Viata de familie – Lectia 12


12

Rolul soţiei

Versete de memorat:

Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.
Efeseni 5: 22-24

Adevărul central:

Rolul soţiei este de a fi un ajutor potrivit, supunându-se, respectând şi iubindu-şi soţul.

Introducere:

Familia ideală este formată dintr-un bărbat şi o femeie credincioşi lui Dumnezeu, uniţi pe viaţă prin legământ, din dragoste şi în voia lui Dumnezeu, care împlinesc bucuroşi scopul şi rolul lui Dumnezeu pentru ei.

Am aflat în lecţia trecută că Dumnezeu are roluri bine stabilite pentru fiecare partener şi că împlinirea fiecăruia depinde de modul în care îşi respectă locul. Ca parte a blestemului ce a urmat căderii omului, pentru fiecare partener, împlinirea rolului însemna o luptă împotriva “normalului”. Pentru Eva era “normal” să dorească să conducă, dar trebuia să fie supusă lui Adam. Pentru Adam era “normal” să lase conducerea pe seama Evei, dar trebuia să îşi ia rolul în serios cu sudoarea frunţii lui. Am observat că rolul soţului în familie se concretizează în ideea iubirii, care înseamnă a conduce slujind, a jertfi altruist şi a investi permanent. Să identificăm acum care este rolul soţiei.

ROLUL SOŢIEI

Din punct de vedere al poziţiei, soţul este liderul familiei iar soţia este ajutorul potrivit. Aceasta nu înseamnă inferioritate, ci funcţionalitate. Soţia a fost creeată cu un alt rol care i se potriveşte şi care o împlineşte cu adevărat.
Pentru aceasta apostolul Pavel le spune soţiilor că trebuie să fie supuse soţilor. Cu siguranţă că, în contextul campaniei diabolice de emancipare a femeii, ideea supunerii sună straniu şi arhaic.

Ce înseamnă a fi supusă?

Termenul original pentru supunere este HUPOTASSO, un cuvânt compus din HUPO – care înseamnă “sub” şi TASSO – care înseamnă “a aşeza în ordine”. A fi supus, din punct de vedere etimologic însemnă a te aşeza (sau a fi aşezat) sub autoritate. Ideea de supunere apare în mai multe contexte, cu privire la mai multe lucruri sau persoane şi apare la toate cele trei diateze:
a. Pasivă – în Romani 8:20 se spune că firea, în acel caz natura, creaţia, a fost ____________________________________. Ea nu a avut nici o opţiune;
b. Activă – în Filipeni 3:21 apostolul Pavel îşi bazează credinţa învierii, în puterea Domnului Isus de _________________
____________________________; Domnul va exercita
autoritatea Sa şi Îşi va supune chiar şi moartea.
c. Reflexivă – în 1 Petru 2:13 credincioşii sunt sfătuiţi să se supună autorităţilor, iar robii să se supună stăpânilor lor (v.18). În acest caz, este o acţiune voluntară pe care o face cineva fără a fi forţat împotriva voinţei lui.

Cel mai fericit caz este cel al unei soţii, care a decis să fie supusă soţului înainte de a se căsători, şi a consfinţit aceasta prin legământul căsătoriei. Supunerea ei nu este faţă de un şef autoritar, ci faţă de un soţ iubitor şi pe care îl iubeşte. Ea nu este supusă de către soţ, ci se supune bucuroasă.
Reversul supunerii este rebeliunea. John MacArthur, comentând textul din 1 Corinteni 11:3-12 arată că “în societatea din Corint, exista aşteptarea ca femeile să fie supuse, iar acoperirea capului se făcea ca semn al supunerii, modestiei şi umilinţei. Doar două tipuri de femei erau dezvelite: prostituatele şi feministele. … Feministele se dezveleau ca un semn de protest.” Pavel le spune să se acopere pentru ca toţi să înţeleagă că Biserica lui Hristos nu este rebelă faţă de principiul stabilit de Dumnezeu.
Supunerea nu este doar o idee teoretică, ci are profunde implicaţii practice. O soţie supusă va face o prioritate din familia ei, va accepta conducerea soţului, pe care îl va iubi şi respecta.

1. Familia prioritară

Relaţia cu Dumnezeu este viaţa soţiei supuse, aşa că nu este în competiţie cu celelalte responsabilităţi. Pentru ea, familia este cea mai importantă responsabilitate umană. A face din familie o prioritate a fost înţeleasă în decursul anilor în două feluri: (1) soţia să fie casnică sau (2) soţia să nu pună slujba, sau cariera înaintea familiei.
Oricare opţiune este astăzi dificilă pentru că societatea defineşte o femeie de succes în termenii carierei, a banilor şi a farmecului exterior. Iată femeia “ideală” aşa cum este ea prezentată în mass media: coboară dintr-o maşină personală de ultimă generaţie, îmbrăcată incitant după o renumită casă de modă, cu o geantă diplomat în mână, vorbind la telefonul mobil în timp ce stă pe scările rulante care o duc spre birou. Acolo munceşte din zori până seara, ia masa la restaurant cu partenerii de afaceri, fiind cotată ca o persoană de succes. Pentru că are o muncă sedentară este abonată la cel mai vestit salon de înfrumuseţare şi la cea mai performantă sală de fitness. Cumpărăturile le face de la firme recunoscute, direct prin internet. Banii nefiind o problemă, în timpul liber îşi plimbă căţelul pe care a dat preţul unei maşini, iar concediul îl petrece cu alţi parteneri pe una din plajele însorite din Hawai sau insulele Bahamas.
În această imagine nu se regăseşte soţul, copiii şi căminul ei. Prezenţa lor ar fi o piedică în calea carierei, a realizării ei. Se pare că acesta este pomul din mijlocul grădinii pentru “Adam” şi “Eva” ai zilelor noastre.
Creştinii mileniului trei trebuie să asculte de Dumnezeu şi să nu se lase seduşi de pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi de lăudăroşia vieţii. Să analizăm cele două opţiuni puse înaintea celor care doresc să facă o prioritate din familie.

a. Soţia să fie casnică
În 1 Timotei 5 sunt două referiri la această idee în contextul discuţiei despre femeile văduve. O adevărată văduvă este cea care nu are nici un venit, pentru că toată viaţa s-a ocupat de casă. (v.9-10). Ea nu trebuie să caute serviciu, ci să fie ajutată de copii, iar dacă nu are, de biserică. Văduvele tinere sunt sfătuite să se căsătorească şi (v.14)_________________________.
În Tit 2:4–5, soţiile trebuie să fie cumpătate, cu viaţă curată, _______________________________________________.
Acest statut de soţie casnică oferă timpul necesar pentru treburile casei, pentru investiţia în educarea copiilor şi în lucrarea lui Dumnezeu.
Oricum, simplul fapt că o soţie este casnică, nu înseamnă că automat soţul ei se va simţi iubit şi copii vor creşte frumos. Ea, fiind acasă, trebuie să muncească şi să investească foarte mult pentru ca rezultatul să fie cel dorit. A sta ore în şir în faţa ecranului şi a da copiilor doar mâncare, nu îi ajută nici spiritual, nici educaţional.

b. Soţia să nu sacrifice familia pentru carieră
Imaginea cea mai reuşită în acest sens este femeia descrisă în Proverbe 31:10-31. Aici este prezentată o femeie care se ocupă întâi de casă şi apoi se ocupă de afaceri.
– ca valoare este (v.10)____________________________
– ca încredere (v.11) ______________________________
– îşi sprijină soţul (v.12)___________________________
– face cumpărături pentru casă (v.13-14) ___________________
– se sacrifică (v.15) ______________________________
– ia iniţiative administrative (v.16) ____________________
– munceşte cu spor (v.17-19) ________________________
– asigură provizii pentru viitor (v.21-22, 25) _____________
– se implică în caritate (v.20) ____________________________
– abia după ce a rezolvat toate problemele de acasă, ea se ocupă de afaceri (v.24). Aceasta nu o împiedică să supravegheze treburile din casă (v.27).
O astfel de soţie este lăudată de copii şi de soţ (v.28) şi este plăcută lui Dumnezeu pentru că se teme de El (v.30b).

Nici unul din aceste modele nu este lipsit de posibile dezavantaje. Dacă soţia este casnică, s-ar putea să se simtă frustrată de lipsa vieţii sociale, cu toate că în lucrarea lui Dumnezeu există activitate socială suficientă. Şi din punct de vedere financiar s-ar putea să fie mai greu cu un singur salariu, cu toate că Dumnezeu îi poate binecuvânta în aşa fel încât să nu ducă lipsă. Dacă soţia lucrează, este pericolul să fie tot mai implicată în afaceri şi în timp scurt să pună slujba înaintea familiei. Există şi posibilitatea să găsească un alt bărbat cu care să petreacă mai mult timp decât cu soţul…

Alegerea între cele două modele trebuie să o facă fiecare familie, cu seriozitate, asumându-şi responsabilităţile care decurg din decizia luată.

2. Acceptarea conducerii soţului

Aceasta este esenţa ideii de ajutor potrivit. O soţie înţeleaptă (Prov.14:1) __________________________________ .
Ea nu va fi în opoziţie faţă de soţul ei, ci va sprijini iniţiativele lui. Ea va rezista ispitei de a fi cicălitoare sau supărăcioasă (Prov. 21:9). Eforturile soţilor vor fi concentrate în aceeaşi direcţie. Soţia nu se va simţi ameninţată de soţ dacă el are succes. Ei sunt o chipă care cooperează, fără a exista ideea competiţiei între ei.

În cazul unui soţ pasiv, care a abdicat de la conducere, o soţie înţeleaptă nu îi va lua locul, ci îl va încuraja să conducă. Exemplul Deborei este folositor şi în contextul familiei (Judecători 4:4-9). Ea nu a acceptat poziţia de lider, ci s-a aşezat sub autoritatea unui bărbat.
În cazul unui soţ dictator, care ia decizii fără să se consulte cu soţia, soluţia este tot supunerea. Împotrivirea faţă de planurile lui nu ar face altceva decât să îl învrăjbească şi să îngreuneze o posibilă deschidere pentru colaborare.

Ştiind că responsabilitatea deciziilor din familie aparţine soţului, soţia ar trebui să se simtă protejată de Dumnezeu. Ea are doar poziţia de sprijin, sfătuitor, al soţului, nu factor de decizie. O soţie înţeleaptă îi spune soţului părerea ei, dar lasă decizia pe seama lui.
Excepţia de la această regulă este cazul în care soţul îi cere soţiei să acţioneze împotriva lui Dumnezeu. Fiindcă autoritatea soţului este delegată de Hristos, el ar trebui să conducă, aşa cum ar conduce Hristos, să ceară ce ar cere Hristos, iar soţia să asculte ca şi cum ar asculta de Hristos. Acest lucru nu înseamnă că dacă un soţ nu este creştin, soţia nu trebuie să îi fie supusă, ci doar că ea nu se poate scuza de păcatele ei pe motivul că a fost supusă soţului.

3. Iubirea soţului

Apostolul Pavel scrie în Tit 2:4b că soţiile trebuie să _______________________________________________.
Nu numai soţul trebuie să iubească, ci şi soţia. Aceasta înseamnă că ea va dori să îi împlinească nevoile lui. Soţul este “al ei” şi ea este “a lui”. Fiecare este de acum stăpân pe trupul celuilalt.
În poemul cel mai vechi care cântă dragostea conjugală, Cântarea Cântărilor, soţia vede în soţul ei persoana în a cărui umbră se simte bine. El are iniţiativa, el o protejează, el o iubeşte, iar ea, la rândul ei îl iubeşte. A existat un moment, în care soţul ar fi vrut să îi dăruiască dragostea lui, dar soţia a pus comoditatea ei mai presus decât dragostea pentru soţ (cap.5). Acest conflict a fost rezolvat în prima lor întâlnire (cap. 6), în care soţul nu o ceartă ci îi spune cuvinte frumoase, pentru că dragostea biruieşte.

4. Respectul faţă de soţ

Expresia cu care se încheie pasajul din Efeseni, “şi femeia să se teamă de bărbat” (5:33b), transmite ideea unui respect special pentru soţ. Această idee vorbeşte în mod direct despre caracterul ei. În inima soţiei credincioase se află cinstea pentru soţul ei. Ea nu îl ascultă cu pumnii încleştaţi sau scrâşnind din dinţi. Soţul ei este darul lui Dumnezeu pentru ea şi îl apreciează ca cea mai importantă fiinţă umană din viaţa ei.
În 1 Petru 3, este descrisă soţia care cucereşte inima soţului ei prin ceea ce nimeni nu îi poate lua – frumuseţea nepieritoare a unui spirit blând şi liniştit. El se simte în siguranţă lângă ea, îi doreşte compania relaxantă, se desfătează în modul frumos în care i se adresează. El ştie că soţia lui este sinceră şi nu se teme de duplicitatea sau infidelitatea ei. Soţia care îşi respectă soţul nu încearcă să compenseaze prin împodobirea exterioară ceea ce nu are în interior. Ea este cu adevărat cununa bărbatului ei.
În momente de slăbiciune, soţia este acolo, cu dragoste, gata să îl încurajeze, să îi ridice privirile în sus şi să îl asigure de sprijinul ei. Ea nu râde de el când a falimentat şi nu îi contabilizează greşelile. Ea îi transmite ideea că orice ar fi, în orice situaţie ar fi soţul, se va bucura de cinstea şi respectul ei. Ştiind că una din nevoile mari ale unui soţ este respectul (admiraţia) soţiei, soţia înţeleaptă îşi va proteja soţul respectându-l. Un soţ cu o astfel de soţie, este practic, imposibil de corupt.

ACUM ŞTII

Î. Cum ai rezuma într-un cuvânt rolul soţiei?
________________________________________

Î. Ce implică aceasta?
1. ___________________________________________
2. ___________________________________________
3. ___________________________________________
4. ___________________________________________

PROIECT

1. Pentru căsătoriţi

a. Dacă eşti soţ

Asigură-te că îţi iubeşti cu adevărat soţia. Revizuieşte lecţia precedentă. A iubi cu adevărat soţia înseamnă a-i face supunerea uşoară.

b. Dacă eşti soţie

Cine este pe scaunul decizional în familia ta?

Dacă soţul nu conduce, nu prelua tu conducerea, ci încurajează-l să o facă!

Unde te-ai poziţiona pe o scară a supunerii faţă de soţ?

Nesupusă Supusă deplin
_____________________________________________________

Dar soţul tău, unde te-ar poziţiona?

Roagă soţul să completeze următorul tabel şi discutaţi apoi rezultatul împreună.

Care sunt trei proiecte în care el doreşte să conducă familia Cum vede el participarea soţiei ca ajutor potrivit

Scrie-i o scrisoare comunicându-i ce apreciezi la el, şi că te bucuri că eşti sub autoritatea lui!

Care sunt trei nevoi ale soţului tău pe care ai dori să le împlineşti tu?

2. Pentru necăsătoriţi

a. Dacă eşti băiat

Pregăteşte-te să fii un lider implicat în proiecte mari pentru care Dumnezeu să îţi dea un ajutor potrivit. Dacă nu ai nimic de făcut, nu ai nevoie de ajutor.

Dacă ar fi să scrii o ofertă de slujire alături de tine, pe care să o citească fetele credincioase, ce ai scrie?

Există ispita să te simţi bine când prietena ta nu se supune părinţilor sau liderilor din biserică. Nu te bucura prea tare, după căsătorie nu îţi va fi supusă nici ţie.

b. Dacă eşti fată

Când te gândeşti la un băiat, întreabă-te: este el persoana care să mă inspire în ce priveşte autoritatea? Aş dori să fiu sub autoritatea lui? Are o “platformă program” care să mă atragă?

Dumnezeu a fost aşa de bun încât ţi-a oferit multe oportunităţi pentru a te pregăti în vederea căsătoriei. Exersează supunerea în următoarele domenii:

– faţă de Domnul – Iacov 4:7;

– faţă de părinţi – Efeseni 6:2;

– faţă de fraţii din biserică – Efeseni 5:21;

– faţă de persoane în vârstă – 1 Petru 5:5.

Anunțuri

Comenteaza

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s