De ce a trebuit sa moara si sa invie Isus ?


“Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.”(1Cor.15:20)

Jesus Christ Crucifixion on Good Friday SilhouetteNe-am amintit și în anul acesta (2015) de învierea Domnului Isus din morți. A fost sărbătoare și fast; cântări și mesaje provocatoare; mese încărcate și întâlniri cu prieteni și frați în casele noastre. Dar, deja a trecut. În țara în care locuiesc sărbătoarea ține doar o zi. Ce trist! Fiul lui Dumnezeu este viu 24/7 și cei mai mulți creștini iși amintesc de El doar odată pe an. El stă la dreapta Tatălui în glorie și este la dispoziția noastră ”nonstop” dar noi ne mulțumim să avem doar ”o zi de Paști.” De aici și criza din creștinismul zilelor noastre. Suntem săraci și ne chinuim pentru că încercăm să ne descurcăm ”pe cont propriu.” Doar când suntem puși ”la colț” de situații care depășesc orice intervenție umană apelăm şi la Domnul Isus. Ca la roata de rezervă de la mașină. Adevărul este că avem trebuință de învierea Lui (mai exact de persoana lui Isus Cel Înviat) la fel cum avem nevoie să respirăm aerul pentru organism. Confruntările urmașilor Săi din dimineața învierii ne ajută să înțelegem de ce avem nevoie de prezența Celui Înviat.

1. Pentru a prăvăli pietrele din cale. Era în prima zi a săptămânii dis de dimineață.  Întunerecul începea să dispară și să facă loc strălucirii Soarelui. Femeile alergau spre mormânt ca să desăvârșească înmormântarea făcută în grabă vineri seara. Dar erau apăsate de faptul că piatra prăvălită peste intrarea în mormânt era sigilată și trebuia dată la o parte. Ce știau ele era, că nu o puteau prăvăli singure și de-aici îngrijorarea: “Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?” Surpriza a fost pe măsură când au ajuns la mormânt: ”Şi când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită.” (Marcu 16:3:4). Ceea ce era o povară pentru aceste femei sincere s-a transformat într-o bucurie fără margini. Piatra cu sigiliul Romei aplicat pe ea demonstra faptul că nimic și nimeni de pe pământ nu erau în stare să acționeze împotriva Cezarului. Iată, însă ce scrie evanghelistul că s-a întâmplat: ”un înger al Domnului s-a pogorât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului” (Matei 28:2). Câtă mângâiere și pace aduce acest mesaj pentru urmașii Mântuitorului. Oricât de mari ar fi barierele și obstacolele și oricât de multe pietre (stânci) ar fi în calea noastră există o putere mai mare decât orice putere omenească ce poate să le dea la o parte. Apostolul Pavel vorbește despre ”puterea învierii Lui”.(Fil.3:10), și despre ”nemărginita mărime a puterii Sale … pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi” (Ef.1:19-20), puterea care l-a susținut în fiecare situație cu care s-a confruntat și l-a făcut mai mult decât biruitor în toate provocările. Poți conta – prin credință –  pe prezența și autoritatea Celui Înviat în toate necazurile și încercările tale. El are program de asistență spirituală disponibil în orice secundă. La centrală telefonică din cer nu sună ocupat niciodată. Nu există granițe și distanțe în rugăciune. Cheamă-L și îți va veni în ajutor chiar acum.

2. Pentru a primi răspuns la întrebări. Situația din săptămâna patimilor a adus în mintea și-n inima celor apropiați Domnului Isus o sumedenie de întrebări. Cu una deja am făcut cunoștință: “Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?”(Marcu 16:3). Dar, ajungând la mormânt întrebările se înmulțesc. Privind la starea femeilor ”Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ” mesagerii trimiși din Cer  au intervenit cu o altă întrebare: “Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?” (Luca 24:5). Maria rămâne neîmpăcată  și continuă să plângă, iar Domnul Isus Însuși este nevoit să intervină și să întrebe: “Femeie”, i-a zis Isus, “de ce plângi? Pe cine cauţi?” Dar nici chiar acum problema nu este rezolvată și întrebările continuă. Crezând că este grădinarul ea întreabă: “Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.” (Ioan 20:15). Întrebări după întrebări așteaptă un răspuns. Lacrimi și dureri, neîmpliniri și singurătate, abandon și persecuție aduc mereu în scenă expresia: ”De ce, Doamne?” Exact așa cum scrie și Fratele Cure în versurile lui: ”De ce ades mi-e dat pe cale / Să-ndur dureri de fel și fel? / De ce-s lovit adesea oare? / Eu nu-nțeleg dar știe El.” (Simion Cure – De ce așa?). Femeile au găsit răspunsul când ”când şi-au ridicat ochii” (Marcu 16:4), iar Maria când a recunoscut vocea Lui. Cei doi ucenici mergând spre Emaus L-au cunoscut la frângerea pâinii, iar ucenicii baricadați după ușile încuiate când au văzut semnele cuielor. Poate chiar acum treci ”prin tunel” și aştepţi răspunsuri la întrebările tale de la oameni (medici, antreprenori, duhovnici, autorități și alții). Nu e rău dar nu este de-ajuns. Oamenii au doar răspunsuri; Dumnezeu are RĂSPUNSUL, răspuns care este nimeni altul decât Fiul Său, Domnul și Mântuitorul nostru. Numele lui este Isus Christos, Slăvit să fie El în veci! Vrea să se atingă de lacrimile tale și de bolile tale. Îl interesează frământările tale și problemele cu care te confrunți în viața ta și-n familia ta. Însă cel mai mult este interesat de sufletul tău. Are pentru tine cel mai extraordinar cadou: mântuire și viață veșnică. Cheamă-L chiar acum pentru că abia așteaptă să-Ți facă bine. Nu mai poate de dragul tău.

3. Pentru a ne putea regăsi. Moartea Domnului i-a împrăștiat pe cei ce L-au urmat. La Golgota îl găsim doar pe ”ucenicul iubirii” cu câteva femei credincioase. Iată de ce prima grijă a Celui Înviat adresată femeilor este: ” … duceţi-vă de spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galilea: acolo Mă vor vedea.” (Matei 28:10). Nu la Ierusalim, nici la Templu, ci în Galilea. Cu Domnul Isus Cel Viu nu te mai regăsești în forme și-n datini; nici în religie și-n temple (catedrale, mânăstiri, biserici, praznice, liturghii, etc). Cu El te regăsești pe coordonatele harului și a eliberării adevărate. Iar când te întâlnești cu El, te întâlnești și cu urmașii Lui. Ei nu mai sunt străini pentru tine: sunt frații tăi. Este uimitor să vezi ce s-a întâmplat după învierea Lui: ”Mulţimea celor ce crezuseră, era o inimă şi un suflet.” (F.A. 4:32). Oameni din toate națiunile convertiți începând de la coborârea Duhului Sfânt și până astăzi s-au regăsit și devin una în Christos. Ei sunt fraţi; sunt Biserica și trupul Lui; sunt ambasadorii Cerului pe pământ. Suflet rătăcitor, vino în Galilea să te întâlnești cu Isus Cel Viu. Vei realiza că nu ești singur. Sunt milioane de urmași care strigă, proclamând din toată inima că: ”Christos a Înviat!” Te așteaptă să te înrolezi în armata de voluntari ai Învierii!

4. Pentru a fi siguri de învierea noastră. Mormântul gol îl face pe Apostolul Pavel să strige că: ”Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.” (1Cor.15:20). Că așa cum este sigur că El a înviat 100%, tot atât de cert este că și noi vom învia. Pârga reprezintă primul rod copt înainte de vreme și care anunță că va urma recolta la vremea roadelor. La fel cum la o invenție prototipul a fost testat și a reușit să treacă examenul. El anunță că va urma producția de serie. Cât de sigur este că și noi vom învia? Am spus deja: 100%. De ce? Deoarece: ”Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.” /Rom.8:11/.   Aleluiaaaaaaaaaa! Slăvit să fie Numele Lui! Un profesor care vorbea la Seminar despre înviere a fost întrebat de studenți: ”Poți să dovedești că și noi vom învia?” El a răspuns: ”Sigur” și a continuat: ”Aduceți o planșetă și o grămadă de nisip din cel mai fin. Apoi aduceți niște praf de pilitură de fier și amestecați-le până devin o grămadă omogenă.” Apoi a cerut un magnet puternic și l-a plimbat pe deasupra grămezii. Minunea s-a produs: din grămada aceea s-au ridicat pe magnet toate firicelele de praf de fier. Vom învia și noi! Este sigur! Așa cum proclamă și poetul când scrie: ”C-a fost în lume o’nviere / Și încă una va mai fi. / Când cei ce au primit Cuvântul / Ieșind ca crinii din noroi / Vor părăsi pe veci mormântul / Și-l vor întâmpina pe Sfântul /  În pragul lumii celei noi!” (Petru Dugulescu – A fost în lume o înviere). Unde vei fi atunci? Totul depinde de ceea ce hotărăști în aceste moment. Doresc să te întâlnesc în glorie împreună cu sfinții și cu Fiul lui Dumnezeu. Aruncă-te prin credință în brațele Lui. Roagă-L să te ierte și așa să devii copil de Dumnezeu. Azi, nu mâine.

RUGĂCIUNE

 ”Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.” (Ef.3:20-21)

Comenteaza

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s