Ai auzit vreodata, prietene, de Mine
Pe când în largul lumii cutreierai semet
Pe când cu lanci ?i scuturi cohortele straine
Te cautau sa-ti ceara al vietii tale pret
Ai auzit vreodata, prietene, de Mine
Când floarea tineretii î?i scutura podoaba …
Ca sa te scap de lanturi, de moarte ?i ru?ine,
Eu am murit pe cruce, în locul tau, Baraba!…
Eu rasadisem pacea, tu semanai furtuna
?i pe-amândoi multimea ne-a pus pe un cântar;
Multimea cea din umbra alese-atunci minciuna –
Tâlharii cei cu vaza cerura pe-un tâlhar.
Puteam sa zbor din lume, satul de-a ei urgie,
?i-atunci multimea oarba te-ar fi cerut degeaba,
Dar M-am gândit la tine… Privind spre ve?nicie,
?i am murit pe cruce, în locul tau, Baraba!
Te chem ?i astazi… Vino ?i vom strabate norii!
Te-am cautat cu lacrimi, prin spini ?i bolovani,
Dar vremea e târzie, privesc pe dealuri zorii
?i ceru-ntreg te-a?teapta de doua mii de ani!
De-ai ?ti ce neagra noapte ?i ce adânc fierbinte
Vor fi când suferinta nu’si va cunoa?te graba!…
Vei plânge-ntotdeauna ?i-ti vei aduce aminte
Ca am murit pe cruce în locul tau, Baraba!
Vestea Evangheliei 