca asa ni se cere. Ne plangem cu totii ca zilele ne sunt putine, dar ne purtam ca si cum n-am avea un sfarsit al lor.(Seneca)

 

Madame Gasparin

 

„Cand eram tineri, anii mi se pareau epoci; în anii maturitatii, aveau trei sute saizeci si cinci de zile; iar la batranete, doar cateva saptamani, Timpul este într-adevar un mesager cu aripi la picioare. Ieri mi-a luat barbatul, azi fiul, maine ma va lua si pe mine.”

 

Neputinta

 

Bogatia pierduta se poate recastiga prin munca asidua. 0 sanatate subreda prin cumpatare si odihna. Cunostinta uitata se poate recastiga prin studiu, iar o prietenie uitata prin dragoste si comunicare. Chiar o reputatie ruinata se poate recastiga prin pocainta. Dar cine poate rechema zilele irosite si anii pierduti, pentru ca sa-i umple de semnificatie si întelepciune? Cine poate rechema timpul înregistrat în cartea cerului?

 

Intre zambet si suspin – Petru Lascau

 

IN FAMILIA LUI HRISTOS – BISERICA LUI HRISTOS

 

Biserica

 

Crestinul

Damicia crestina

Credinta – necredinta

Din serviciile bisericii

Din viata unui pastor

Evanghelia

Melodia preferata

Din buletinul duminical

De la scoala duminicala
 

 

 

74
Mica publicitate

 

Venirea Domnului

 

 

Biserica

 

Biserica este un spital pentru pacatosi si nu un club de sfinti.

 

Cand cineva spune ca el este la fei de bun ca jumatate din membri bisericii, adesea nu precizeaza care jumatate.

 

Unele biserici îmbatranesc, dar nu se maturizeaza niciodata.

 

Slujba bisericii este sa lichideze raul, si nu sa-l supravegheze.

 

Separarea Bisericii de Stat este mai mult decat evidenta. Biserica nu înceteaza sa ne învete ca banii nu sunt totul, pe cand Statul ne spune ca sunt.

 

Daca o biserica neglijeaza copiii, este mai mult ca sigur ca si copiii vor neglija biserica.

 

Biserica este un atelier si nu un dormitor. Cand biserica înceteaza sa fie în contact cu lumea de dincolo ea înceteaza, sa mai fie în contact cu lumea de aici.

 

Daca biserica ar fi desavarsita, cu siguranta ca n-ai avea ce cauta în ea.

 

Un afis pe zidul unei biserici: „Daca ai necazuri vino si spune-ne despre ele. Daca n-ai necazuri, vino si spune-ne cum ai reusit!”

 

Daca o biserica vrea sa stea pe picioarele ei, trebuie sa stea mai întai pe genunchi.

 

Singura dovada ca Biserica este de natura divina, este ca ea rezista la propriii ei conducatori.

 

Unul din parintii Bisericii, a spus ca Biserica este la fel ca si corabia lui Noe. Trebuie sa fie mare potop afara ca sa înduri mirosul greu dinauntru.

 

Un afis: „Vino cu noi la serviciul de duminica viitoare. Daca nu ai pacate, adu pe cineva care are!”

 

Cu cat petreci mai mult timp în Casa lui Dumnezeu vei petrece mai bine în casa ta.

 

Participarea la serviciile bisericii se face pe baza dorintei si nu a distantei.

 

Cand un membru al bisericii se odihneste, rugineste.

 

Este mult mai bine sa fii un membru slab al bisericii, decat sa fii un pacatos puternic.
 

 

 

75
Sunt numai doua feluri de membri în biserica, cei care sunt de acord cu tine si bigotii.

 

Sunt unii membri în biserica la fel ca baloanele. Plini de aere si explodeaza la cea mai mica atingere.

 

Multi din membrii bisericii care sunt în trenul mantuirii si-au luat bilete la vagonul de dormit.

 

Atentie la membrii bisericii cu gura deschisa si portofelul închis.

 

 

 

 

 

Copacii padurii

 

Intr-un articol publicat în Reader’s Digest, se spune ca oamenii de stiinta au constatat ca radacinile copacilor atunci cand se întalnesc secreta o substanta care reduce competitia dintre ei. De fapt, acest fungus necunoscut ajuta ca radacinile unor copaci cu totul diferiti unul de altul sa se lege laolalta. In felul acesta o întreaga padure este conectata ca un singur organism. Daca unul din copaci are acces la umiditate, altul la substante hranitoare, altul la mai multa lumina, toata padurea beneficiaza de aceasta, copacii împartasind unii cu altii resursele.

Crestinii trebuie sa fie în biserica lor ca si copacii padurii, ajutandu-se reciproc, sprijnindu-se unul pe altul.

 

Somnul în biserica

 

Vazand ca unul dintre frati doarme în timpul serviciului, pastorul i-a zis celui de langa el:

  • Frate, scoala-l pe cel de langa dumneata.
  • Ba, scoala-l dumneata, a spus omul, pentru ca dumneata l-ai adormit cu predica dumneatale.

 

Visele dln zilele dln urma

 

Observand ca unii din cei mai în varsta dorm de-a binelea în timp ce pastorul predica, acesta a spus:

– Este adevarat fratilor ca Biblia spune ca în timpurile din urma batranii vor avea visuri, dar nu în biserica.

 

Votarea

 

Predicatorul a observat ca cineva dormea în timpul predicii. Cu voce destul de înceata a spus:

  • Acum, toti cei ce doriti sa mergeti în Paradis va rog sa va sculati în picioare. Intreaga biserica s-a ridicat cu exceptia celui ce dormea.Apoi a continuat cu voce tare:
  • Toti cei care vreti sa mergeti în iad, sculati-va în picioare!

Somnorosul s-a trezit si a sarit deodata în picioare. S-a uitat înjur si a spus:

– Frate pastor, nu stiu ce se voteaza aici, dar vad ca numai noi doi suntem de aceeasi parere.
 

 

 

 

76
Comitetul de opozitie

 

Unele dintre cele mai nastrusnice idei le poti auzi la adunarile generale ale bisericilor. Daca ma veti întreba daca îmi aduc aminte de vreuna, nu pot sa nu mentionez ideea unui frate care a propus alegerea unui „comitet de opozitie” al bisericii, pentru ca, spunea el: „Uitati -va cum functioneaza sistemul politic american. Sunt doua partide care se lupta pentru putere si astfel are loc progresul acestei tari”. Bineînteles ca el era din „partida de opozitie” care lupta pentru recunoasterea oficiata.

 

Inchinare

 

Membrii bisericii au început închinarea din serviciul de seara. Tamburinele au intrat la lucru, în timp ce tobele bubuiau, iar cantarile si rugaciumle se ridicau spre cer. In final, plin de emotiile închinarii, unul din membrii echipei de închinare încheie cu rugaciune: „Ah, Doamne, ne-ai binecuvantat în seara aceasta cu un timp atat de minunat de închinare, dar asta nu-i nimic. Pacat ca n-ai fost aici saptamana trecuta sa fi vazut atunci”

 

Nu merg la biserica!

 

O mama i-a spus fiului ei într-o duminica dimineata sa se scoale din pat si sa mearga la biserica. „Nu merg!”, a spus el. „Ba ai sa mergi!”, a spus mama. „Da-mi un singur motiv pentru care ar trebui sa merg!” „Am sa-ti dau trei”, a raspuns ea:

  1. Sunt mama ta, si eu spun ca trebuie sa mergi.
  2. Ai patruzeci de ani si esti destul de batran ca sa stii ce-i bine si ce-i rau.

 

  1. Esti pastorul bisericii, si trebuie sa fii acolo.

 

Candelabrul muzical

 

O bisericuta de la tara si-a desfasurat activitatea fara curent electric, numai cu lampi de petrol si lumanari. In sfarsit, s-a introdus curentul electric si în localitatea aceea. La prima adunare generala cineva a propus ca biserica sa cumpere un candelabru. Membrul cu cea mai mare influenta din biserica, cel care de fapt îsi impunea întodeauna punctul de vedere, a luat cuvantul: „Sper ca nimeni nu va vota sa cumparam un candelabru. Dupa ce m-am cugetat mult asupra situatiei, va pot da trei motive majore pentru care nu trebuie sa-l cumparam. In primul rand, nici unul din noi n-am vazut cum arata unul, apoi nimeni nu stie sa cante la el, si în al treilea rand, stim bine cu totii ca acum avem nevoie de lumina si trebuie sa investim în aceasta directie.”

 

Robele corului

 

O fetita, asistand pentru prima data la o biserica a fost foarte impresionata de intrarea corului în sala. Coristii purtau robe de cor. S-a întors speriata spre bunica si a întrebat-o. „Sper ca nu predica toti! Nu-i asa?” Credea ca sunt preoti.

 

Coristul afon

 

O biserica avea un membru al corului care nu putea canta, Mai multi membri i-au sugerat sa slujeasca Domnului în alte departamente, dar omul nostru refuza cu încapatanare. Disperat, dirijorul s-a dus la pastor si i-a spus:

„Frate pastor, daca omul acesta nu- i dat afara din cor, eu îmi dau demisia. La fel mi-au spus toti ceilalti membri ai corului. Va rog sa faceti ceva.”

Pastorul s-a dus la coristul cu pricina si i-a spus: „Poate ca ar fi bine sa va lasati de cor,
 

 

 

77
frate!”

 

„De ce sa ma las?, a întrebat omul. „Pentru ca cinci sau sase oameni mi-au spus pana acum ca dumneata nu poti canta”, a raspuns pastorul.

„Asta nu-i nimic pastore”, a raspuns coristul afon. „Peste cincizeci de oameni mi-au spus ca dumneata nu poti predica.”

 

„Sfaturi” pentru membrii comitetelor

 

  1. Nu te prezenta la timp niciodata pentru sedinte, poti fi etichetat „începator”.
  2. Nu spune nici un cuvant în prima parte a sedintei, aceasta îti va da un aer de întelept.
  3. Fii cat se poate de vag in ceea ce spui; acest fapt îi face pe altii sa nu se irite.
  4. Cand exista îndoieli si pareri împartite recomanda înfiintarea unui subcomitet.
  5. Fii primul care sa propui terminarea sedintei, faptul te va face popular printre ceilalti; toti de fapt asteapta acelasi lucru.

 

Definitia unui comitet

 

Comitetul este un grup de oameni, care luati cate unul nu pot face nimic, dar care se aduna cu totii la un loc pentru a decide ca nu se poate face nimic.

 

Criticile comitetulul

 

O femeie din biserica se mira, minune mare, de ce toata lumea critica, comitetul bisericii. „N-au facut absolut nimic!”, zicea ea continuandu-si mirarea.

 

Explicatie

 

Motivul pentru care cele zece porunci sunt atat de scurte si concise este ca ele n-au fost elaborate de un comitet.

 

 

Crestinul

 

Crestinul este cel ce nu iubeste lumea, dar iubeste pe toata lumea.

 

„Stalpii Bisericii”

 

Cand marele arhitect Christopher Wren a construit Primaria din Windsor, notabilitatile orasului au comentat ca marea cupola nu este prea bine sustinuta si au „recomandat” arhitectului sa mai puna doi stalpi de sustinere.

Arhitectul care îsi cunostea meseria, dar care era constient si de absurditatea si insistenta „recomandarii” liderilor politici, a construit într-adevar înca doi stalpi, dar care nu ajung sa sustina în nici un fel cupola proiectata de el. Ei sunt mai scurti cu cativa centimetri, neajungand la tavan. Iluzia optica creata de artist, i-a pacalit pe liderii orasului care au fost multumiti ca recomandarea lor fusese luata în serios.

 

Turistilor care viziteaza azi aceasta capodopera arhitecturala, li se arata de fiecare data cei doi stalpi falsi, care par sa sustina structura, dar care nu participa cu nimic la povara de mii de tone a cladirii.

In urma vizitei sale la lerusalim, apostolul Pavel, vorbeste despre Iacov, Chifa si Ioan, „care sunt priviti ca stalpi” ai Bisencii. Cei trei erau într-adevar stalpii Bisericii, care sustineau poverile ei. Din pacate sunt asa de multi crestini în zilele noastre care par sa fie
 

 

 

78
stalpii unor mari lucrari, dar ca stalpii lui Christopher Wren, nu sunt decat înselatoare iluzii optice.

 

Parabola bisericii moarte

 

O persoana a sunat pe pastorul unei biserici si i-a spus ca ar vrea sa vina la biserica, dar dorea sa fie clar de la bun început ca el nu voia sa vina la închinare în fiecare duminica, nici la studiite biblice din timpul saptamanii, nu avea timp pentru a vizita bolnavii, si nici sa depuna marturie celor care nu-L cunosc pe Dumnezeu, nu voia sa cante în cor sau sa faca alte activitati în biserica.

Pastorul l-a felicitat pentru dorinta sa de a veni la biserica, dar l-a informat ca biserica pe care o cauta el se alta la o alta adresa. Omul nostru a luat o harta si s-a dus sa gaseasca biserica.

Cand a ajuns la adresa indicata, a trebuit sa dea fata cu consecinta logica a atitudinii sale apatice. Statea în fata unei biserici parasite, gata de demolare.

 

Pe urmele lui Hristos

 

Spunand ca noi calcam pe urmele lui Isus Hristos, Domnul si Mantuitorul nostru, spunem nu numai ca noi cei credinciosi Lui dorim sa traim o viata, sfanta si de biruinta împotriva pacatului, ci si o viata de martiraj, o viata dedicata Domnului nostru chiar cu pretul vietii ei. Asa au înteles majoritatea din cei ce L-au proslavit cu moartea lor de martiri.

Policarp, venerabilul episcop al Smirnei, prieten si elev al apostolului Ioan, a declarat la varsta de 84 de ani în fata consulului roman care-l ancheta pentru credinta sa: „86 de ani ai vietii mele L- am slujit pe Domnul meu si nu mi-a facut nici un rau. Cum as putea rosti o blasfemie fata de Regele si Mantuitorul meu?”

Intr-un mod asemanator, John Hus, curajosul pastor din Praga, atunci cand a fost arestat, judecat si condamnat la ardere pe rug în anul 1415, a ingenuncheat si s-a rugat: „Doamne Isuse, iarta- i pe toti dusmanii mei!” înainte ca flacarile rugului sa-l mistuiasca, John Hus s-a rugat cu glas tare: „In tine Domnul meu, mi-am pus încrederea; nu ma lasa sa ma rusinez de Tine”

Focul a stins vocea acestei rugaciuni ce n-a pierit însa niciodata din inimile oamenilor. Reforma al carui „luceafar” este considerat John Hus, a biruit, ea fiind stropita de sangele unor martiri ca Johm Hus.

 

Cum sa devii un crestin de forma:

 

  1. Inscrie-te ca membru în biserica, dar fa ca toti sa stie ca tu nu te implici cu nimic în viata ei.
  2. Aranjaza-ti toate sfarsiturile de saptamana astfel ca sa te poti închina Domnului în aer liber si nu în cladirea îmbacsita a bisericii.
  3. Fa tot ce-ti produce placere. în definitiv poti sa te rogi pentru a fi iertat mai tarziu.
  4. Bombaneste zgomotos atunci cand unii abordeaza subiectul banilor. Isus n-a cerut nici o donatie de la nimeni.
  5. Critica aspru pe conducatorii bisericii. Probabil ca au nevoie de cineva sa-i tina în umilinta.
  6. Nu-ti asuma nici o responsabilitate în viata bisericii, îti cere prea mult timp sa-ti cheltuiesti departe de familie.

 

 

 

79

  1. Du-ti copiii cu masina la scoala duminicala si ia-i apoi tot cu masina. Pana si Domnul o sa vada ca faci totul pentru a fi un parinte crestin model.
  2. Nu vorbi niciodata despre credinta ta în familie sau la lucru. Oamenii te pot eticheta drept fanatic.
  3. Viseaza cu ochii deschisi atunci cand pastorul predica. Ai mai auzit tu destule chestii de acestea.
  4. Tine Biblia la vedere în camera de zi. Arata bine atunci cand îti vin musafiri.
  5. Roaga-te atunci cand esti în aglomerari de trafic. Aceasta il face pe Dumnezeu sa stie ca esti pe aproape.
  6. Petrece-ti duminicile dimineata stand acasa. Cum sa te asociezi cu acei „ipocriti” care merg la biserica? Vei fi obisnuit sa fii departe de ei cand va veni Domnul.

 

 

ABC-ul vietii crestine

 

Asculta întai si dupa aceea vorbeste.

Binecuvanta si nu blestema.

Credinta în Domnul sa-ti fie taria.

Dragostea acopera o sumedenie de pacate. Iubeste deci.

Edifica-te zilnic prin rugaciune.

Fugi de poftele carnii.

Gaseste totdeauna latura buna a lucrurilor.

Harul lui Dumnezeu este îndeajuns sa fii mereu bucuros.

Ignorarea altora nicicand sa nu fie pomenita în viata ta.

Judeca-te pe tine însuti, caci judecata este a Domnului.

Lumina ta sa-ti fie Cuvantul stant.

Munceste cu drag, ca pentru Domnul oriunde vei fi.

Nu încerca sa te dai altul decat cel ce esti.

Opune-te oricarui rau, oricarui pacat.

Partasia cu fratii caut-o mereu.

Rabda ispita si vei fi biruitor.

Sacrifica-te pentru binele altora.

Stiinta adevarata se capata prin frica de Domnul.

Taci atunci cand n-ai cuvinte de zidire.

Tinuta ta sa-ti fie modesta si decenta.

Urmareste pacea si neprihanirea.

 

Zeciuiala este datoria ta fata de Domnul.

 

Statistica

 

Nouasprezece din douazeci de crestini s-au întors la Domnul înainte de-a împlini varsta de douazeci si cinci de ani.

Dupa 25 de ani, numai unul din 10.000 de oameni. Dupa 35 de ani, numai unul din 50.000 de oameni. Dupa 45 de ani, numai unul din 200.000 de oameni. Dupa 55 de ani, numai unul din 300.000 de oameni. Dupa 65 de ani, numai unul din 500.000 de oameni. Dupa 75 de ani, numai unul din 700.000 de oameni.
 

 

 

80
Este deci atat de imperios sa predicam Evanghelia tinerilor, sa crestem copiii în „cunoasterea si frica Domnului”. 0 data cu trecerea anilor, devine tot mai greu pentru ei ca sa-L primeasca pe Domnul ca Mantuitor personal. In acelasi timp ne bucuram nespus de mult de harul maret pe care Domnul L-a acordat unora dintre noi la varste înaintate.

 

Gratis dar nu ieftin

 

Un miner i-a spus într-o zi pastorului unei biserici ca el nu poate crede ca Isus îi iarta pacatete, deoarece este asa de ieftin totul, numai sa te rogi simplu si sa-I ceri iertare. Pastorui i-a întrebat:

  • Ai fost azi la lucru?
  • Da, desigur.
  • Cand ai urcat la suprafata ai platit pentru lift?
  • Sa platesc? Nici vorba. Am urcat în cabina si am apasat butonul.
  • Nu te-ai temut sa te încrezi în cabina aceea a liftului? Era gratuita.
  • 0, nu!, a exclamat minerul. A fost gratuita pentru mine, dar a costat o groaza de bani pe patronul minei.

Deodata a înteles marele adevar. Daca iertarea pacatelor sale nu-l costa nimic, asta nu înseamna ca nu L-a costat pe Dumnezeu. El a platit pretul trimitandu-L la cruce pe singurul Sau Fiu, Domnul nostru Isus Hristos. Ceea ce mai ramanea minerului de facut, era sa urce în cabina liftului credintei.

 

Mostenirea

 

Lloyd J. Ogilvie povesteste cum un avocat l-a cautat într- o zi si l-a întrebat de un oarecare John, un tanar ce era membru al bisericii sale. „Nu stiu unde este”, i-a spus pastorul. „Nu l-am vazut de mai multe saptamani de zile. Dar pentru ce-l cautati?”

 

„A primit o frumoasa mostenire o data cu moartea tatalui sau. Trebuie sa intre în posesia averii.”

Dupa mai multe zile, pastorul l-a aflat, locuind într-o camera murdara, singur si disperat. Vestea buna l-a umplut de lacrimi.

„Inaintea mortii m-am certat urat cu tata si am plecat de acasa. Sunt vinovat si nu mai credeam ca-mi va mai lasa ceva”.

Se îndoia de dragostea tatalui sau, traia in amara saracie, în timp ce o mostenire frumoasa, „îi cazuse la sort”.

Multi oameni nu mai cred în dragostea Tatalui, desi El a pregatit o bogata mostenire pentru fiecare din noi. Sa nu pregetam sa intram în posesiunea ei, întorcandu-ne acasa la El.

 

Lectia ceasurilor

 

Carol al V-lea a dus o mare lupta pentru ca toti supusii sai sa adopte acelasi mod de gandire în ceea ce priveste religia. Dorind o uniformizare a crezului crestin din tara sa, a dezlantuit o mare prigoana împotriva celor care aveau alte pareri decat cele oficiale. Mii de oameni au preferat sa moara decat sa se conformeze modelului impus. Dupa o domnie destul de lunga, Carol al V-lea a abdicat în 1556, retragandu-se la o manastire unde a început sa-si omoare vremea încercand sa potriveasca o duzina de ceasuri sa mearga exact la fel. Falimentand în încercarea sa, si-a spus: „Ce nebun am fost atunci cand am crezut ca voi putea face ca toti oamenii sa creada la fel în credinta lor crestina, cand nu
 

 

 

81
pot face nici macar doua ceasuri sa mearga la fel”.

 

Carol al V-lea nu a fost singurul nebun care a încercat sa-i faca pe altii sa gandeasca la fel ca el. Din pacate, noi, romanii, am avut parte de un asemenea nebun care ne-a pricinuit suferinti inimaginabile, încercand sa ne potriveasca ca pe niste ceasuri sa aratam aceeasi ora a mandriei sale demente.

 

Baptistul sl penticostalul

 

Cand fiecare a primit rasplatirea pentru viata sa de credinta si marturie depusa între oameni, baptistul a primit un Cadillac si penticostalul un Chevrolet Caprice. In timp ce se plimbau prin cer, penticostalul vede cu uimire Cadillac-ul baptistului facut armonica de un pom. S-a dat jos imediat sa vada daca poate fi de folos. „Esti ranit? N-ai patit nimic?” Baptistul se tavalea pe jos de ras. „Nu înteleg ce -i atat de amuzant” i-a spus penticostalul,”Ii-ai distrus masina, si mai poti sa razi?”

 

Baptistul a replicat „Tocmai l-am vazut pe papa. I-au dat patine cu rotile”.

 

Surpriza frizerului

 

Un rabin s-a dus la frizer. Dupa ce a fost tuns s-a pregatit sa plateasca. „Nu trebuie sa platiti. Eu nu iau bani de la rabini pentru tuns!”, a spus frizerul. A doua zi de dimineata, frizerul a gasit o paine evreieasca pe treptele frizeriei.

Peste cateva zile, un preot catolic a venit sa se tunda. Cand sa plateasca, frizerul i-a spus: „Eu nu iau bani de la preoti pentru tuns!”. A doua zi de dimineata frizerul a gasit o sticla cu vin pe treptele frizeriei sale.

Peste alte cateva zile, un pastor penticostal a mers sa se tunda. Cand sa plateasca, frizerul i- a spus: „Eu nu iau bani de la pastori pentru tuns!”. A doua zi de dimineata, frizerul a întalnit 15 pastori penticostali gata de tuns la usa frizeriei sale.

 

 

 

Darnicia

 

Ligheanul

 

Bruce Thielemann, pastorul Primei Biserici Prezbiteriene din Pittsburgh, a povestit conversatia cu unul din membri bisericii sale. Acesta i-a spus:

„Voi predicatorii vorbiti mult despre darnicie, dar ar fi cazul sa stiti ca ori de cate ori abordati acest subiect, nu faceti nimic altceva decat teologia ligheanului.” „Teologia ligheanului? N-am auzit înca de asa ceva pana acum. Ce vrei sa spui cu aceasta?”

 

„Adu-ti aminte ce a facut Pilat atunci cand a avut ocazia sa-L elibereze pe Isus. A cerut un lighean si si-a spalat mainile, vrand sa spuna ca pe ei nu-l priveste aceasta problema si ca el nu este cu nimic vinovat. Dar Isus, cu o seara înainte, a cerut si El un lighean si a spalat picioarele ucenicilor Sai. Asadar, de fiecare data se ajunge la teologia ligheanului. Pe care îl vei folosi?”

 

Corbul

 

O vaduva saraca nu mai avea nimic sa dea de mancare copilasilor ei într-o seara de iarna grea. Crezand ca vor uita de foame pana a doua zi, a început sa le citeasca din
 

 

82
Biblie. Pasajul s-a nimerit sa fie despre Ilie care a fost hranit de catre corbi în pustie. Cel mai mic a fugit repede si a deschis usa.

 

  • De ce deschizi usa? Este foarte frig si asa în casa, a zis mama suparata.
  • Deschid sa intre corbii, a spus mezinul. Nu mai avem nimic de mancare în casa. Dumnezeu va trimite corbii Sai.

Primarul satului care tocmai trecea pe acolo a ascultat discutia dintre vaduva saraca si copiii ei, a intrat în casa si le-a spus:

 

  • De azi încolo, eu sunt corbul lui Dumnezeu pentru voi.

 

Ultima picatura

 

La un circ, un barbat foarte putemic îsi demonstra forta în fata unei audiente numeroase. Strangand puternic în pumni a stors o lamaie, dupa care a spus:

„Ofer 200 de dolari pe loc aceluia care poate sa mai stoarca un strop macar din aceasta lamaie”. Din sala s-a ridicat un barbat scund si slabut. A luat lamaia si spre uimirea tuturor, a mai stors un strop din ea. Uimit peste masura, artistul l-a întrebat: „Care este secretul puterii dumneatale?”

 

„Practica”, a zis el. „Am fost casier la biserica timp de douazeci de ani”.

 

Atac de inima

 

Pentru ca Ion a castigat la loto doua milioane de dolari, sotia s-a temut ca nu cumva o asemenea veste sa-l socheze si sa faca vreun atac de cord. L-a chemat pe pastor, ca sa-i comunice acesta, mult mai priceput ca ea la asemenea treburi.

  • Frate Ioane, a spus pastorul. Ce ai face dumneata daca ai castiga doua milioane de dolari?
  • Ce as face? Pai, as da imediat un milion la biserica frate pastor. Auzind o asemenea veste, pastorul a cazut jos murind de un atac de inima. Dupa ce am spus aceasta ilustratie în biserica pe care o pastoresc, la Chicago, în introducerea colectei, am primit de la un crestin sugubat, un cec de 1 milion de dolari. Cel care se semna pe cec era „Dumnezeu”. Relatand apoi bisericii întamplarea, unii au înteles ca cecul era chiar adevarat, si ca în sfarsit, biserica avea bani suficienti. Probabil ca acesta este motivul pentru care nu mai contribuie financiar la biserica. Puteau totusi sa-si dea seama ca nu era nimic serios, deoarece nu mi s-a întamplat nimic. Cunoscandu-i pe romani, nu garantez ca n-as fi facut un atac de inima în cazul unui cec veritabil.

 

Cel mal mare serviciu

 

Un senator l-a întrebat pe un pastor ce ar putea face Statul pentru biserica de azi. „Simplu”, a raspuns pastorul. „Desfiintati bancnotele de 1 dolar”.

 

Betivul mort

 

Unul din betivii notorii ai orasului a murit de ciroza. Pastorul a fost chemat sa oficieze înmormantarea. Fratele lui, un betiv si el, i-a promis pastorului 10.000 de dolari daca va spune ca fratele lui a fost un sfant. Pastorul a promis ca o sa se mai gandeasca la aceasta propunere.

La înmormantare a spus: „Stim cu totii ca defunctul a fost un betiv si si-a torturat o viata întreaga sotia si copii, dar în comparatie cu fratele sau care este de fata, a fost un sfant”.
 

 

 

 

83
Rugaciunea

 

Pastorul întreba biserica: „Este cineva printre dumneavoastra care are nevoie de rugaciune ca Dumnezeu sa-l izbaveasca din unele slabiciuni?”.

„Da”, a raspuns un barbat din primele randuri. „Rugati-va pentru mine, pentru ca simt un risipitor înrait. Arunc banii în stanga si-n dreapta de parca dolarii ar creste in crengile copacilor”, spuse omul cu o figura spasita.

„Ne vom ruga cu totii pentru eliberarea fratelui nostru” zise pastorul, „dupa ce vom face colecta mai întai”.

 

Taxele

 

Un inspector de la taxe, l-a sunat pe pastorul bisericii interesandu-se de unul din membrii bisericii sale. „Zice aici în formulare, ca a dat trei mii de dolari la biserica anul trecut. E adevarat, sau nu?” „N-am aici evidentele înaintea mea”, zise pastorul, „dar va asigur ca daca nu i-a dat, îi va da!”

 

Anuntul

 

Pastorul îsi încuraja biserica înainte de colecta: „Fratilor sa dam de bunavoie, cu generozitate, potrivit cifrelor raportate la taxe”.

 

Daruit cu bucurie

 

Tata i-a dat lui Jonny o bancnota de 5 dolari pentru colecta de la scoala duminicala, si 1 dolar pentru ca sa-si cumpere înghetata la terminarea bisericii.

In drum spre casa de la biserica, tata a observat ca Jonny avea înca cei 5 dolari la el. „Cum de nu i-ai dat la colecta?”, a întrebat tatal.

„Pai, sa vezi, predicatorul a zis sa dam cu bucurie, iar eu mi-am dat seama ca pot da cu mai multa bucurie hartia de 1 dolar decat cea de 5”, a zis Jonny.

 

Tinere de minte

 

„Nu stiu de unde sa va iau. Precis v-am mai vazut undeva, dar mintea imi joaca renghiuri. Trebuie sa ne fi cunoscut candva! Semanati poate cu cineva cunoscut mie. Ciudat!”

„Nu-i nimic ciudat”, a raspuns celalalt. „M-ati vazut de multe ori, si nu-i de mirare ca nu vreti sa ma recunoasteti. Timp de douazeci de ani am trecut cu fariuria colectei pe langa dumneata, fara ca sa pui ceva înauntru”.

 

Betivul pocait

 

Un betiv notoriu s- a întors la Dumnezeu printr- o convertire spectaculoasa. Nu mult dupa aceea s-a dus la biserica într- o duminica si a pus ultimul banut la colecta. Rezultatut a fost ca a trebuit sa vina pe jos de la biserica, nemaiavand bani pentru biletul autobuzului.

Carciumarul a auzit de aceasta întamplare si l-a luat în bascalie cu prima ocazie cand s-a întalnit cu el. „Am auzit ca ai prostit de tot. Ti-ai dat ultimii bani la biserica si ai venit pe jos acasa!”‘, a spus acesta ranjind batjocoritor. „Nu m-am prostit nici macar pe jumatate cum ma prosteam cand dadeam ultimul banut carciumei dumitale”, a ripostat omul. „Atunci îti dadeam ultimul banut si nici macar nu mai puteam sa merg pe jos acasa. Ma duceau altii!”
 

 

 

84
Colecta

 

Cand a trecut colecta pe langa el, tanarul student avea doar 25 de dolari, banii pentru scoala, dar îndemnat de inima sa buna, a dat totul pentru lucrarea misionara. Un bogatas, care statea pe acelasi rand a pus doar 25 de centi în farfurie. A doua zi, tanarul a primit un cec de 250 de dolari, o mare si placuta surpriza pentru el, iar bogatasul a primit vestea ca se muta soacra la ei.

 

Zeciulala

 

Dorind sa se laude cu darnicia lui, cineva a spus: „N -am sa fiu ca unul din voi, un zgarcit. N-am sa dau numai a zecea parte bisericii, am sa sporesc la a douazecea parte”. Din pacate, sunt multi crestini care „sporesc” astfel în darncia lor. Unii au ajuns pana la cifre mult mai „mari”. A suta parte din venitul lor.

 

 

Credinta – necredinta

 

Credinta vede invizibilul, crede incredibilul si primeste de la Dumnezeu imposibilul.

 

Credinta se termina acolo unde începe îngrijorarea si îngrijorarea începe acolo unde se termina credinta.

 

Credinta inseamnia sa crezi ceea ce nu vezi si sa vezi ceea ce crezi.

 

Ateul nu-L poate gasi pe Dumnezeu din aceleasi motive pentru care hotul nu poate gasi un politist.

 

O întrebare buna pentru un ateu este ca dupa ce a mancat o mancare gustoasa sa-l întrebi daca crede în existenta bucatarului.

 

Sperantele cele mai intime ale unui ateu este ca Domnul sa nu intreprinda ceva ca sa-i tulbure planurile.

 

Ateul este o persoana care flutura pumnii în vant împotriva lui Dumnezeu în a carui existenta nu crede.

 

Corabia lui Noe si magarul

 

Iosif Trifa, întemeietorul Oastei Domnului, relateaza urmatoarea întamplare. 0 reproducem din cele 600 de istorisiri ale sale, în limbajul sau atat de colorat.

Intr-o stransura de oameni, se vorbea ceva în legatura cu potopul si corabia lui Noe, discutandu-se ceea ce scria Calendarul Lumina Satelor din anul 1929, despre corabia lui Noe si cutremurul din Balcani.

 

Un tanar ce umblase prin scoli si se tinea „învatat” mare, lua în zeflemea cele spuse în Biblie despre corabia lui Noe. „Eu – zise tanarul – ca om cu scoala si carte, nu mai pot crede azi în astfel de basme… cum oare ar fi putut încapea toate dobitoacele într-o barca lunga de 300 de coti si lata de 50 de coti? … si pe deasupra si mancare pentru ele.. sa creada cine poate astfel de basme”.
 

 

85
Atunci, ridicandu-se, un batran credincios astfel grai:

 

  • Dragii mei, eu am auzit o istorie pe care o povestea mosul meu si spunea ca a auzit-o si el de la alti batrani.

Cica atunci cand au început ploile potopului, Noe a poruncit dobitoacelor sa intre în corabie. A strigat pe camila de la sud:

  • Camila intra în corabie!

Si camila a intrat. A strigat apoi pe ursul de la nord: – Ursule iutra în corabie!

Si ursul a intrat. A strigat elefantul si elefantul a intrat în graba. Intr-o vreme, iata vine si magarul. Noe îi striga si lui:

  • Magarule, intra în corabie! Dar magarul s-a oprit cu mirare la usa corabiei zicand:
  • Ce înseamna aceasta barca? Uite e numai de 300 de pasi de lunga si de 50 de lata si, Noe vrea sa ne stranga aici pe toate dobitoacele; ba înca si mancare sa ne puna. Camila, ursul, elefantul si celelalte animale au intrat pentru ca sunt dobitoace proaste si nu-si dau seama despre ceea ce fac… însa eu, care am studiat prin scoli si am învatatura multa, nu pot sa cred într-un astfel de lucru imposibil… Astfel judecandu-se, magarul zabovea sa intre în corabie.

Atunci, ridicandu-se, Noe îi striga:

  • Magaruie! Aici nu-i vreme de ocoselile tale, mars înauntru, si apucandu-l Noe de urechi, îi trase una buna mai omenindu-l si peste spate cu un bat. Si a intrat magarul în corabie si a aflat si el loc împreuna cu celelaltei dobitoace.
  • Te rog sa nu ma vatemi! Grai atunci tanarul „cel învatat” întru rasetele oamenilor – si de atunci nu s-a mai apucat sa combata cele spuse de Biblie.

 

Ce ne dati în locul lul Dumnezeu

 

Era în pauza, dupa ora de filosofie, la Facultatea de Constructii din Timisoara. Lectorul se întretinea cu studentii pe coridor. Printre altele afirma:

„Predicatorii pocaitilor sunt deosebit de abili sa exploateze crizele ivite în viata oamenilor. De exemplu, moare cineva drag din familie. Imediat, acesti predicatori vin si-L ofera pe Dumnezeu ca suport moral în asemenea momente grele. Astfel, unii se pocaiesc.”

„Tovarasul lector, a spus unul dintre studenti, care era credincios, fiecare din noi vom avea asemenea momente grele în viata. 0 sa ne moara parinti, frati, prieteni, copii. Daca noi suntem marxisti atei, ce ne-ati oferi ca suport moral în asemenea momente de criza din viata?”

 

„Nu am nimic de oferit în locul lui Dumnezeu”, a spus lectorul, si a dat sa plece.

 

Palma lul Dumnezeu

 

Incandescent în discursul furibund împotriva lui Dumnezeu, un profesor ateu din Berlin, a facut spre surprinderea tuturor o afirmatie stranie:

– Unde este Dumnezeu? Daca ar exista ar veni acum sa-mi traga o palma pentru tot ce am spus împotriva Sa. Sa vina daca exista. Iata, stau aici. Astept…

Ridicandu-se încet din primele randuri ale audientei, un tanar a înaintat spre tribuna profesorului. Cand a ajuns la un pas în dreptul lui, i-a tras o palma zdravana, spunand: „Un avertisment din partea lui Dumnezeu!”
 

 

 

 

86
Pierderea credintei

 

Un baietas a fost atat de impresionat de lectia de la scoala duminicala si mai ales de desenul atat de frumos sub care scria: „Aveti credinta în Dumnezeu”. Inspre casa, se uita cu bucurie la hartia colorata pe care o primise. Vantul însa, i-a smuls desenul care a zburat pe fereastra deschisa a autobuzului.

  • Opriti autobuzul. Mi-am pierdut credinta în Dumnezeu!, a strigat copilul. Soferul a oprit si hartia colorata a fost recuperata. Cei mari din autobuz au comentat: „Binecuvantata este inocenta copilarieii”. Cineva însa, cu mai multa întelepciune, a adaugat:
  • Am fi mult mai fericiti daca am fi tot atat de întelepti sa cerem o oprire din iuresul vietii atunci cand suntem în real pericol sa ne pierdem credinta noastra în Dumnezeu!

 

Scepticul

 

Zilele noastre au creat atatia sceptici care pretind ca numai ceea ce cade sub incidenta simturilor noastre este demn de crezare. Un astfel de sceptic declara unui credincios batran: „Eu nu pot crede în existenta a ceea ce nimeni n-a vazut. Suntem fiinte rationale!” „Ai vazut vreodata Franta?”, l-a întrebat batranul.

„Nu, dar au vazut-o altii”.

„Deci, pot sa adaug ca tu crezi si ceea ce au vazut altii nu numai ceea ce ai vazut tu?” „Exact!”

„Nu te supara. Ti-ai vazut cumva vreodata creierii? Sau altcineva i-a vazut?” „Nu”

 

„Dar crezi ca ai creieri, nu-i asa?”, a adaugat batranul.

 

Nebun sau mincinos

 

S-a petrecut într-un satulet din judetul Arad. Brigada de propagandisti atei au adunat satul la Caminul Cultural. Au discutat mai multe ore despre inexistenta lui Dumnezeu, despre cuceririle stiintei, despre zborurile cosmice, despre Univers. Au raspuns mai multor întrebari, iar la plecare, masina care trebuia sa-i duca în alta comuna, unde sa „raspandeasca lumina stiintei”, întarzaia sa soseasca. Cel mai înversunat ateu dintre ei a tras o înjuratura de Dumnezeu. Un batran care era prin apropiere si a auzit înjuratura s-a apropiat de tovarasul frumos îmbracat si i-a spus:

  • Domnule tovaras. Bag sama ca dumneata ori esti nebun, ori un mare mincinos.
  • Cum vorbesti asa cu mine, mosuie?, a întrebat tovarasul profund jignit.
  • Apai eu alta nu vad c-ar fi. Ne-ai spus aici la camin ca Dumnezeu nu exista, iar acum te-am auzit ca-L sudui. Ori esti nebun, ca sudui pe cineva care nu exista, ori ne-ai mintit pe toti.

Tovarasul a plecat capul rusinat si n-a mai scos nici un cuvant.

 

 

Din serviciile bisericii

 

Unitate

 

Doi oameni, ce facusera cunostinta unul cu celalalt de curand, intrasera într-o conversatie pe teme religioase.

„Esti protestant sau catolic?”, întreba primul. „Protestant”, raspuse al doilea.
 

 

 

87
„Si eu! Ce denominatiune?” „Baptist”, sosi raspunsul.

 

„Si eu!”, spuse primui cu entuziasm. „Conventia de nord sau cea din sud?” „Conventia din nord.”

„Si eu'”, striga acum primul.

Apoi conversatia continua tot asa, întrebare, raspuns, din ce în ce mai aprins. In cele din urma cel dintai întreba:

„Baptist din Conventia de nord, conservator, din regiunea Marilor Lacuri, fundamentalist, adept at Conciliului din 1879 sau baptist din Conventia de nord, conservator, din regiunea Marilor Lacuri, fundamentalist, adept al Conciliului din 1921 ?”

„Baptist din Conventia de nord, conservator, din regiunea Marilor Lacuri, fundamentalist, adept al Conciliului din 1912.”

 

„Piei,ereticule!”

 

Cele zece porunci

 

In unul din romanele sale, Sara Orne Jewett, povesteste ca pe drum spre casa unui capitan de vas, un pensionar a vazut o multime de bete colorate în rosu si galben, care erau înfipte într- un ogor, aparent fara nici o logica. Curioasa, l-a întrebat pe capitan, care era rostul acelor bete ciudate. Acesta i-a explicat ca atunci cand a arat prima data ogorul, aproape ca si-a distrus plugul lovindu-l de niste stanci ce sunt pana aproape la supratata ogorului. Pentru a ocoli pe viitor acele zone periculoase, a fixat betele colorate.

 

„Intr-un sens, Dumnezeu a facut la fel atunci cand ne-a dat Cele Zece Porunci…” – a zis el. „Ele semnalizeaza zece domenii periculoase din viata omului. Evita-le si nu-ti vei prinde plugul.”

 

Entuziasm

 

O sora ce traia într-un mod energic, sonor, predicile pe care le auzea, vizita de aceasta data o biserica formala. „Amin!”, spuse sora dupa ce predicatorul afirmase ceva, dandu-si astfel acordul ei.

„Sora”, spuse omul cu ordinea ce era prin apropiere, „Va rog sa va retineti. Nu permitem asa ceva în aceasta biserica.”

Dupa cateva clipe, purtata de mesajul predicii, ea striga din nou: „Amin! Slava Domnuluit Aleluia!”

Omul de ordine veni în graba la ea: „Sora! Trebuie sa încetati imediat sau sa plecati!” „Nu am vrut sa deranjez… dar sunt atat de bucuroasa de cand L-am gasit pe Domnul, explica ea.

„Poate ca L-ati gasit pe Domnul”, comenta omul de ordine, „dar sunt sigur ca nu L-ati gasit în biserica aceasta!”

 

Morti pe campul de lupta

 

Un baietel se opri în fata unei placi mari de bronz din holul unei mari biserici. „Ce sunt cu toate numele acestea înscrise pe aceasta placa”, întreba el pe ecumenicul ce-l însotea. „Acestea, fiule, sunt numele celor care au murit în slujba”, raspunse acesta. Apoi baiatul întreba din nou: „în care slujba? în cea de dimineata sau în cea de seara?”
 

 

 

 

 

 

88
 

Din viata de pastor

 

Botez

 

In anul 1987, eram evanghelist pentru bisericile romanesti de la Church of God din SUA si împreuna cu pastorul bisericii noastre, George Galis, am oficiat un botez în apa. Era obiceiul ca în urma botezului, pastorii care-l oficiau, reveneau împreuna cu candidatii în biserica si se continua serviciul divin. M -am grabit imediat dupa botezul ultimului candidat spre biroul bisericii sa ma schimb de hainele ude pentru a reveni apoi în biserica. Am observat ca pastorul meu nu se prea grabea. Am dedus ca astepta ca eu sa ma îmbrac întai, asa ca am marit viteza. Din nefericire, am constatat ca în graba mea, uitasem lenjeria de schimb acasa.

„Frate Galis, am spus eu, cred ca am îmbatranit. Mi-am uitat lenjeria de schimb acasa.” Intr-un ton calm si cu aceeasi nostalgie, fratele Galis mi-a spus:

 

„Si eu am uitat-o”.

 

Aproximativ

 

Stim cu totii cum functioneaza ceasul romanului. De obicei cu jumatate de ora dupa…

Asa se face ca de multe ori serviciile anuntate de fratele Galis ca vor începe la ora 18:00, începeau de fapt la 18:30. Acuzat fiind de unii crestini vesnic nemultumiti, ca nu spune adevarul, fratele Galis a gasit o formula de acoperire. Anunta ca serviciile vor începe „în jur de ora 18”. Ferindu-se mereu de cifre exacte, obiceiul s-a statornicit. La un botez pe malul Lacului Michigan, în rugaciunea de deschidere a evenimentului, fratele Galis s-a rugat: „Doamne, Iti multumim pentru cele în jur de 23 de suflete care fac legamantul azi cu Tine”. S-ar putea sa fi avut dreptate.

 

Nedumerire

 

In drum spre casa, dupa o duminica grea, am întrebat- o pe sotia mea de ce au ras fratii din biserica atunci cand am anuntat o anumita cantare în comun. „Tu chiar nu stii ce ai spus?” „Nu draga. Am anuntat o cantare comuna înaintea colectei”. Da, dar ai spus: „Va rog sa ocupati locurile si sa cantam o cantare comuna stand asa în picioare”.

 

Ascultare

 

Suntem atat de familiari cu biletelele care vin la amvon, mai ales atunci cand nu le doresti. Un copil, cu ambele sireturi de la pantofi desfacute, a venit la mine la amvon cu un astfel de biletel. I-am multumit si i-am atras atentia asupra sireturilor care amenintau sa-l împiedice si sa- l faca sa cada. „Leaga-ti sireturile, ca ai sa cazi”, i-am spus eu, aratandu-i obiectele cu pricina. A executat imediat, în fata întregii biserici, langa amvon, s-a aplecat imediat si a început, stangaci cum era, sa-si lege sireturile, facand abstractie de sutele de oameni care-i urmareau miscarile.

M-am gandit atunci la ascultarea noastra de Dumnezeu. N-ar trebui sa executam imediat?

 

Muzicuta

 

Fiind la amvonul bisericii, împreuna cu un pastor din Romania, am primit un biletel, prin care un frate, dintr-un alt oras american, ma anunta ca „dorea sa slaveasca pe Domnul cu o cantare la muzicuta”. Aratandu-i biletelul fratelui din Romania, i-am spus.

 

 

 

89
„De obicei nu onorez asemenea biletele, dar acesta se va duce în orasul sau si ma va vorbi de rau pe mine si biserica pe care o pastoresc, daca nu si tot orasul Chicago. Ma va face de ras, dar am sa-l pun.” Asa am si facut. Fratele a scos din buzunar o muzicuta, a lovit-o de podul palmei de cateva ori si a cantat o cantare. Cand melodia s-a terminat m-am ridicat în picioare sa-i muitumesc si sa anunt unnatorul punct al serviciului divin. N-am apucat sa spun nici un cuvant, pentru ca din celalalt buzunar al hainei, fratele a scos o muzicuta mai mare, cu care a început o alta cantare.

 

Am ramas în picioare asteptand terminarea celei de-a doua melodii. Biserica zambea. Cand a terminat, am dat din nou sa spun ceea ce doream, dar n-am apucat, pentru ca fratele s-a grabit sa anunte el; „Fratilor, acum am o cantare si cu gura”. Zambetul tuturor s-a transformat în ras, mai ales dupa primul vers al cantarii, care suna astfel: „Doamne, da-mi întelepciune”. Intreaga biserica a raspuns acestei rugaciuni cu un „Amin!” puternic.

 

Cineva a completat in golul sonor care a urmat: „Da-i Doamne!”

 

Introducerea de la închelere

 

Impreuna cu un grup de tineri din Timisoara, în anii studentiei, faceam adesea misiuni in diferite orase si sate. Cei care ne însotea mereu în calatoriile noastre, de fapt mentorul nostru spiritual, era Dionisie Giuchici. De obicei, în serviciile bisericii pe care o vizitam, eram bine primiti cu cantarile si poeziile noastre, ba chiar uneori eram solicitati sa vestim Cuvantul lui Dumnezeu. Cand Dionisie recita din poeziile sale, avea obiceiul sa faca o introducere, mai ales acolo unde nu aveam acces la amvon pentru a predica. Lucrurile nu s-au petrecut asa, într-o biserica, dintr-un oras, caruia n-am sa-i dau numele din motive lesne de banuit. Pastorul, care cunostea obiceiul lui Dionisie, l-a anuntat cu o poezie, dar a remarcat: „Fratele va recita o poezie, fara introducere”.

Dionisie s-a conformat anuntului, a recitat poezia, dar la terminarea ei” a spus: „Deoarece fratele a spus sa nu am nici o introducere, voi avea o încheiere”. A urmat o întreaga predica, spre disperarea celui de la amvon.

 

Razboiul muzical

 

Una din misiuile grupului nostru de studenti a fost la Valea Mare, un sat minunat, pe valea Crisului Alb. La intoarcere, seara tarziu, în vagonul comun al unui tren de navetisti, încercam sa ne gasim putina limste. Urma o noapte de calatorit pana la Timisoara si de schimbari de trenuri. A doua zi trebuia sa mergem la scoala sau la serviciu. Ne-am gasit unde sa ne odihnim.

Prin tumul de tigari, sa -l tai cu cutitul, calatorii, multi din ei bauti bine, jucau carti, iar pe la mijlocul vagonului, un radio cu tranzistori, mergea la maxim. Ritmurile unor melodii populare te scoteau din minti. Ce am mai fi putut sa facem? Daca plecam din vagonul acela nu ne mai gaseam locuri, si apoi, nu era nici o garantie ca nu vom da peste aceeasi atmosfera. Norocul nostru a fost cu Pavel Alasu. Pavel s- a ridicat de pe scaun, a luat din plasa de deasupra cutia cu trompeta sa. Si -a potrivit-o pe îndelete si a început sa cante. Duelul muzical în care se angajase a dus la potolirea adversarului, nu neaparat prin decibelii superiori ai alamei trompetei, ci prin faptul ca oamenii din jurul celui cu tranzistorul doreau sa asculte muzica lui Pavel. Vagonul soios, urat mirositor, plin de cartofori, s-a transformat pe nesimtite in biserica. Dumnezeu se proslavea prin copiii Sai.
 

 

 

 

 

 

90
Fratele Ion

 

In biserica din Oradea, unde am activat timp de 8 ani, l-am avut ca pastor pe socrul meu. Responsabilul bisericii (cel care se ocupa cu partea administrativa a bisericii) era fratele Chis Mihai. El locuia peste drum de biserica, si era cunoscut ca vechi lucrator în zona Bihorului. Intr-o duminica dimineata, fratele Chis, l- a abordat pe pastorul Strengaru, anuntandu-l ca un bun predicator din Moldova, un prieten de al sau este în sala si-l ruga pe pastor sa-l ia cu el la amvon sa predice. Zis si facut, pastorului i s-a indicat persoana, careia i-a facut semn sa-l urmeze la amvon. Omul a executat imediat, si am vazut cum socrul meu era urmat la amvon de o persoana necunoscuta, care tinea sub brat un caiet din acelea de mai multe foi, cu coperti de plastic de culoarea rosie. Mi-am imaginat ca are schitele predicilor în el.

Dupa ce a început serviciul divin, pastorul a anuntat ca în urma unei cantari a corului bisericii, din Cuvantul lui Dumnezeu va vorbi fratele Ion. Acesta s-a întors spre pastor si l-a întrebat: „Dar ce trebuie sa vorbesc?” „Frate, din textul citit, sau daca aveti dumneavoastra un alt pasaj biblic, nu avem nimic împotriva”, a replicat socrul meu. „Domnule”, a spus omul speriat, „eu n-am mai vorbit într-o biserica niciodata. Eu nu sunt credincios. Am venit pentru prima oara la biserica”.

Dupa cantarea corului, pastorul Strengaru a anuntat: „Fratele Ion nu v-a vorbi acum. Are anumite probleme personale. Speram ca va predica alta data”.

 

Inspectorul predicator

 

Stim cu totii cu cata usurinta se acorda amvonul fratilor veniti din alte parti, mai ales în bisericutele de la tara. Era suficient ca sa intre cineva îmbracat ca la oras, ca sa fie chemat sa predice.

In judetul Bihor, a fost numit inspector al cultelor, un fost profesor de istorie, om de treaba, cu frica lui Dumnezeu. Avea rude penticostale si stia multe despre noi si credinta noastra. Cand ne-am întalnit într-o zi, mi-a spus: „Domnule Lascau! De ce nu va instruiti putin oamenii dumneavoastra? îata ce mi s-a întamplat. M-am dus în satul R., la biserica penticostala. Cum am intrat, m-am asezat pe ultimul rand de scaune din sala. Imediat ce m-a vazut, cel de la amvon a anuntat ca „fratele de la oras care a venit acuma, este rugat sa ne vorbeasca din Cuvant”. M-am ridicat în picioare si am spus:

‘Fratilor, eu nu obisnuiesc sa predic. Am venit numai într-o vizita de lucru la dumneavoastra. Stiti, eu sunt noul inspector al cultelor’.”

 

Dupa revolutie

 

Prima mea calatorie in Romania dupa revolutie, a avut loc imediat dupa împuscarea lui Ceausescu. In 28 decembrie 1989 intram cu trenul în tara împreuna cu dr. Iosif Ton prin vama de la Episcopia Bihor. Nu voi uita niciodata sentimentele acelea de bucurie amestecate în acelasi timp cu spaima mortii care plutea înca peste orase ca Timisoara. La biserica baptista pastorita de Petru Dugulescu, renumitul om politic de azi, pe usile de sticla ale bisericii scria cu litere mari si rosii: „TRAGETI”. Indemnul suna mai mult decat ciudat în acele conjuncturi.

La Oradea, dupa cateva întruniri la Sala Sporturilor cu toti credinciosii baptisti si penticostali din oras, s-a organizat o întrunire a tineretului din aceste biserici, intrunire gazduita de Biserica Baptista nr. 2 din Oradea. Am vorbit scurt, asa cum îmi statea bine ca subaltern al doctorului Ton (lucram atunci ca traducator-editor la Societatea Misionara
 

 

 

91
Romana din Wheaton Illinois), lasandu-i lui timpul pentru predica.

 

In timpul predicii sale, el l-a citat pe Jerry Farwell care ar fi spus ca: „daca penticostalii au voie sa sara peste banci în biserica, de ce n -ar avea si baptistii voie sa doarma pe ele”. In ciuda mesajului sau deosebit, adresat celor tineri, predica doctorului Ton cu greu învingea în mine oboseala si nepotrivirea ceasului meu biologic cu noua situatie.

 

La terminarea unui serviciu lung, m-a întrebat cum a fost. I-am spus: „Frate Ton, cred ca sunt baptist. Am dormit la predica dumneavoastra”.

 

Boblioteca

 

Predicand la o nunta care avea loc în Biserica „Emanuel” din Anaheim,

California, pastorita de Rev. Lazar Gog, am statuit pe cei doi fericiti, ca atunci cand îsi au de reprosat ceva sa procedeze cu tact. Am dat exemplu pe pastorul meu asociat din Chicago, care uneori cand observa anumite lipsuri la mine si la felul meu de a predica, nu mi le pune pe tava, ci peste cateva zile îmi aduce o carte, care „se întampla” sa contina informatii tocmai în domeniul în care am nevoie. In timp ce povesteam aceste lucruri, pastorul Gog, care era în spatele meu la amvon, a spus cu voce tare: „Spune-i fratelui Galis sa-mi cumpere si mie carti”.

Sunt momente cand „mingea e atat de frumos pusa” ca nu poti rezista ispitei sa nu „sutezi”. Contand pe prietenia pastorului si pe faptul ca nu era prima data cand ne permiteam asemenea tachinari, am raspuns: „Fratele Galis nu are atatia bani. Dumneata ai nevoie de o biblioteca întreaga”.

 

Comunicare

 

Obisnuia sa vina la biserica noastra din Chicago, un student de culoare din Africa. Biserica îl adoptase într-un fel si-l sprijinea uneori fianciar. Il chema Alex.

Intr-o duminica dimineata, ne aflam in biroul pastorului si discutam despre serviciul care trebuia sa înceapa imediat dupa ora de rugaciune. Stiind ca in sala era Alex, studentul negru, l-a rugat pe unul din tinerii bisericii sa mearga în sala si sa-l aduca pe Alex.

Dupa cateva minute, Eugen Nasui (acesta era tanarul) a sosit de mana cu cel mai mic copil al meu, de vreo trei ani atunci. Pe mezinul familiei noastre îl cheama Alex.

 

Arabul sugubat

 

Raji este un arab crestin din Iordania care si-a facut studiile la Timisoara, dupa care s-a casatorit cu Ileana, o credincioasa penticostala din Gurahont, judetul Arad. Ne-am împrietenit. In ajunul plecarii noastre in Statele Unite ne-a vizitat la Oradea împreuna cu familia Brancovan. Am petrecut o duminica de neuitat. De neuitat mai ales pentru situatia comica ce s-a creat.

La masa de amiaza, Raji ne-a spus o poveste araba, cum un tanar sarac, la casatorie nu avea cu ce sa se încalte. Un bun prieten s-a oferit imediat sa-i împrumute pantofii sai. In timp ce alaiul de nunta înainta prin mijlocul satului, prietenul mirelui alerga alaturi de el, spunandu-i cu voce tare: „Ai grija cum calci cu pantofii mei. M-au costat o groaza de bani. Nu calca în gropi! Nu da cu ei în pietre!”

Suparat de atitudinea acestui om care tinea cu orice pret ca lumea sa stie ai cui sunt pantofii, un alt prieten al mirelui, i-a spus acestuia: „Arunca pantofii nememicului. Iai pe ai mei”. Zis si facut. Mirele a luat pantofii celuilalt si alaiul înainta din nou.
 

 

 

92
De data aceasta, mesajul s -a schimbat. Alaturi de mire si mireasa, noul binevoitor îl sfatuia cu voce tare: „Mie nu-mi pasa de pantofi. Tu esti prietenul meu. Poti sa calci cum vrei cu ei. Poti sa dai în pietre. Nu-mi pasa”.

 

Am ras cu totii de talcul povestii arabe. Timpul trecea repede si trebuia sa mergem la biserica. Am decis ca vom merge la biserica baptista sa-l auzim predicand pe Paul Negrut, înainte de a iesi din casa, Valer s-a plans sotiei sale, Mariana, ca pantalonii noi pe care-i cumparase erau prea largi si ca nu avea curea. Raji s-a oferit imediat sa-i dea cureaua sa de la pantaloni. Valer a luat-o fara sa-si dea seama atunci de posibilele implicatii ale gestului.

La biserica baptista era o aglomeratie îngrozitoare. Cu chiu, cu vai, am ajuns pe unul din culoarele de la perete ale bisericii unde trebuia sa stam în picioare ca sardelele între sute de alti curiosi ca noi. Pe la mijlocul serviciului, Raji care statea în spatele lui Valer, a început sa-i spuna cu voce tare, astfel ca auzeau toti cei din jur: „Nu- i asa ca te simti bine cu cureaua mea? Poti sa te încorzi cat vrei. Nu-mi pasa daca se rupe. Tu esti doar prietenul meu”.

Cu greu pot uita privirile nedumerite ale celor din jur, fata rosie ca racul a lui Valer si rasul isteric care ne apucase pe toti care stiam fondalul acestor cuvinte.

 

Alelula!

 

La amvonul Bisericii Penticostale nr. 1 din Oradea, predica Valer Brancovan. Textul era despre ospatul lui Belsatar din cartea lui Daniel. Dupa obiceiul sau, vrand sa fie dramatic si descriptiv al atmosferei acestui banchet regesc, Valer a început sa spuna: „Din toate colturile imperiului, din provincii, au început sa vina renumitele vinuri si bauturi”. De undeva din spatele bisericii, o sora care de obicei intervenea în timpul predicilor, a spus cu voce tare: „Aleluia!”. Valer s-a oprit pentru cateva secunde, s-a uitat spre mine si i-am facut semn sa continue.

„Apoi în aburii alcoolului, cand mintile mesenilor erau tulburi, în timp ce de la balcoane se presarau petale de trandafiri, au intrat dansatoarele”. Din aceeasi parte a salii din nou, si mai tare ca înainte: „Aleluia!”.

Valer s-a oprit, s-a întors din nou spre mine si a întrebat cu voce tare: „Petre, ce se petrece aici?”

I-am spus sa continue. Nu era nimic neobisnuit. Era aceeasi sora care spunea „Aleluia!” cand trebuia si mai ales cand nu trebuia.

 

Fratele F

 

Iarna, vara sufletului, se organizau evanghelizarile. La sate, mai ales. Aproape în fiecare seara eram plecat undeva ca sa predic Evanghelia. Intr-una din aceste seri am fost invitat într-o comuna, nu departe de Oradea. Pentru ca fratii ma cunoasteau au decis sa conduc eu întregul serviciu de evanghelizare din seara aceea. Cred ca a fost ultima data cand am acceptat o asemenea aventura. Aventura, pentru ca de fapt, conduceau cei care-ti sugerau pe cine sa pui sa predice, sa cante sau sa recite. Dupa ce mi s-a sugerat sa pun vreo trei predicatori si cateva cantari si poezii, ma gandeam sa-mi rezervez macar 20 de minute la încheiere pentru predica de chemare la pocainta.

Chiar înainte sa ma ridic sa predic, am primit un alt biletel în care eram rugat sa-l pun sa predice pe fratele F. Cel care era cu mine la amvon, din satul respectiv mi-a sugerat „sa-l punem si pe fratele”. L-am chemat la amvon. Dupa o cantare urma sa predice. Eu
 

 

 

93
renuntasem deja. Doream doar sa nu scap de sub control situatia si sa putem încheia serviciul macar la ora 10.

 

I-am spus fratelui F care sosise deja la amvon, ca trebuie sa încheiem la ora 10:00. Mai avea cca 25 de minute. Spre surprinderea mea, acesta mi-a spus cu candoare: „Eu n-aud frate! Sunt surd”. Pentru a comunica totusi cu el, am scris imediat pe o foaie de hartie:

„Mai aveti 25 de minute pana la 10 cand trebuie sa încheiem serviciul”. Raspunsul omului m-a dezarmat total:

„Frace, eu nu sciu carce!” în concluzie, nu mai aveam cu cine sa comunic. M-am lasat în voia Domnului.

Fratele F s-a ridicat sa predice si spre surprinderea mea a citat o serie de versete din Scripturi care- mi erau destinate. Subiectul era ca cei umili, cei simpli sunt pusi deoparte de catre cei ce se dau mari, dar care sunt firesti si care n-au calauzirea Duhului. In cinci minute a reusit sa rascoale o biserica întreaga împotriva mea pe care a lasat-o sa creada ca el nu putea predica din cauza mea. Conluzia bisericii era cu atat mai mare cu cat nimeni nu stia ce tot i-am spus eu la ureche si i-am tot scris pe hartie. La terminarea serviciului am plecat bucuros acasa ca n-am luat si bataie. Cuvinte greie si jigniri primisem din belsug.

La numai cateva saptamani, într -o duminica seara, în timp ce conduceam serviciul divin la Biserica Penticostala nr. 1 din Strada Ion Ghica, primesc un biletel la amvon ca fratele F este în sala si sa-l pun sa predice. Meciul nu se mai juca pe teren neutru. Eram acasa. Nu l-am pus. L-am localizat însa din priviri unde se afla în sala.

La terminarea serviciului am mers direct la el. „Pacea Domnului frate F! Ce mai faceti?”. L-am întrebat într-o voce aproape soptita. „Slavit sa fie Domnul frate! Sunt bine, multam de întrebare”.

Cu o voce normala, i-am spus: „Frate F. De ce esti dumneata un fariseu mincinos?” Omul s-a înfuriat de -a binelea. „Cu numai cateva saptamani în urma erai surd.”. A facut stanga împrejur si a disparut.

 

Nu dupa multa vreme am aflat din partea filialei ca era despartit de sotie, traia cu alta si umbla prin toata tara traind din credulitatea fratilor.

 

Complicata simplitate

 

Prin anul 1975, predam la scoala duminicala a copiilor din Bujac, Arad, împreuna cu Emil Creanga. Parintii îsi aduceau copiii duminica de la ora 4 dupa-masa si timp de cel putin o ora si jumatate îi învatam din Scripturi. Ravna acestor copii nu ne-a inspirat numai pe noi, dascalii lor, ci mai ales pe parintii care erau adusi la biserica de catre copiii lor. N-am sa uit cum o fetita nu învata pe de rost numai „versetul de aur”, ci întregul capitol din Biblie unde se afla acesta. Era o minune acea fetita cum recita uneori fara nici o greseala întregul pasaj biblic, mai ales ca era la anii gradinitei.

In timpul unei lectii, Emil, profesor de istorie, un neobosit „soarece de biblioteca”, explica celor mici aventura apostolului Pavel care a fost salvat de la moarte de un nepotel. Instiintat de acesta de un complot urzit împotriva lui, Pavel este coborat cu o cosnita, peste zidul unei cetatui.

„Copii, Stiti voi ce-i aceea o cetatuie?”, i- a întrebat Emil pe copiii care ascultau atenti. Pentru ca nimeni nu ridica mana, Emil a continuat: „Cum nu stiti? 0 cetatuie este un

 

fort sau un castru”. Confuzia noastra a tuturor crescu vertiginos cu noile explicatii.
 

 

 

 

94
Misca-l Doamne!

 

Unul din batranii mereu tineri din Oradea, era fratele Lotzi, o permanenta printre tineri, mai ales in caiatoriile lor misionare prin satele din Bihor. Nu de putine ori, l-am întalnit în satele prin care mergeam la evanghelizari. Nu avea ravna lipsita de pricepere sa predice cu orice pret, ca multi alti evanghelisti itineranti din acele meleaguri. Se bucura în modestia sa sa fie împreuna cu fratii, mai ales la „serbari”, întruniri de cantare si rugaciune la care participau numerosi frati, si care durau de la cinci ore în sus. La o astfel de adunare a participat inspectorul cultelor, Melenco, un fost ofiter de securitate, un dusman înrait al Evangheliei si al credinciosilor. Din nefericire pentru el, s-a asezat langa fratele Lotzi, care participa, cum avea obiceiul, la tot ce se petrecea în adunare, cu tot entuziasmul care-l caracteriza. In timp ce batranul striga: „Aleluia! Amin! Vorbeste Doamne!”, a observat ca vecinul de langa el nu reactioneaza nici într-un fel la cele predicate de la amvon. A început sa se roage pentru el, zicand: „Misca-l Doamne! Misca-l Doamne, pe pietroiul asta”. Pentru ca îsi însotea rugaciunea cu lovituri zdravene cu cotul în „pietroiul” de langa el, inspectorul a trebuit sa iasa afara.

 

Psalmul eliberator

 

Prezenta inspectorului Melenco în biserica starnea spaima, mai ales a pastorilor sau a celor care conduceau serviciile divine. Se aseza de obicei, pe ultimele randuri din biserica din Oradea, si participa fara nici macar o umbra de sentimente pe fata, la întreg serviciul religios din duminica aceea. Bietul pastor, stiindu-se urmarit si sub colimatorul inspectorului se astepta ca luni sa fie chemat la biroul sau si admonestat pentru te miri ce. Toate însa pana într-o zi, cand inspectorul a venit la o ora de rugaciune. Pentru ca stia cat de mult ura inspectorul sa stea în picioare, cand era observat de majoritatea din biserica data fiind statura sa, cel care conducea serviciul de rugaciune a avut inspiratia sa citeasca Psalmul 119. Tot psalmul. Toate cele 176 de versete. Rar si apasat. Inspectorul a rezistat pana la versetul 85. A fost ultima sa încercare sa „inspecteze” biserica în timpul orei de rugaciune.

 

Intrebari incomode

 

Pentru ca în ultima vreme se constatase ca în timpul serviciilor din biserica participau tot mai des informatori ai securitatii, pastorul a avut o idee exceptionala pentru a-i „întarca” pe acesti curiosi. A îndemnat fratii sa stea de vorba unii cu altii, si fiecare sa marturiseasca celui de langa el cum s-a întors la Domnul. Spre disperarea celor care trageau cu urechea, fratii special asezati langa ei, au început ei sa-i interogheze: „Cum va numiti? Aveti familie? Unde lucrati? Cand v-ati întors la Domnul? Cum a fost prima rugaciune? Unde v-ati botezat? Cine v-a botezat?”, etc. Dupa astfel de interogatorii, cei care trageau cu urechea, au decis sa traga de la distanta.

 

Reumatism

 

Imediat dupa revolutie, noua biserica: „Tabor” din Oradea, pastorita de Ioan Bogdan, a deschis o misiune a bisericii printre tiganii din Dumbrava-Bihor. Cel care s-a daruit acestei lucrari de raspandire a Evangheliei între tigani a fost si este fratele Pasca. Inconjurat zilnic de zeci de puradei, Pasca le-a vestit nu numai Evanghelia, ci a încercat sa-i învete si putina carte. Biserica infiintata de el a devenit obiectul curiozitatii fiecarei delegatii crestine straine. Strainii erau mari amatori de fotografii si filmari cu peisajul
 

 

 

95
pitoresc al cartierului de tigani, cu entuziasmul specific acestei etnii.

 

Cand o astfel de delegatie a sosit dintr-una din tarile de jos, pastorul Bogdan i-a dus ca de obicei sa vada biserica de tigani. In introducerea oaspetilor, Bogdan i-a anuntat pe fratii tigani ca delegatia sosise sa-i ajute. A urmat o izbucnire vesela de „Aleluia!” si „Slavit sa fie Domnul!”. Cand Bogdan a anuntat ca fratii sositi din strainatate doreau sa ajute comunitatea lor si întregul cartier, entuziasmul tiganilor n-a mai cunoscut margini. Cand însa pastorul a specificat ca fratii doreau sa creeze locuri de munca pentru cei din cartier, s -a lasat deodata o liniste ciudata, spintecata doar de glasul unei tiganci mai batrane: „Frate, da’ noi avem reuma”

Ori de cate ori îmi aduc aminte de aceasta întamplare, ma gandesc ca tot la fel de caraghioase sunt scuzele noastre atunci cand Dumnezeu ne cheama la evanghelizarea celor din jurul nostru. Iubim atat de mult darurile Duhului Sfant, dar atunci cand El ne trimite sa-I fim martori, sa lucram cu darurile primite, ne loveste dintr-o data „reuma”.

 

Prima împartasanie

 

Impreuna cu Valer Brancovan, actual pastor în Sacramento, California, am participat la un botez în apa la Portland, Oregon, în biserica pastorita de prietenul nostru Nicky Pop. Dupa ce s- a terminat serviciul divin, într-unul din parcurile magnifice de pe malul Raului Columbia, am pornit cu totii spre apele maretui fluviu. Ne revenea sarcina din partea conducerii bisericii, ca sa oficiem Cina Domnului celor proaspat iesiti din apa botezului. Unul cate unul, îmbracati în haina alba a Noului Legamant, candidatii se îndreptau spre masa unde le înmanam painea, simbolul Trupului Mantuitorului si apoi paharul, simbolul Sangelui Divin care a curs spre mantuirea tuturor.

Emotionati, uzi, patrunsi de taina si sfintenia momentului, noii nostri frati, primeau cu bucurie sfanta împartasanie. Valer le întindea blidul cu bucatelele de paine, iar apoi, eu le înmanam paharul, în timp ce citam fiecare din noi versetele cunoscute din Scripturi. I-am intins paharul, unei tinere adolescente spunand: „Beti toti din el. Este sangele Domnului, sangele Noului Legamant!”. Tanara a luat paharul, a sorbit cam jumatate din el, dupa care l-a ridicat în sus sa vada cat a mai ramas, a mai baut putin, dupa care, cu o voce candida si un oftat a spus: „I can not do it. Is too much!” (Nu pot. E prea mult). Imediat mi-am dat seama ca în romaneasca ei aproximativa a înteles îndemnul meu un pic diferit: „Beti-l tot…”. Nu putuse tot si s-a scuzat gratios.

 

Placinte cu varza

 

De foarte multe ori, oboseala si stresul la care sunt supus ca pastor, ma face sa fiu predispus depresiei. Mai ales duminica seara. La terminarea serviciului divin, dupa predica, ma simt epuizat si doresc liniste. De obicei ma retrageam în biroul meu, aflat la subsolul bisericii si asteptam ca lumea sa plece, pentru a-mi cauta familia si apoi, ultimii sa pornim spre casa. Nu de putine ori, auzeam o bataie înceata la usa, si dupa ce raspundeam celui ce batea, intra în biroul meu sora Deznan. La cei peste 70 de ani ai ei, era de fiecare data bine dispusa. Intra pentru a da mana cu mine înainte de a pleca acasa, pentru a -mi spune cat de mult apreciaza efortul meu de a pastori biserica, si mai ales cat de mult se bucura de Cuvantul lui Dumnezeu pe care-l predicasem în seara aceea. Imi spunea ca era constienta ca noi romanii nu avem asemenea obiceiuri, sa spunem cuvinte de apreciere celui care ne predica Evanghelia, dar ca ea, întelege ca si eu eram om, si ca aveam nevoie de cuvinte de apreciere a muncii mele. Uneori scotea dintr-o punga de
 

 

 

96
plastic cateva bucati de placinte cu varza si mi le înmana cu atata dragoste, ca era greu de refuzat, mai ales ca erau placintele mele favorite.

 

Daca ar trebui sa enumera motivele pentru care nu mi-am dat demisia din slujba mea de pastor, placintele cu varza ar fi si ele pe lista.

 

Limba profetica

 

Fiecare vorbitor public îsi aduce aminte (de cele mai multe ori rusinandu-se) de gafele sale lingvistice, nascute din ignoranta sau uneori din pricina emotiilor. Am putea face liste întregi de asemenea perle pe care le-am auzit de -a lungul anilor. Nu de mult am anuntat ca o anume sora va canta o poezie. Dupa ea, amendandu-ma imediat, a urmat un frate care a anuntat ca daca sora a putut canta o poezie, de ce n-ar încerca si el sa recite o cantare.

Am auzit anuntandu -se de la amvon ca vor fi poezii „reclamate”, ca va urma un „sol de cor”, sau anuntandu-se rugaciuni pentru vindecarea unui picior „imputat”, ca pacatul este o stare de „graviditate” din care numai Dumnezeu ne poate scoate, sau îndemnul sa „frenodam” a anumita melodie. Gafele predicatorilor n-au limite. Dar oricum, cu ei mai avem rabdare. Mai învata. Cu proorocii este însa o situatie mult mai grava. Ei vorbesc în Numele lui Dumnezeu. Gafele lor au implicatii teologice mult mai profunde. Cum ati reactiona sa auziti pe cineva adresandu-se prin proorocie astfel: „Suflete cu ochelari si cizme de cauciuc din randul doi…”? Sau, dupa ce fratii au admonestat pe o proorocita care în mesajul ei afirmase ca Domnului nici nu I-a trecut prin minte de ce sunt în stare copiii Sai, a vrut s-o repare la urmatoarea rugaciune spunand: „Poporul meu. De atatea ori ati gresit înaintea Mea si v-am iertat. Am gresit si eu acuma o data, si pe Mine nu ma poti ierta?”

Poate, ca cea mai caraghioasa formulare „contemporaneizata” a rostit-o cineva care a spus: „Poporule! Daca te pocaiesti, am sa lucrez în mijlocul tau ca-n filme..”.

As adauga aici, ca toate aceste gafe verbale stirbesc din prestigiul lucrarii lui Dumnezeu, dar în acelasi timp, ele ne apartin noua oamenilor, dovedind înca o data ca suntem creatie din lut, ca neputinta si esecul sunt legate de noi, si ca doar harul lui Dumnezeu este singurul care merita creditul pentru tot ceea ce este bun în noi. Lasati la cheremul mintilor noastre, nu putem decat sa adaugam aceste note discordante, si totusi, uneori pline de umor, la mesajul infailibil al Evangheliei vietii.

 

Introducerea

 

Un bun început poate fi garantia unui sfarsit bun. 0 buna introducere a unei predici poate fi o poarta spre o predica de succes. Nu totdeauna suntem inspirati si reversul este si el adevarat. Cu greu m-am mai putut redresa din gafa unui început de mesaj cu cuvintele: „Iubiti frati si surori” Ce mare lucru? Mare, atunci cand te adresezi doar barbatilor într-o conferinta a pastorilor. Degeaba am încercat s-o întorc spunand ca surorile, desi nu sunt cu noi, sunt în inimile noastre; sau ca în final, tot ele iau deciziile în cele ce le vom discuta, etc.

Unul din prietenii mei a avut proasta inspiratie sa- si înceapa predica de Pasti astfel: „La acest Pasi, as vrea sa ma ocup putin de Maria…” A fost întrerupt de cineva suparat din cor, care i-a ripostat: „Ocupa-te tu de Saveta ta si las-o pe Maria în pace!”

Un pastor care vizita o închisoare si-a nenorocit mesajul predicii sale cu primele cuvinte; „Ma bucur foate mult sa vad asa multa lume aici!”
 

 

 

97
Adevarul

 

Un pastor spuse la o înmormantare: „Acest cadavru a fost membru în biserica noastra de peste 30 de ani!”

 

Umilinta

 

Un evanghelist urma sa tina o predica cu tema: „Smerenia”. In seara respectiva insa a facut urmatorul anunt: „Trebuia sa-mi prezint în aceasta seara predica despre smerenie, dar auditorul este mult mai mic decat m-am asteptat eu, asa ca voi astepta sa tin aceasta predica într-o alta seara”.

 

Un pastor tanar

 

Plin de emotii, trebuia sa predice pentru prima data într-o biserica. Isi pregatise o predica destul de lunga si se uita speriat printre randurile notitelor. A început timid si cu un glas abia soptit. „Nu se aude nimic aici în spate!”, striga cineva din sala. Isi drese glasui si continua putin mai tare, dar la fel de încurcat. „Vorbeste domnule mai tare ca sa te aud si eu!”, striga din nou aceeasi persoana din ultimul rand. Disperat, rosti rastit si cat putu el de tare urmatoarele fraze la fel de alambicate. Omul din spate se ridica din nou: „Te rog domnule! Vreau sa aud si eu. Mai tare!”

Din randul din fata s-a ridicat un altul care s-a întors spre cel din spate:

„Ce te tot plangi atat? Stai jos si multumeste Domnului, daca nu vin sa schimb locul cu dumneata!”

 

Cioban sau porcar?

 

Un nou pastor a fost întampinat cu destula ostilitate de unul din diaconii bisericii. „Pastore, i-a spus acesta, tocmai discutam între noi cum o sa te numim. Pe vechiul pastor l-am numit „porcarul”.

Pastorul s-a uitat putin surprins la el, dupa care a spus: „La ultima biserica unde am fost, obisnuiau sa-mi spuna „Pastorul turmei”, dar desigur, dumneata îti cunosti mult mai bine oamenii din aceasta biserica decat mine.”

 

Mai este loc

 

Pastorul: „Cum se face ca nu te mai vad la biserica noastra, frate?” Fratele; „Frate pastor, sunt prea multi fatamici in biserica asta.” Pastorul: „Nu-ti face probleme scumpul meu. Totdeauna se mai gaseste loc pentru înca unul.”

 

Dialog interconfesional

 

Un preot catolic se întalneste cu un rabin evreu la o masa încarcata cu bunatati. Preotul: „Spune-mi, cand ai de gand sa te lasi de reguli si legi, si sa gusti din sunca asta de porc delicioasa?” Rabinul: „La nunta ta!”

 

Teologle la apa…

 

Cum am intrat în incinta strandului termal de la Baile Felix, la Apollo, pentru a-mi mai curma durerile reumatice, am si fost interpelat de unul din fratii din Oradea: „Slava Domnului, ca ai venit frate Lascau! Fratele acesta baptist nu crede în vorbirea în limbi!”, zise el în toata puterea vocii sale, aratandu-mi pe cel de langa el, cu care initiase aprinse dezbateri teologice în bazinul de înot. Privirile tuturor din incinta destul de îngusta a
 

 

 

98
strandului s-au îndreptat spre mine. Am rosit ca un rac înainte de a intra în apa fierbinte a bazinului. Ca sa scap cumva de situatia penibila în care ajunsesem, i-am spus: „Ineaca-l frate! Baga-l sub apa!”.

 

Iadul

 

O sora mai în varsta veni la un misionar ce predicase în acea dimineata despre iad. „Frate”, spuse ea, „n-am stiut cum e iadul cu adevarat pana n-ati venit dumeavoastra aici!”

 

Rugaciunea avocatului

 

La o masa la care erau prezente mari celebritati, directorul de ceremonii descoperise ca printre cei aflati in acel loc nu era nici un cleric care sa ceara binecuvantarea bucatelor. Asa ca, ceru unui avocat sa se roage. Avocatul se scula în picioare si începu astfel: „Pentru ca nu se afla nici un preot în mijlocul nostru, sa multumim Domnului!”

 

Evanghelia

 

Evanghelia nu este ceea ce auzim mergand la biserica, ci ceea ce spunem altora dupa ce plecam de la biserica.

 

Predica Evanghelia tot timpul. Daca este necesar, foloseste cuvintele.(Francisc d’Assisi)

 

10 motive pentru care eu nu ma spal!

 

  1. Cand am fost copil am fost fortat sa ma spal.
  2. Cei care se spala sunt niste ipocriti, pentru ca se cred mai curati decat restul.
  3. Sunt atatea soiuri de sapunuri si este asa de dificil sa-l alegi pe cel care trebuie.
  4. Obisnuiam sa ma spal, dar am încetat, pentru ca e asa de plictisitor.
  5. Nici unul din prietenii mei nu s-au spalat vreodata.
  6. Sunt înca tanar. Cand voi începe sa fiu murdar o sa iau în considerare sa ma spal.
  7. Ma spal la ocazii speciale, cum sunt Craciunul sau la înmormantari.
  8. Ca sa ma spal cere timp.
  9. Apa calda nu este întotdeauna disponibila.
  10. Comerciantii de sapun vor doar sa faca bani pe spinarea noastra.

Suna absurd si caraghios? Desigur. La fel ca motivele pentru care oamenii nu vor sa se spele de murdariile pacatelor prin pocainta.

 

Ambitia lui Wiliiam Booth

 

Timp de treizeci de ani, Annata Salvarii, în frunte cu generalul William Booth, a suferit cea mai grea persecutie dezlantuita împotriva unor crestini in epoca modema. Dar generalul a trait sa vada ziua cand armata sa a primit onorul în toate tarile lumii. Regele Edward al VII-lea l- a invitat la Buckingham Palace în 1904. Toate persecutiile si suferintele prin care a trecut pareau fara importanta cand Booth l-a auzit pe rege spunandu-i: „Faci un lucru bun – o mare lucrare, generale Booth!”

Cand regele l-a rugat sa noteze ceva în albumul sau de autografe, batranul de saptezeci si cinci de ani s-a aplecat, a luat pana si a fcut un rezumat al vietii sale:

„Majestate! Ambitia unor oameni este arta. Ambitia unora este faima. Ambitia altora este aurul. Singura mea ambitie este sufletul oamenilor.”
 

 

 

99
Prioritatea lul Spurgeon

 

Cu cativa ani înainte de moartea sa, Charles Spurgeon a primit oferta unei companii americane sa faca un turneu într-o serie de orase mari americane, unde urma sa tina timp de 50 de zile, tot atatea predici. In compensatie, firma se oferea sa suporte toate cheltuielile de transport si cazare pentru el, sotia sa si secretara. In plus, compania oferea suma de 50.000 de dolari, Spurgeon a refuzat prompt. „Pot face mult mai mult. Voi sta la Londra si voi încerca sa castig 50 de suflete în acceasi perioada!”

 

Cum auzim glasul lul Dumnezeu?

 

Inainte de a fi inventate frigiderele, oamenii aveau asa numitele „case de gheata” pentru a pastra mancarea pe o perioada mai mare. „Casele de gheata” aveau peretii grosi, nu aveau ferestre, iar usa era foarte bine etansata. In timpul iernii, cand raurile si lacurile erau înghetate, blocuri mari de gheata erau taiate si transportate în aceste case, iar apoi acoperite cu rumegus. Deseori, gheata era pastrata astfel toata vara.

Unul din muncitorii care lucra la o asemenea casa de gheata si-a pierdut un ceas de valoare în interiorul acestei case. A cautat rabdator rascolind tot rumegusul, dar nu l-a gasit. Apoi, în cautarea lui l-au ajutat colegii, insa cautarea s-a dovedit a fi tara succes. Un baietel ce le auzise zarva facuta de insuccesul cautarii insistente, s-a strecurat în acea casa în timpul pauzei de masa, ca apoi sa iasa afara avand ceasul la el.

Uimit, omul l-a întrebat cum a reusit sa gaseasca ceasul. „Am închis usa”, raspunse baietelul, „m-am întins pe jos în rumegus si am stat în liniste, ca sa nu mai fie nici un zgomot. Curand, am auzit ceasul ticaind.”

Deseori întrebarea care se pune nu este aceea daca Dumnezeu vorbeste sau nu, ci daca pastram noi suficienta liniste si tacere ca sa-L putem auzi.

 

Pacatele ascunse

 

Cu cativa ani în urma, într-o vara, ma plimbam pe malul unei balti, asa, ca sa privesc apa si vietatile din ea, dar mai mult ca sa sperii broastele ce erau pe mal sau aproape de mal… La un moment dat am observat o broasca mica, verde, ce nu s-a speriat de mine.

 

Atunci m- am apropiat. Am îngenuncheat pe iarba aproape uscata a malului privind uimit la broasca ce se atla acum la nici un metru de mine. Era o broscuta mica, cu ochi mari si rotunzi. Si asa, cum ma uitam la ea, începuse parca, încet, sa se deformeze, parca se desumtla. Licarirea de viata pieri din ochii ei. Pielea ei pur si simplu pierduse tot ceea ce continuse înainte. Parea ca un cort care se prabuseste.

S-a desumflat sub ochii mei, ca o minge sparta, iar acum pielea, golita de continut plutea pe apa aratand teribil, monstruos… 0 umbra ovala atama în apa în spatele broastei deformate. Apoi umbra disparu, iar ce mai ramase dtn biata broscuta se scufunda usor în apa.

Auzisem eu de gandacul de apa, dar nu vazusem niciodata unul. De fapt se numeste gandacul urias de apa, avand un corp masiv, imens pentru un gandac, maroniu, si se hraneste cu pestisori si broaste. Picioarele anterioare ale acestuia sunt puternice, ca niste harpoane. Isi prinde prada cu aceste picioare, o tine strans si o paralizeaza cu o substanta otravitoare injectata în timpul unei vicioase muscaturi. Este singura muscatura ce are loc. Prin aceasta el injecteaza otrava care dizolva muschii, oasele si organele victimei – totul în afara de piele – ca apoi sa absoarba tot continutul de asta data lichid.

Intocmai ca acest gandac, pacatele noastre ascunse pot paraliza sufletul nostru. Si chiar
 

 

 

100
daca efectele nu se vor arata imediat, mai devreme sau mai tarziu ele vor absorbi viata din noi.

 

Doar o predlca

 

Copilul unui diacon si copilul unui predicator îi ascultau pe parintii lor care discutau în timp ce serveau masa. Predicatorul povestea o întamplare lunga, pasionanta si fantastica, cu o asa convingere, încat copilul diaconului a ramas uimit si l-a întrebat în soapta pe fiul predicatorului: „Este adevarat ce spune tatal tau?” Fiul predicatorului a raspuns cu indiferenta: „Nu. Este doar o predica”.

 

 

Melodia preferata

 

Barfitorul: ” O, de -as avea eu limbi o mie!”, „Noi peste tot raspandim”, „Te-ai grabit sa spui la oameni”, ” Vreau sa-ti spun amice totul”. ” Te du în lume si spune „. Indragostitii: „Ca doi trandafiri”.

 

Melodia celui ce se muta dintr-un loc in altul, dintr -o biserica în alta, fratele „Excursius”: „Calatorind prin tara”, „Cunosc un loc de fericirit”, ” Cu viata-mi peregrind „.

 

Crestinui care nu are prieteni, se tine ta distanta, nu comunica:”Ce-i cu noi, e taina mare”. Cel urmarit de politie: „A batul la usa ta cineva”.

Comerciantul: „Astazi este ziua, cantareste bine”. Amatorul de meciuri: „Aud un cor de gloate multe „. Uitucul: „Imi va ramane-n memorie o zi”. Ignorantul: ” Ce bine e ca sa stii”.

Crestinul „seralist” (care merge la biserica doar seara): „Doamne, acum seara a sosit”. Somnorosul: „Chiar în ora diminetii”, „Dimineata, dimineata…”

Burlacul: „Cand va-ncepe nunta noastra”.

„Unsurosul Domnului”, romanul „ordinat” (de cine stie cine) caruia îi place la toate conventiile sa se amestece cu pastorii: ” O. ce bine ma simt cu alesii Domnului „. Agricultorul: „Cu bucurie vor secera aceia”.

Pescarul: „Cunosc un rau”, „Raul binecuvantdrii”, ” Inconsecventul: „Daca ceas de ceas”.

Cei care vin rar la biserica: „Din an în an sosesc mereu „. Zgarcitul: „Doamne n-am aur”. „Eu n-am ce-Ti da Isuse”. Jucatorui la Loto: „E aproape, e aproape”.

Lenesul: „E o minune cand soarele apune”. Hoinarul: „Frumos e campul verde”. Suparaciosii: „Iata stam toti aici, dati mainile”.

 

Cel care se muta: „In curand noi vom pleca”, „In lumea asta sunt pribeag”. Lenesul: „In zadarse mai grabeste”. „La munca frati pentru Hristos”. Hotui: „Leaga-ne Doamne „.

Cel ce lupta pentru titluri: „Mai sus, mai sus m-as ridica”.

Afonul: „M-auzi cum cant si totusi… „. „Rasune a noastra cantare”. Cel care se îngrijoreaza: „Sunt prins ca-ntr-o menghina de framantari”. Marinarul: „O arca piuteste prin nori si furtuna”.

Nepasatorul: „Pentru ce sd mdframant”. Cei ce dorm în biserica: „Sd ne trezimfrati si
 

 

 

101
surori”.

 

Grabitul: „Stai pe loc si te gandeste „. Inactivul: „Suflete, scoala din amorteala”. Pierde vara: „Vad cum în zbor se duce timpul”. Batranul: „Viata tinereasca „.

Crestinul cuprins de pofte: „Am o dorinta-nfocata”.

Organizatorii conventiilor si congreselor crestine: „Chiar dac-ar fi sa-ndur din greu „, „A mea inima suspind „.

Cel ce doreste sa predice cu orice ocazie: „In vis parca ma vedeam”. Pesimistul: „Cand toate cad si se distrug”.

Crestinul amator de „tarie”(„ca si Pavel indemna pe Timotei sa mai bea cate putin”) :”Precum cerbul apa cauta „.

Ingamfatul: „Sus, deasupra stelelor”.

Instabilul, crestinul care se clatina de orice vant de învatatura: „Azi aici, maine unde-o fi”.

Sotia pastorului: ” Cant-voi celui preaiubit / Cantarea lui de jale / Cantarea unui plans adanc / Asupra viei sale”.

Vizionarul: „Vad peste zi si noapte”.

Cel cu dese insomnii: „Zi dupa noapte grea”. Nemultumitul: „Nicidecum, nicidecum, niciodata”.

 

Recomandari cantaretilor

 

Evitati pe cat se poate alegerea urmatoarelor cantari la ocaziile de mai jos:

 

La nunta:

 

Da, ziua cea mare groaznica va fi

Durerea mortii m-a cuprins

Valea umbrei mortii

Veniti prunci cu totii

Sosit-a ora despartirii

Suflete scoala din amorteala

Tinere pacatul pe tin’ te-a stricat

Plecam pe cai necunoscute

Odata eram pacatos

Nu te pierde in deznadejde

Nu mai fi trist o suflete draga

Chiar daca-ar fi sa-ndur din greu

 

Mireasa iubita priveste în sus

 

Inainte de predica:

 

Plecam pe cai necunoscute

Un singur dor mai am si eu

Ce bine e ca sa stii

 

Stanca-n pustie
 

 

 

 

 

 

102
La terminarea predicii:

 

Fiti bucurosi frati si surori

In zadar se mai grabeste

Indeajuns mi-e Doamne

Negura mortii acum a trecut

 

Treziti-va frati si surori

 

La binecuvantari de copii:

 

Da-mi ulei în lampa mea (poate fi o aluzie la sculatul noaptea la copii) Pune Doamne dragoste-ntre trati (s-ar întelege ca fratii nu se prea au bine)

 

La botezul în apa

 

Pe marea viforoasa

Pierdut în lume, dupa apa însetat

 

Mai aproape Doamne, catre Tine

 

La servciul de ordinare:

 

Intr-un sat ne-nsemnat (s-ar putea sa se creada destinatia celui ordinat) Am o dorinta-nfocata (s-ar putea crede ca ravnesc posturi mai mari) Mai sus, mai sus m-as ridica

 

 

Din buletinul duminical al bisericii

 

Urmatoarele anunturi au aparut în unele buletine bisericesti americane:

 

„Surorilor! Nu uitati ca în aceasta saptamana vom organiza vanzarea de obiecte nefolosite în gospodaria dumneavoastra, cu scopul de a ajuta financiar biserica. Este o buna ocazie sa scapati de toate lucrurile nefolositoare, care doar ocupa spatiul casei dumneavoastra. Aduceti si pe sotii dumneavoastra.”

 

„In aceasta duminica nu va avea loc serviciul de vindecare datorita starii de sanatate a pastorului.”

 

„Predica de duminica seara va fi despre chinurile iadului. Veniti mai repede sa participati la repetitia de cor.”

 

„Un nou sistem de difuzoare a fost donat bisericii noastre de un membru al bisericii în memoria nevestei sale.”

 

„Pastorul nostru a început sa predice de la varsta de 15 ani. Punea în curtea casei parintesti niste buturugi de lemne si le predica. De atunci si pana azi face acelasi lucru.”

 

„La masa de dragoste a bisericii noastre de duminica trecuta, a fost ca în cer. Multi dintre cei pe care ne asteptam sa fie prezenti, au lipsit.”
 

 

 

 

 

103
De la scoala duminicala

 

Din raspunsurile copiilor

 

Nevasta lui Lot era un stalp de sare ziua si noaptea un stalp de foc. Prima porunca a fost cand Eva i-a spus lui Adam sa manance un mar. Pe sotia lui Noe o chema Ioana de Arca.

Locuitorii Egiptului se numeau mumii si locuiau în desertul Sara. Clima din desert era asa de rea ca locuitorii traiau în alte parti, iar unele regiuni ale desertului se cultivau prin iritatii.

Egiptenii construiau piramide care erau de forma unor cuburi uriase triunghiulare. Faraon i-a fortat pe sclavii evrei sa faca paine fara paie.

Moise a condus pe evrei la Marea Rosie unde au învatat cum sa faca azimi. Azimile sunt paine fara nici un fel de ingrediente.

David s-a luptat cu filatelistii, o rasa de oameni care traiau în timpurile biblice. Nero a fost un tiran crud care îsi tortura victimele cantandu-le la vioara.

 

Martin Luther a fost batut în cuie pe o usa la Wittenberg, pentru ca a vandut indulgente papei de la Roma.

 

Samson a orbit, pentru ca atunci cand i-au tuns l-au împuns cu foartecele în ochi.

 

Noua porunci…

 

  • Cate porunci au fost pe tablele lui Moise?, a întrebat învatatorul.
  • Zece pentru barbati si noua pentm femei, a raspuns o fetita.
  • Cum asa?
  • Pai, pentru femei nu se poate aplica porunca a zecea, care zice sa nu poftesti nevasta aproapelui tau.

 

 

Mica publicitate

 

Multumesc pe aceasta cale tuturor prietenilor, vecinilor si colegilor care mi-au condus pe ultimul drum omul meu cel vechi.

 

Pierdut cea mai buna ocazie de a vorbi despre mantuirea sutletului unui om în acceleratul Timisoara – Oradea. Gasitorului îi urez succes!

 

Schimb de urgenta, credinta noua, nefolosita, contra credinta veche oricat de uzata.

 

Caut suflet fara chiriasi. Prefer singur în curte.

 

Pierdut dragoste de bani. O declar nula.

 

Cumpar dragoste de frati. Inditerent de religie.

 

Multumesc dusmanilor mei pentru staruinta si spiritul lor de sacrificiu de care au dat dovada în întarirea credintei mele în Dumnezeu.
 

 

 

 

104
Pierdut timp pretios citind o carte proasta. 0 declar nula. Angajez de urgenta barfitori pentru confectionarea coroanei mele de lauri.

Profund interesat în versete biblice care justifica consumul de alcool. Gasibil zilnic la beraria Azuga.

 

Tanar prezentabil. Sudii, Mercedes. Caut camera de închiriat. Preter similar si singura la parinti.

 

Cumpar rochie de mireasa nepatata. Caut scuze spirituale pentru predici proaste. Vand cu plata-n rate putina dragoste de frate.

 

Multumim predicatorilor si pastorilor bisericilor neoprotestante pentru contributia lor esentiala la realizarea cifrelor noastre de plan. Frizeriile „Igiena”.

 

Caut motive biblice pentru lene. Cumpar seminte sau rasad de curcubete.

Este declarata nula ca urmare a pierderii legitimatia cu antetul: Biserica Crestina, pe numele Dima.

 

Multumim detractorilor si denigratorilor nostri pentru publicitatea facuta. Angajez de urgenta frizer particular sau drujbist. Absalom.

 

Caut spanzuratori sigure. Iuda Iscarioteanul.

 

Vand drept de întai nascut pe un blid de linte si un cartus de Kent. Esau Edomescu.

 

Angajez contabil sau analist programator pentru evidenta nevestelor si soacrelor mele. Solomon.

 

Cumpar televizor, marca Daniel sau Patmos. Schimb de urgenta Cadillac cu magarita vorbitoare. Schimb tinerete tara batranete, pentru viata tara de moarte.

 

Cumpar la orice pret dragoste de copii pentru taticu si îndelunga rabdare pentru mamica. Pierdut siguranta mantuirii la barul de noapte. Gasitorului buna recompensa.
 

105
Caut asociati pentru construirea unui bloc cu odaie de sus pe strada Ioan Marcu.

 

Vindem amvoane pliante si portabile pentru predicatori ambulanti certati cu biserica mama.

 

Cumpar sarpe de arama si credinta înfocata.

 

Ofer inima noua, patru camere, ultra central, încalzire centrala, ocupabila imediat.

 

Inchiriez cai de lemn si troieni pacaliti gata.

 

Uram bunicului nostru Cornelius, „La multi ani!” si multe binecuvantari, cu ocazia împlirii unui an de la nasterea sa… din nou.

 

Pierdut oaie neagra, creata. Bea orice, fumeaza orice si raspunde la orice chemare. Alte semnalmente n-are.

 

Tanar predicator tin predica universala, la evanghelizari, nunti, inmormantari, etc. Astept provincia sau orice fraier.

 

Vindem benzi înregistrate pentru încurajarea predicatorilor neinspirati. Atmostera garantata. Orice religie.

 

 

 

 

 

 

 

Venirea Domnului

 

Biletul dus-întors

 

O femeie credincioasa discuta pe tren cu un slujitor al Domnului. Dorind sa-i spuna cat de sigura este ea de viata sa vesnica, a zis: „Am luat bilet spre cer numai într-o singura directie, pentru ca nu am nici o intentie sa ma mai întorc în lumea aceasta. La aceasta, omul lui Dumnezeu a spus: „Ai sa pierzi multe, pentru ca eu mi-am luat bilet dus-întors, pentru ca nu numai ca ma voi duce sa ma întalnesc cu Isus în slava, dar ma voi întoarce cu El în putere si glorie din nou pe Pamant”. Avem noi oare o asemenea siguranta?

 

Inaintea Domnului

 

Un grup de nobili englezi, îl asteptau pe regele Angliei la palat. La intrarea majestatii sale, cu totii s-au ridicat în picioare, au luat pozitia de drepti, onorand astfel intrarea regelui. „Ocupati loc domnilor!”, a spus regele zambind. „Va consider prietenii mei”. Apoi, a urmat glumind: „Eu nu sunt Domnul, voi stiti lucrul acesta”. Unul dintre ei, un bun crestin, a spus: „Da Sire, daca ati fi fost Domnul nu ne-am fi ridicat în picioare. Am fi fost cu totii în genunchi”.
 

 

 

 

106
Pastorii au intrat în staul si au îngenuncheat înaintea Pruncului Isus. La fel au facut si magii. Cum stam oare noi înaintea Sa?

 

Ce înseamna: „Se va întoarce”?

 

Cand am parasit Australia cu multi ani în urma, i-am spus mamei; „Daca Dumnezeu ma va tine în viata am sa ma întorc sa te vad!” Au trecut de atunci multi ani. Multi îi ziceau: „Doamna Tilbot, pe cine astepti?” Ea raspundea de fiecare data: „Baiatul meu din America se va reîntoarce acasa”. Sa presupunem ca cineva i-ar fi spus: „Se va întoarce? Ce vreti sa spuneti prin aceasta? Cu siguranta nu asteptati o revenire vizibila, reala!” „Ba da”, ar fi raspuns ea, „îl astept sa vina în carne si oase”. Poate ca persoana aceea ar fi continuat: „Dar ati primit scrisori, cadouri de la el. Poate ca el a spus ca prin ele, el se va reîntoarce acasa!” Mama ar fi replicat: „Nicidecum, nu aceasta a vrut el sa spuna atunci cand a zis ca el se va reîntoarce acasa!” La cativa ani, am trecut oceanul ce ne despartea si am coborat emotionat de pe vapor în portul cunoscut, strigand de bucurie: „Mama, iata-ma! M-am reîntors la tine”

 

(Din predica lui L. T. Talbot: „Daca Hristos nu S-ar reîntoarce”)

 

N-o putem scoate dln Biblie

 

Dr. W. Henson a tinut o predica despre cea de-a doua venire a lui Hristos în fata unei audiente formate din teologi dintr-o alta confesiune. La terminarea predicii, acestia i-au spus; „Domnule Henson, noi nu vedem lucrurile asa ca dumneata. In ceea ce priveste venirea a doua oara a lui Hristos n-o putem scoate de nicaieri din Noul Testament!” „Aceasta asa este”, a raspuns Henson, „nici n-o veti putea scoate pentru ca cele scrise acolo sunt pentru a ramane si nu pentru a fi scoase”.

 

Vino. Doamne Isuse!

 

La sfarsitul predicii despre a doua venire a Domnului, pastorul s-a rugat spunand: „Vino, Doamne Isuse!” A sesizat ca cineva din sala iese destul de grabit. La terminarea serviciului, a sesizat o tanara stand într-un colt al holului bisericii. S-a apropiat de ea si, femeia suparata i-a spus: „Cum îndrazniti sa va rugati astfel? Dumneavoastra stiti ca daca Hristos ar veni mi -ar încurca toate planurile? Eu nu vreau sa vina Hristos acum!” „Doamna”, a spus pastorul, „Hristos va veni ori doriti dumneavoastra, ori nu doriti. Daca L-ati iubi, v-ati fi rugat împreuna cu mine: Vino Doamne Isuse”

 

Apa si sapun

 

Plecand pentru mai multe zile de la ferma sa, la oras, tatal i-a mangaiat pe baietii sai ca o sa se reîntoarca si o sa le aduca ceva bun de la oras, daca îl vor astepta la gara. In ziua sosirii tatalui, copiii au fost foarte cuminti, s-au spalat mai cu sarg ca oricand. La ora sosirii trenului erau în statie îmbracati frumos si curat, în asteptarea tatalui. Comentand comportamentul lor, mama a spus ca n-au folosit niciodata apa si sapunul cu atata ravna. Apostolul Ioan ne spune în prima sa epistola ca în asteptarea lui Isus, toti copiii Sai vor proceda la fel: „Preaiubitilor, acum suntem copiii lui Dumnezeu. Si ce vom fi, nu s-a aratat înca. Dar stim ca atunci cand Se va arata El vom fi ca El; pentru ca îl vom vedea asa cum este. Oricine are nadejdea aceasta în El, se curateste, dupa cum si El este curat”. Venirea Domnului trebuie asteptata în curatia inimii si a gandurilor. Sangele Lui ne spala de orice pacat.
 

 

 

107
Venirea Regelui

 

Regina Victoria a Angliei participa la celebrarea unui an de cand Edward al VII-lea a urcat pe tronul Angliei. In urma predicii din catedrala Canterbury, regina a spus emotionata unui prieten apropiat: „Foarte mult as dori ca Isus sa revina în timpul vietii mele!” „De ce, maria ta?”, a întrebat prietenul. „Pentru ca as dori sa-I pun coroana mea la picioarele Sale!”

 

Cand nu va ganditi

 

McCheyne a fost un predicator scotian care a întrebat un grup de prieteni: „Credeti ca Isus Hristos va veni în noaptea aceasta?”

Unul dupa altul, acestia au raspuns: „Cred ca nu va veni în noaptea aceasta”.

Dupa ce toti au dat acelasi raspuns, predicatorul a citat cuvintele Bibliei: „El va veni în ceasul în care nu va ganditi”.
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Comenteaza

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s