Viata de familie – Lectia 3


3

Lecţia 3

CĂSĂTORIA ESTE PENTRU TOATĂ VIAŢA
(1)

Verset de memorat

De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup. Genesa 2:24
Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă. Matei19:6

Adevăr central

În ciuda realităţii din zilele noastre, familia poate trăi la potenţialul gândit de Dumnezeu.

Introducere

Familia ideală este formată dintr-un bărbat şi o femeie credincioşi lui Dumnezeu, uniţi pe viaţă prin legământ, din dragoste şi în voia lui Dumnezeu, care împlinesc bucuroşi rolul şi scopul lui Dumnezeu pentru ei.

Aceasta este o definiţie cuprinzătoare, şi foarte concisă, a familiei ideale. Chiar dacă este complexă, fiecare element este indispensabil. O definiţie mai simplă ar putea fi: “familia este covieţuirea de comun acord a membrilor ei”. Aceasta însă este departe de a răspunde nevoilor actuale sau de a oferi un standard după care să se ghideze cei care doresc binecuvântarea Domnului.

Definiţia prezentată va fi detaliată în continuarea cursului. Să observăm primele trei elemente care compun definiţia propusă. Vom face aceasta răspunzând la câteva întrebări.
Î. De ce trebuie neapărat să fie un bărbat şi o femeie? Nu poate fi un bărbat şi două femei, sau doi bărbaţi….?

R. Modelul familiei este clar: un bărbat (Adam) şi o femeie (Eva). Orice altă formulă este împotriva acestui plan, deci, împotriva Plănuitorului. În acelaşi timp este şi împotriva membrilor familiei.
Citeşte pasajele următoare şi notează ce abateri sunt incriminate acolo.

Geneza 4:23
______________________________________________

Levitic 18:6
______________________________________________

Levitic 18:22
______________________________________________

Levitic 18:23
______________________________________________

Acestea sunt comportări anormale şi păcătoase. Rezultatul lor se regăseşte în relaţii rupte, intrigi, ură, ucideri, boli incurabile… Dumnezeu doreşte să protejeze omul de asemenea necazuri.

Î. De ce trebuie neapărat ca partenerii să fie credincioşi? Doi care se căsătoresc fără a fi credincioşi nu sunt familie? Sau dacă se căsătoreşte un credincios cu un necredincios nu formează o familie?

R. Ceea ce studiem noi este familia ideală. Da, orice bărbat şi femeie care se căsătoresc sunt o familie, dar pentru a putea tinde spre a fi ideală, ei trebui să fie credincioşi. Problema umană este lipsa unui perpetuum mobile relaţional, care să ajute la o funcţionare constantă şi continuă a relaţiilor umane. Noi suntem asemenea unui acumulator care se consumă. Ne cheltuim iubind, iertând, dăruind şi ajungem la un moment dat fără resurse.

Există trei posibile combinaţii în ce priveşte identitatea spirituală a soţilor:
a. Doi necredincioşi – ajung în scurt timp fără resurse, fiecare aşteptând ca celălalt să ofere ce nu mai are el. Eşecul este sigur. Poate, din considerente de demnitate, sau de educaţie, mai convieţuiesc, dar nu sunt împliniţi;

b. Un credincios şi un necredincios – în acest caz cel necredincios este binecuvântat să aibă un soţ care iubeşte cu dragostea primită de la Dumnezeu. Pavel spune că se poate ca în final să fie mântuit şi el. Până atunci, credinciosul este lipsit de părtăşia şi unitatea pe care o doreşte în familia lui. De asemenea, multe din nevoile pe care ar trebui să le completeze partenerul rămân neîmplinite. Cei care se află în această situaţie sunt încurajaţi să rămână în acea relaţie (1 Cor. 7: 12-13). Cei care urmează să se căsătorească sunt avertizaţi să o facă numai în Domnul (1 Cor.7:39; 2 Cor.6:14);

c. Doi credincioşi – este cazul ideal în care fiecare îl fericeşte pe celălalt, împlinindu-i nevoile cu resursele lui Dumnezeu. Nimeni nu-şi poate dori ceva mai mult decât atât.

Î. Nu este prea mult spus “uniţi pe viaţă”? Această idee mă sperie. Dacă nu mă voi înţelege? Dacă se poartă urât cu mine? Dar dacă nu îl mai iubesc?

R. Da, căsătoria este, după relaţia cu Dumnezeu, legătura cea mai serioasă pentru viaţa pământească a unei persoane. Seriozitatea ei ne copleşeşte. Acesta este un argument foarte puternic pentru a o privi cu seriozitate maximă, atât înainte de a începe, cât şi după aceea. Întrebarea aceasta cere un răspuns pe măsură.

Ce a făcut Dumnezeu când relaţia dintre Adam şi Eva nu a funcţionat bine? A creat o altă Eva, sau un alt Adam? Nicidecum! Dumnezeu le-a explicat că de acum ei vor trebui să trăiască împreună, să muncească, să îşi rezolve conflictele … până se vor întoarce în ţărână (Gen. 3:16-19), adică până la moarte.

Istoria arată că aceste norme biblice nu a fost ţinute şi că mulţi au ales să trăiască după voia lor. Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu şi-a schimbat standardul. Următoarele pasaje din Vechiul Testament confirmă acest adevăr.

Lev. 20:10 – Ce trebuia să se facă preacurvarilor?
______________________________________________

Deut. 22:13-21 – Ce se întâmpla cu o persoană care a curvit înainte de căsătorie?
______________________________________________

Maleahi 2:16 – Cum apreciează Dumnezeu despărţirea în căsătorie?
______________________________________________

Domnul Isus a fost solicitat să răspundă unei întrebări din partea Fariseilor. Care era ea? Matei 19:3
______________________________________________
______________________________________________

În vremea aceea, erau două şcoli rabinice care aveau principii diferite. Prima, cea a lui Hilell, era liberală şi credea că un bărbat poate să îşi lase nevasta pentru orice pricină. A doua, cea a lui Şammai, era mai conservatoare şi susţinea că soţia poate să fie lăsată numai dacă soţul găseşte la ea ceva necurat (în domeniul intim). Întrebarea Fariseilor era cu alte cuvinte: “Învăţătorule, de ce parte eşti? Cui îi dai dreptate?”

Matei 19: 4-6 cuprinde răspunsul Domnului.
_____________________________________________
_____________________________________________
_____________________________________________

Ignorând părerile celor doi rabini, Domnul Isus face referire la părerea lui Dumnezeu, şi la momentul iniţial. Mesajul este clar:
– prin creaţie bărbatul şi femeia sunt părţi complementare;
– prin căsătorie ei nu au devenit două persoane care convieţuiesc, ci un singur trup (acest element este subliniat prin repetiţia ideii din două versete consecutive – v.5 şi 6). A te gândi la despărţire este asemenea despărţirii membrelor unui trup;
– Dumnezeu a fost implicat în acest act, deci omul nu are dreptul să îi separe pe cei doi.

Dacă Fariseii erau serioşi, discuţia trebuia să se încheie aici cu concluzia logică: “Nu există nici un motiv ca cineva să sfârtece fiinţa formată de Dumnezeu prin căsătorie.”

Dar ei au continuat (v.7) cu o întrebare din Lege.
______________________________________________

Domnul Isus îi corectează spunând că Moise nu a poruncit, ci doar a îngăduit ca nevasta să fie lăsată de bărbat. Şi aceasta unei generaţii de oameni împietriţi care urmau să piară în pustie.

Citind textul din Deuteronom 24:1-4 vom înţelege situaţia în care era poporul răzvrătit. Bărbaţii se despărţeau de nevestele lor din orice motiv, ca apoi, când vedeau că nu au făcut bine, să le ia din nou, şi acest joc de-a căsătoria şi păcatul continua. Cartea de despărţire era un mod de a împiedica despărţirile ad-hoc. Iată implicaţiile cărţii de despărţire:
– bărbatul nemulţumit trebuia să scrie motivele nemulţumirii lui (v.1). El nu putea să se dezică verbal de soţia lui; de cele mai multe ori aceasta lua timp, suficient pentru a se calma.
– despărţirea însemna să nu mai locuiască împreună (v.2), cu toate implicaţiile ei;
– soţia nu se va mai putea întoarce la el, nici dacă a murit al doilea soţ al ei (v.4);
– prin recăsătorie, soţia se pângărea, fiind o urâciune înaintea Domnului (v.4).

Bărbatul nemulţumit trebuia să se gândească la toate aceste implicaţii înainte de a face pasul ireversibil. Până şi pe un popor împietrit Dumnezeu a dorit să-l protejeze de toate traumele unui divorţ.

Domnul Isus afirmă că modelul la care trebuie să privim nu este poporul evreu împietrit, ci familia iniţială. Dacă ar fi să reprezentăm grafic ce a spus Domnul ar arăta aşa:

Planul iniţial Restaurarea planului iniţial

Decăderea din timpul lui Moise

Dumnezeu are un plan iniţial cu privire la om, plan pe care tocmai vi l-am amintit. Moise a luat o măsură de urgenţă pentru un popor răzvrătit. Dar de la început n-a fost aşa. Eu, Fiul lui Dumnezeu am venit să restaurez planul iniţial. Eu nu dau dreptate nici lui Hilell, nici lui Şammai, ci lui Dumnezeu.

Matei 19:9 introduce o clauză care a generat multă confuzie: ”afară de pricină de curvie”. Se poate încerca o interpretare legată de termenii folosiţi dar nu o facem aici. Oricare ar fi interpretarea curviei, (ca incest, păcat înainte de căsătorie, sau în timpul ei) evreii aveau o lege care o pedepsea cu moartea. Deci, Domnul Isus le spune că: dacă tot sunt interesaţi de elementele interpretabile din lege, ar trebui să le stăpânească întâi pe cele clare. Având acestea în minte, versetul 9 sună aşa: ‘Eu însă vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie (dând-o să fie ucisă cu pietre) şi ia pe alta de nevastă, precurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat (fără ca ea să fi preacurvit, deci rămânând în viaţă) preacurveşte.’

Dacă nu aceasta a spus Domnul, atunci a dat dreptate lui Şammai fără a aduce ceva superior prin expresia “Eu însă vă spun”.

De asemenea nici uimirea ucenicilor din versetul 10 nu ar fi justificată. Ei au înţeles exact ce a spus Mântuitorul, de aceea au exclamat: dacă aşa de tare suntem legaţi de nevastă încât numai moartea ne desparte, atunci mai bine nu ne legăm, mai bine rămânem fameni.

Domnul le răspunde că a fi famen nu este la îndemâna oricui. Aceasta poate avea loc în trei cazuri:
– când eşti famen din naştere;
– când alegi pentru o funcţie să fii făcut famen (sau eşti făcut fără voia ta);
– când de dragul Împărăţiei lui Dumnezeu, pe care nu doreşti să o pierzi prin preacurvie, alegi această cale.

Modul de a interpreta spusele Domnului prin perceptele Legii cunoscute atunci, este în conformitate cu inspiraţia Scripturii. De asemenea şi cu intenţia autorului în funcţie de audienţa iniţială. Ideea despărţirii în căsătorie este prezentată deasemenea de Marcu şi Luca. Cu toate acestea, clauza “afară de pricină de curvie” apare numai la Matei. De ce?

Matei Marcu Luca
Scrie Evreilor Scrie Romanilor Scrie Grecilor
Cunoşteau Legea Nu cunoşteau Legea Nu cunoşteau Legea

Matei scrie evreilor care cunoşteau Legea. Marcu şi Luca scriu unor destinatari care nu aveau cunoştinţe despre Legea lui Moise. Pentru ei, o persoană care curvea nu era ucisă. De aceea pentru ei nu se mai prezintă acea clauză care a fost înţeleasă bine de Fariseii cu care discuta Isus, dar nu şi de creştinii romani sau greci. Pentru ei versetul este direct şi clar:
Marcu 10:11-12 (citeşte şi Luca 16:18)
__________________________________________
__________________________________________

Mesajul Domnului Isus este aşa de clar încât îţi trebuie subiectivism exagerat şi multă ingeniozitate să îi dai o altă interpretare.

Da, căsătoria este pe viaţă. Aşa a stabilit Dumnezeu şi aşa ne este nouă bine. Această idee nu trebuie să ne sperie, ci să ne dea siguranţă. Ştiind că nu există nici o scurtătură ai motivaţia şi concentrarea necesară pentru a face din familia ta nu un iad, din care să doreşti să evadezi, ci un rai de unde să nu vrei să pleci! Şi aceasta este posibil 100% împreună cu Dumnezeu.

ACUM ŞTII

De câte persoane e nevoie pentru o familie ideală?
______________________________________________

De ce soţii trebuie să fie credicioşi pentru a fi fericiţi?
______________________________________________
______________________________________________

Ce se întâmpla, conform Legii, cu o persoană necăsătorită care curvea?
______________________________________________

Dar cu una logodită sau căsătorită?
______________________________________________

Se aplică la noi astăzi “cartea de despărţire”?
______________________________________________

Ce părere are Dumnezeu despre despărţirea în căsătorie?
______________________________________________

Cui a dat dreptate Domnul Isus în discuţia cu Fariseii?
______________________________________________

Ce standard aplică Domnul Isus familiei?
______________________________________________

Cine are dreptul să despartă ce a unit Dumnezeu?
______________________________________________

PROIECT

1. Dacă nu eşti căsătorit

Analizează argumentele şi echilibrează-ţi gândirea după Cuvântul neschimbabil al lui Dumnezeu, nu după realitatea societăţii.

2. Dacă eşti căsătorit

Analizează argumentele şi echilibrează-ţi gândirea după Cuvântul neschimbabil al lui Dumnezeu, nu după realitatea societăţii.

Comenteaza

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s