Condiţiile studierii bibliei


Conditiile studierii bibliei

De multe ori se spune şi se afirmă că „trebuie să luăm Biblia în serios”, dar nu se precizează cum! Tocmai asta vreau să facem acum! Să învăţăm cum „se ia în serios Biblia”. Să aflăm metode de studiu ale ei şi cum trebuie studiată.

Alte tipuri de studiu:

– studiul tematic, sau pe subiect; are riscurile lui!
– studiul cuvintelor
– studiul doctrinelor, ale marilor doctrine ale Bibliei.
– studiul biografiilor marilor oameni ai lui Dumnezeu, de exemplu, Pavel, Petru, etc.

Observaţie: Noi nu învăţăm cum să analizăm Biblia de dragul analizei ei, cum s-o disecăm de dragul disecţiei, ci cum s-o plăcem mai mult. Cum să o înţelegem mai bine şi cum s-o abordăm mai sănătos. Vă amintiţi că studiul acesta vi l-am propus ca o soluţie la pierderea interesului şi lipsa plăcerii în citirea devoţională a ei.

Noi, nu ne „analizăm” iubitele când suntem îndrăgostiţi! Ci le plăcem, le iubim, gata să trecem cu vederea micile defecte. Ce se întâmplă adesea, este că a analiza ceva, îi distruge farmecul.

„Paralizia analizei”

Dacă ne concentrăm în mod necuvenit asupra metodelor şi a metodologiei studierii Bibliei riscăm să suferim de „paralizia analizei”. Un fenomen întâlnit în lumea cercetătorilor ştiinţifici. Te scufunzi atât de mult în analiză încât uiţi ce şi de ce ai pornit să analizezi.

Mulţi iau metodele (formele studiului) mult prea în serios, lucru care nu se presupune. Într-adevăr principiile nu se schimbă, însă metodele…. Aşa s-a întâmplat cu ceea ce am învăţat la Castel, la Şcoala Biblică a Capelei Calvarului! Pentru că la un moment dat am fost întrebat cum îmi pregătesc eu studiul şi am răspuns că nu tocmai aşa cum s-a predat acolo, adică fără să urmez cu exactitate paşii studiului biblic inductiv am fost privit cu suspiciune şi neîncredere. Cu toate acestea aplicam principiile studiului biblic inductiv în studiul meu, deşi nu sub forma în care ne-au fost predate.

„Mulţi nu văd pădurea din pricina copacilor”

Ceea ce eu doresc este să fim eficienţi în aplicarea principiilor studiului biblic inductiv şi să devenim din nou entuziasmaţi de Biblie. De multe ori rigiditatea te împiedică să te îndrăgosteşti de ea. A-l cunoaşte pe Autorul ei şi a-l înţelege nu înseamnă a deveni excesiv de preocupat de metodologie. Doresc de asemenea, să ajungem să stăpânim nişte metode, dar mai ales să ajungem ca în urma studiului ei să devenim stăpâniţi de ea şi de spiritul ei.

Cea mai bună (fără scuze!) metodă de abordare a ei este de a o studia verset cu verset!! Studiu care să fie predicat expoziţional. Înseamnă, „a mânca elefantul bucăţică cu bucăţică!” Carte cu carte, capitol cu capitol, verset cu verset! Într-adevăr necesită o muncă titanică, însă este singurul mod care să ne poată oferi întreg planul lui Dumnezeu.

Să păstrezi echilibrul în studiu! Multe adevăruri duse-n extremă şi amplificate excesiv devin erezii.

Este bine pentru început să alegi o carte şi să ajungi să o stăpâneşti, să-i cunoşti autorul, intenţia scrierii ei, primitorii ei, problemele cu care se confruntau. Pentru aceasta vă voi propune mai târziu metoda studiului biblic individual al unei cărţi a Bibliei şi un exerciţiu al ei.

Spre deosebire de mulţi care recomandă noilor creştini să citească şi să studieze Evanghelia lui Ioan, Chuck Missler propune un studiu al Apocalipsei. Este singura carte, spune el, şi are dreptate, care are îndrăzneala să afirme că citind-o vei fi binecuvântat.

Apoc.1:3 „Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea!”

De la început la sfârşit!

A încerca să studiezi aşa Biblia de fapt reconstituie felul în care evrei citesc: nu de la stânga la dreapta, ci invers. De la dreapta la stânga. Doar aşa se poate înţelege Vechiul Testament, dacă se interpretează prin prisma Noului Testament. De la coadă la început. Biblia se interpretează „cum se citeşte”. Când eram în şcoală ca un elev bun şi silitor ce eram întotdeauna săream la sfârşitul manualelor : acolo se găseau răspunsurile la exerciţii!

„Noul Testament se găseşte ascuns în Vechiul Testament, iar Vechiul Testament se găseşte revelat în Noul Testament.”

Condiţiile ca tu să poţi studia biblia – să fii mântuit

Prima şi cea mai importantă condiţie pe care majoritatea ori o ia de la sine, ori o ignoră, este că pentru a studia Biblia tu trebuie să fii mântuit. De exemplu, eu unul am asudat cu Biblia în faţă încercând să o citesc sau să o pricep, şi deşi înţelegeam cuvintele ei semnificaţia şi felul în care ele puteau să-mi schimbe viaţa îmi scăpa pentru că nu eram mântuit. Păcatele nu-mi erau iertate, eu niciodată nu-mi cerusem iertare de la Dumnezeu, nu-mi pusesem încrederea în jertfa lui Isus de pe cruce. Biblia era o carte închisă pentru mine. Eram străin de ea.

Câţi sunt mântuiţi dintre cei ce studiază Biblia?

„Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte.” (1 Cor.2:14)

„De aceea toată descoperirea dumnezeiască a ajuns pentru voi ca vorbele unei cărţi pecetluite. Dacă o dai cuiva care ştie să citească, şi-i zici; ,Ia citeşte!’ El răspunde: ,Nu pot, căci este pecetluită!’ Sau dacă dai cartea unuia care nu ştie să citească şi-i zici: ,Ia citeşte!’ El răspunde: ,Nu ştiu să citesc.” Domnul zice: ,,Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, şi frica pe care o are de Mine, nu este decât o învăţătură de datină omenească…În ziua aceea, surzii vor auzi cuvintele cărţii, şi ochii orbilor, izbăviţi de negură şi întuneric, vor vedea. Cei nenorociţi se vor bucura tot mai mult în Domnul, şi săracii se vor veseli de Sfântul lui Israel. Căci asupritorul nu va mai fi, batjocoritorul va pieri, şi toţi cei ce pândeau nelegiuirea vor fi nimiciţi… Căci când vor vedea ei, când vor vedea copiii lor, în mijlocul lor, lucrarea mâinilor Mele, Îmi vor sfinţi Numele; vor sfinţi pe Sfântul lui Iacov, şi se vor teme de Dumnezeul lui Israel. Cei rătăciţi cu duhul vor căpăta pricepere, şi cei ce cârteau vor lua învăţătură.” (Isaia 28:11-13, 18-20, 23-24)

Indiferent de ce metode stăpâneşte cineva, dacă respectivul nu este mântuit, nu este născut din nou, nu poate studia Biblia, în adevăratul sens al cuvântului! Doar după ce se întoarce la Dumnezeu, Biblia nu va mai fi pentru el o carte pecetluită.

Studiul Bibliei nu reprezintă un exerciţiu intelectual şi deşi îţi va ascuţi enorm mintea ta, fiind o carte spirituală Biblia, studierea ei înseamnă o confruntare spirituală şi o experienţă supranaturală. Se spune că mulţi nu plac Biblia pentru că găsesc greşeli în ea, când în realitate, ea este cea care găseşte greşeli în ei, şi este ceea ce urăsc în caracterul acestei cărţi.

„A fii mântuit contează mai mult ca patru ani de greacă şi patru ani de ebraică.”, spune pe drept cuvânt cineva, şi înseamnă mai mult decât a avea o diplomă în studii biblice. Escadroane de savanţi o studiază fără să o înţeleagă. „O diplomă în teologie este o dovadă sigură a unei profunde nesiguranţe interioare”.

„Un suflet umil şi doritor va descoperi mii de lucruri în Biblie pe care savantul mândru, arogant şi îngâmfat va eşua jalnic să le înţeleagă” J.C.Ryle

Scopul studiului biblic

Studiul Bibliei rezultă în educaţia spirituală a întregii persoane, nu doar în iluminarea intelectuală a minţii acesteia.

Meditaţii de la autorul ei

Biblia nu se studiază fără rugăciune. Rugăciunea este mijlocul prin care noi primim „meditaţii” de la Autorul Scripturii. Să ne găsim în prezenţa Lui ca şi Enoh despre care se spune că „a umblat cu Dumnezeu”. Doar în felul acesta participi în procesul învăţării ei.

De ce trebuie privită imaginea ei de ansamblu

Există vreun capitol despre botez? Despre mântuire? Despre Trinitate? Observaţi cum fiecare doctrină majoră a credinţei este distribuită pe tot cuprinsul ei! Este ceea ce spune Isaia:

„…şi pentru ei cuvântul Domnului va fi: ,,Învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo” (Isaia 28:13)

Mulţi când citesc pasajul de mai sus îşi închipuie că este vorba despre cantitatea de învăţătură care trebuie receptată, dar expresia vorbeşte mai degrabă despre modul de ordonare şi distribuire al adevărului pe tot cuprinsul Scripturii.

De ce a ales Dumnezeu această modalitate de comunicare a adevărului? Ingineria comunicaţiilor este ramura care ne oferă o explicaţie. Când există o bruiere ostilă se emit semnale pe toată lungimea spectrului de bandă pentru a o evita. Aşa au funcţionat posturi de radio ce erau bruiate din ţările comuniste. Au împrăştiat semnalul în întreg spectrul benzii iar semnalele lor nu au putut fi oprite să pătrundă.

De aceea, chiar dacă smulgem o pagină sau dacă o lipsim de o carte a ei (evident, nu recomand să se facă aşa, dar să zicem!), nu-i putem reduce la tăcere mesajul ei al adevărurilor despre Dumnezeu şi despre mântuire. Într-adevăr, se pierde din acordul ei fin şi din rezoluţia acestor adevăruri, dar nu se pot obscura. Aceasta este proprietatea acordată în mod divin Scripturilor.

Respectul faţă de cuvânt

Să înţelegem că avem de-a face cu Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să fii pregătit să o asculţi şi să o împlineşti mai înainte ca să se te apuci să o studiezi. Aşa cum se spune în Ioan 7:17, revelaţia se face doar în urma ascultării.

„Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu, sau dacă Eu vorbesc de la Mine.”

Cum ştii dacă Biblia este adevărată? Acesta este testul experimental, empiric la care poţi supune Cuvântul lui Dumnezeu. Ascult-o şi vei vedea că este adevărată.

Adesea noi spunem, „a vedea înseamnă a crede”, sau „credem ce vedem”. În Biblie însă se găseşte reversul: „a crede înseamnă a vedea”, a înţelege. Crezând, înţelegem.

Din experienţă fiecare creştin ar trebui să ştie că adevărul ascultat conduce la şi mai mult adevăr. Găseşti un adevăr în Bibliei? Aplică-l în viaţa ta şi te vei vedea condus într-o neasemuită aventură a cunoaşterii!! Lui Avraam noi presupunem că mai întâi Dumnezeu i s-a revelat şi abia după aceea el l-a urmat într-o adevărată aventură a credinţei ce a sfârşit în Canaan. În realitate Scriptura ne spune că mai întâi Avraam l-a ascultat pe Dumnezeu când l-a chemat. Observaţi ordinea : Chemarea – Ascultarea – Descoperirea. Nu invers. Voi asculta de ce ştiu. Ei bine, noi ştim foarte multe lucruri de la Dumnezeu. Ştim că Fiul Său a murit pentru noi ca să fim iertaţi şi mântuiţi. Ce ştim ar trebui să facem, adică să-l primim în inimi şi să-l ascultăm. Atunci El ne va arăta mai multe.

Cu această atitudine se poate pleca la studiul Bibliei. Acestea sunt condiţiile care trebuie îndeplinite dacă cineva vrea să studieze Biblia.

Cum se studiază diferitele forme ale scrierilor biblice? După cum ştiţi şi v-am arătat data trecută, prin ilustraţia „mâinii”, Biblia conţine mai multe forme literare.

Trebuie să învăţăm cum să studiem diferitele forme ale scrierilor biblice. Cum se studiază o epistolă, o evanghelie, o pildă, un proverb, o profeţie, o carte istorică.

Studiul biblic al unei cărţi individuale a Bibliei

1. Descrierea metodei
2. Exemplificarea ei

1. Descrierea metodei

Biblia este o bibliotecă compusă din 66 de cărţi deosebite între ele, fiecare aducându-şi contribuţia comună caleidoscopului adevărului lui Dumnezeu. Un studiu biblic satisfăcător se presupune să-i descopere celui ce studiază ideea centrală a unei cărţi, tema autorului, intenţia scrierii cărţii. Pentru a ajunge la acest rezultat, cel ce studiază trebuie să se angajeze într-o analiză integrală a cărţii. Adică de a o studia toată dintr-o dată.

Elemente ale studiului individual al unei cărţi: procesul aflării temei principale, a primitorilor, a problemelor ce au necesitat scrierea.

1) Descoperă principala temă a cărţii. Cum se face? Prin citire atentă şi observare a ideilor enunţate de autor, a problemelor cărora se adresează, a grupului căruia îi scrie. Aceasta ar trebui să se găsească sub forma unui titlu sau a unei fraze. Determină, întâi singur, tema cărţii şi apoi compară ce-ai obţinut cu temele indicate în alte cărţi de introduceri ale Bibliei unde sunt prezentate temele, autorul, intenţia scrierii cărţii, etc.

Eu unul vă pun la dispoziţie schiţele lui Vernon McGee, pentru comparaţie.

2) Aflaţi ce puteţi despre autorul cărţii. Despre personalitatea lui, despre biografia lui (de unde vine, al cui fiu este, ce fraţi, surori are…). Aceste date se pot găsi fie într-o carte scrisă de acesta, fie în alte cărţi ale Bibliei. Pentru a descoperi menţiunile respectivului autor mai trebuiesc citite şi alte cărţi ale Bibliei.

Exemplu: dacă analizăm o carte individuală, cum ar fi 1 Petru, pentru a afla date biografice privitoare la apost. Petru, autorul epistolei, mai trebuiesc consultate şi Evangheliile sau Faptele Apostolilor.

3) Unde s-a scris cartea? Dacă este posibil acest lucru ar trebui să se determine în urma citirii cărţii ce se studiază. Indică capitolul şi versetele pe care le foloseşti pentru concluzia ta. Dacă cartea studiată nu conţine indicii ale locului unde a fost scrisă (de exemplu, de unde a fost expediată epistola; unde s-a scris evanghelia) se pot consulta cărţii de introduceri biblice.

4) Când a fost scrisă? Găsiţi pasajele care indică momentul (aproximativ) al scrierii cărţii. Localizarea momentului scrierii cărţii în timpul vieţii autorului.

5) Cine erau primitorii cărţii (epistolă, evanghelie, etc.)? Cui a fost adresată cartea? Oferiţi indiciile existente privitoare la grupul de primitori ai epistolei dacă acestea se întâlnesc în cuprinsul cărţii. Dacă nu există menţiuni directe care să spună cine sunt aceştia, se poate determina (sau, cel puţin, presupune) cine erau privind la temele şi problemele abordate de autor. Se poate apela la surse exterioare dacă dovediţi că în cartea studiată nu există nici un fel de menţiuni privitoare la cei cărora le-a fost scris!!

6) Ce probleme din vieţile lor au solicitat scrierea cărţii? Acestea se pot determina după declaraţiile de intenţie ale autorului privitoare la scopul scrierii. Sau, se poate afla după problemele discutate în carte (se vorbeşte de lege, de fapte? Ce noţiuni teologice sunt menţionate?) Indicaţi dovezile textuale ale acestor probleme. În general autorul le „spune pe nume”. La acest capitol folosirea surselor exterioare Bibliei nu este recomandată devreme ce de regulă conţine referiri bogate la acestea.

7) Care sunt termenii repetaţi, cuvintele cheie, expresiile deosebite ce apar în carte? Aceasta se poate face urmărind apariţiile unui cuvânt din întreg conţinutul cărţii. Aceste apariţii se pot enumăra pentru a evidenţia principala temă a cărţii. De asemenea, expresiile deosebite atrag atenţia asupra temei expuse în carte şi a problemelor cu care se confruntau primitorii scrierii.

8) Ce învaţă cartea privitor la Persoana lui Dumnezeu? Ce spune despre Domnul Isus Hristos? Arătaţi felul în care Dumnezeu este prezentat. Iubitor, mânios, etc. Ce atribute ale sale sunt subliniate în cartea studiată.

9) Ce li se cere primitorilor să facă? Ce porunci le sunt date? Acestea pot fi evidenţiate prin tonul frazelor, prin interdicţiile impuse, prin tăria cuvintelor. De obicei, cuvinte ca, „de aceea”, „aşadar”, „dar”, indică schimbarea tonului autorului şi introducerea unor porunci. Prin inspiraţia Duhului Sfânt acestea au fost plasate în orice carte a Biblie.

10) Ce făgăduinţe de la Dumnezeu le oferă autorul?

2. Exemplificarea metodei

Să luăm pentru exemplificarea metodei epistola sobornicească (generală; universală) a lui Iacov. Un studiu individual prescurtat al cărţii. Deschideţi Bibliile.

1) Tema principală a cărţii:

„credinţa creştină în acţiune”, sau, „Locul faptelor bune în Creştinism

2) Autorul cărţii:

Este iudeul Iacov, fratele de trup al Domnului Isus (vezi, Gal.1:19), supranumit „Cel Drept”. Iuda, autorul epistolei, este şi el frate al Domnului şi al lui Iacov (Iuda 1:1; Mt.13:55; Mr.6:3; 1Cor.9:5). Nu este acelaşi Iacov (fiul lui Zebedei, fratele lui Ioan), omorât cu sabia de Irod (Fapte 12). A fost lider al Bisericii din Ierusalim (Fapte 15:13; Gal.2:9), un iudeu strict care avea mare respect faţă de spiritul legii.

Cu toate acestea, există o oarecare dispută asupra adevăratului autor deoarece în NT se găsesc cel puţin 4 oameni cu numele de Iacov.

3) Unde s-a scris cartea:

Probabil, Ierusalim. Autorul este familiarizat cu problemele creştinilor evrei (persecuţia) atât a celor din ţară cât şi ale celor „împrăştiaţi” pretutindeni.

4) Când a fost cartea scrisă:

Cea mai timpurie scriere a Noului Testament (probabil prima). Anii aproximativi ai scrierii ei: 45-50, după unii (V.McGee), 60 după Halley, 45-58 după Thiessen. Mai înainte ca mulţi neevrei să devină creştini. Aproape de sfârşitul a 30 de ani de păstorire a bisericii din Iudea.

5) Cine au fost primitorii cărţii:

Creştinilor evrei ce trăiau departe de Pământul sfânt.

6) Ce probleme din vieţile lor au necesitat scrierea cărţii:

Îşi pierdeau răbdarea în încercări (1:1-12). Au început să-l blameze pe Dumnezeu pentru suferinţe (1:13-18), greşeau în purtare (1:19; 5:20), favoritism faţă de bogaţi în biserică (2:1-4), amăgire într-o credinţă fără fapte (cap.2), o limbă slobodă (3:15), atitudini lumeşti, lipsă de blândeţe, de înţelepciune, invidii, certuri, nesupunere, etc. După cum se vede, creştinii cărora Iacov le-a scris erau confruntaţi cu probleme foarte numeroase.

7) Care sunt termenii repetaţi, cuvintele cheie, expresiile deosebite ce apar în carte:

Credinţa, faptele, răbdarea, legea, înţelepciunea, bogăţia, fraţii. „Credinţa fără fapte, este moartă”

8) Ce învaţă cartea privitor la Persoana lui Dumnezeu şi despre Isus:

Isus, Domnul slavei – 2:1
Isus nu priveşte la faţa (poziţia socială) a omului – 2:1
Isus este Fiul lui Dumnezeu – 1:1
Dumnezeu este generos cu toţi cei ce-i cer înţelepciune – 1:5
Dumnezeu dăruieşte cununa vieţii – 1:12
Dumnezeu nu se schimbă – 1:17
Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău – 1:13
Dumnezeu nu-l ispiteşte pe om – 1:13
De la Dumnezeu vine orice dar desăvârşit – 1:17
Dumnezeu este neprihănit – 1:20
Dumnezeu îi alege pe cei săraci să fie bogaţi în credinţă – 2:5
Există un singur Dumnezeu – 2:19
Dumnezeu l-a făcut pe om după asemănarea Lui – 3:9
Dumnezeu este înţelept – 4:17
Prietenul lumii este duşmanul lui Dumnezeu – 4:4
Domnul îi ridică pe cei ce se smeresc – 4:10
Întoarcerea Domnului este aproape – 5:8
Domnul este plin de milă şi de îndurare – 5:11
Domnul vindecă ca răspuns la rugăciunea sinceră – 5:15

9) Ce li se cere primitorilor să facă? Ce porunci le sunt date?

În general sunt multe în această carte.

– să rabde în încercări
– să împlinească, nu numai să asculte Cuvântul lui Dumnezeu
– să-i trateze egal pe toţi oamenii, aşa cum o face Dumnezeu
– să facă fapte demne de o credinţă adevărată (acesta este un subiect central al epistolei): Calvin a spus că „doar credinţa singură mântuieşte, dar credinţa ce mântuieşte nu rămâne singură”. Este urmată de fapte. Îndreptăţirea cuiva este demonstrată prin fapte, nu obţinută prin ele, ci pentru ele. Credinţa este rădăcina mântuirii; faptele sunt roadele ei. Credinţa este cauza mântuirii, faptele sunt rezultatul (niciodată condiţia) mântuirii.

– Să-şi stăpânească limbile
– Să arate o înţelepciune cerească
– Să-i mângâie pe orfani şi pe văduve
– Stăpânii să-i trateze drept pe lucrătorii lor şi să-i răsplătească pentru munca lor, etc.

„Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători…” (1:22)

„Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?” (2:20)

10) Ce făgăduinţe de la Dumnezeu le sunt date?

– Dumnezeu dă înţelepciune tuturor celor ce o cer cu credinţă
– Dacă răbdăm ispita vom primi cununa vieţii – 1:12
– Cuvântul sădit în voi va poate mântui sufletele – 1:21
– Dacă ne supunem lui Dumnezeu diavolul se va depărta de noi
– Domnul îi înalţă pe cei ce se smeresc
– Venirea Domnului ca şi Judecător este aproape – 5:9
– Domnul vindecă pe cei bolnavi – 5:15

Aprofundarea studiului – Pentru a detaila/aprofunda studiul asupra Epistolei lui Iacov se pot face următorii paşii suplimentari:

Astfel se poate face o listă de studii (proiecte) suplimentare a unor teme secundare (sau, a altor subiecte abordate) din carte. Aşadar se poate…

– face un studiu comparativ între Epistola lui Pavel către Romani şi Epistola lui Iacov; mulţi spun că ideile expuse de cei doi se contrazic radical şi că sunt diametral opuse. Unul susţine importanţa credinţei iar celălalt al faptelor. Care este realitatea?
– o schiţă-tabel a cuvintelor cheie.
– un studiu al lui Dumnezeu aşa cum este descris în epistolă.
– un studiu comparativ dintre justificarea prin credinţă şi justificarea credinţei prin fapte.
– un studiu al cuvintelor care necesită definire.

Temă:

* Să se facă studiul individual al Epistolei lui Pavel către Romani răspunzându-se la elementele prevăzute în acest tip de studiu.

* Să nu se folosească alte cărţi în afara Bibliei. Pentru Romani se pot găsi în Biblie răspunsurile pentru toate elementele studiului individual.

Studiul biblic al unui capitol dintr-o carte

Biblia aşa cum a fost scrisă la început nu a avut nici un fel de diviziuni (împărţiri) ale capitolelor şi versetelor. Doar începând din anul 1520 aceste împărţiri au fost introduse în traducerile Bibliei de către Cardinalul catolic Hugo, formând nişte diviziuni şi secţiuni grupate de subiecte destul de satisfăcătoare, ce ne ajută astăzi în identificarea şi găsirea diferitelor subiecte biblice.

Astfel în Biblie există 1189 de capitole, multe dintre ele cum ar fi Psalmul 23, Psalmul 119 sau cap.13 din 1 Corinteni reprezentând adevărate preferinţe ale creştinilor de pretutindeni.

De să se studieze pe capitole?

Datorită acestor împărţiri nouă ne sunt oferite unităţi potrivite de studiu, ţelul unui cercetător (Fapte 17:11) al Bibliei fiind de cunoaşte şi identifica conţinutul fiecărui capitol. De exemplu, dacă este întrebat unde se vorbeşte despre Răpire (sau, altele: modul de utilizare al darurilor, conducerea bisericii, antihrist, etc.) să fie în stare nu doar să „nimerească” cartea ce o menţionează ci şi capitolul.

Deci încă odată, ţelul studiului biblic al unui capitol este de a-l face în stare pe creştin să analizeze şi să stăpânească conţinutul oricărui capitol al unei cărţi biblice.

Următoarele elemente apar în studiul biblic al unui capitol:

1) Care este tema capitolului? Cum se află? Citeşte capitolul în întregime şi formulează într-o singură frază care crezi că rezumă principala idee a capitolului.

2) Care este cel mai bun (evident, remarcabil) verset al capitolului? Exprimă-ţi opţiunea ta pe baza versetului care ţi se pare că vorbeşte în modul cel mai direct despre acţiune şi care oferă înviorare spirituală.

3) Care sunt poruncile ce se cer împlinite? Enumeraţi-le.

4) Care sunt făgăduinţele oferite?

5) Care sunt lecţiile ce ar trebui reţinute?

6) Care sunt cuvintele şi expresiile care-ţi atrag atenţia cel mai mult?

7) Ce cuvinte se repetă în capitol? Enumăr-le şi indică legătura lor cu întreaga carte, şi cu ideea centrală a capitolului.

8) Care sunt cuvintele neclare şi al căror sens nu-l pătrunzi? Află-le înţelesul dintr-o concordanţă sau dicţionar biblic.

9) Care ţi se pare motivul introducerii acestui capitol? Indică ce crezi că ar lipsi Bibliei, şi cărţii respective dacă acel capitol nu ar fi fost scris.

10) Care sunt erorile practice (greşelile de viaţă) ce ar trebui evitate? Fii exact.

11) Ce spune capitolul despre Dumnezeu, despre Fiul sau despre Duhul Sfânt? Enumeră fiecare referinţă la Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

Spor la treaba!

Bibliografie:
* „How to get more from your Bible”, by Lloyd M. Perry and Robert D. Culver
* „How To Study Your Bible”, Chuck Missler
* „Rediscovering Expository Preaching”, John F. MacArthur, „The Master’s Semminary Faculty”.

Comenteaza

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s