De-atatea ori, la crucea Ta, veneam să-mi plâng al meu amar,
Să-mi amintesc ca şi Tu-ai plâns, când duceai crucea la Calvar.
Şi-acuma vin să Te-ntâlnesc să-Ţi las, Isus, povara mea;
Vreau faţă-n faţă sa-Ţi vorbesc,Să primesc mângâierea Ta.
/: Tu plângi cu mine, o, Isus, şi ştii al meu necaz,
Iar lacrimile care-mi curg, Tu mi le-aduni
Şi-mi ştergi al meu obraz. :/
Eu stau plecat sub cruce, jos, Ţi-aud suspinu-n Ghetsimani;
Aud preoţii cum sosesc şi Iuda dupa ai săi bani.
Dar vreau să-Ţi spun că sunt lovit şi prigonit neîncetat.
Aud, aşa precum ai zis, şi când, spre Tatăl, ai strigat:
/: „O, Eli, lama sabactani! O, Dumnezeul Meu,
Sunt părăsit şi M-ai lăsat între duşmani,
Deşi mi-aşa de greu.” :/
O, de-aş ajunge-n Ghetsimani, ţi-aş mulţumi de mii de ori,
Căci n-am nici aur şi nici bani şi nici mulţime de comori.
Tu m-ai primit şi m-ai iertat şi viaţa pentru min’ Ţi-ai dat.
Te am pe Tin’ şi mi-e de-ajuns, Cu Tine sunt un om bogat.
/: Isuse, nu Te voi uita, în toată viaţa mea,
Căci, ca tâlharul de pe cruce, m-ai primit în raiul strălucit :/
Vestea Evangheliei 