Aleister Crowley, cel mai malefic om de pe planetă


Crowley-1Tatăl satanistului, membru al sectei creştine “Frăţia Playmouth”

Aleister Crowley, pe numele său adevărat Edward Alexander Crowley, s-a născut în anul 1875 în Anglia. Tatăl său era berar şi era membru al Frăţiei Plymouth (Plymouth Brethren), o sectă creştină care credea că doar ea promovează adevăratul creştinism. O să vorbesc puţin despre această sectă. Ea a fost înfiinţată la sfârşitul anilor 1820 în Dublin (Irlanda), având acelaşi model ca alte secte (mormonii sau Martorii lui Iehova) ce nu credeau decât în “cuvântul Bibliei”. Unul dintre fondatorii principali ai acestei secte, John Nelson Darby, era susţinătorul ideii că britanicii sunt urmaşii celor 10 triburi ale Israelului şi că familia regală britanică îşi are ascendenţa în regele David al Israelului. Cei din Frăţia Plymouth nu au preoţi, nu poartă simboluri (de genul, crucilor) şi au drept carte de căpătâi doar Biblia. Această sectă are în lume la ora actuală între 1 şi 2,5 milioane de membri.

Băieţelul Crowley tortura de mici pisici şi, ca adolescent, umbla cu prostituate

Băieţelul Crowley a fost trimis la o şcoală pentru fiii Frăţiei Plymouth, unde Biblia şi nuiaua erau principalele mijloace de educare. La vârsta de doisprezece ani a fost acuzat de încercarea de a corupe alt băiat. Multe dintre poveştile pe care le-a relatat despre copilăria lui nu au nimic excepţional, dar există una profund tulburătoare, despre torturarea unei pisici, care demonstrează cât de lipsit de imaginaţie şi de nemilos era. A urmat apoi colegiile Malvern şi Tonbridge, pe care le-a detestat. La un moment dat a avut un tutore, care l-a introdus în lumea cărţilor de joc, a curselor, a biliardului, a pariurilor şi a femeilor; acela era genul de educaţie pe care o dorea de fapt băiatul, deşi atunci s-a îmbolnăvit de o boală cu transmitere sexuală de la o prostituată din Glasgow.

Sadomasochismul lui Aleister şi atracţia sa pentru vărsările de sânge

La vârsta de douăzeci de ani, a decis să-şi spună „Aleister”, inspirându-se de la crainicul radiofonic Alfred Cooke, care adoptase prenumele „Alistair”, deşi similitudinile încetează aici. Deşi adolescentul Aleister era membru al Frăţiei Plymouth, totuşi el s-a alăturat unei mici secte elitiste, afundându-se într-o lume religioasă ezoterică. La maturitate însă, a fost atras de lumea întunecată a magiei negre. A descoperit că descrierile de torturi sau vărsări de sânge îl aţâţau şi îl inspirau. Îi plăcea să se imagineze în agonie, şi mai ales suferind suferind sub mâinile unor femei depravate şi independente.

Poezia satanică şi magia

Crowley-3La 21 de ani, tânărul Crowley a avut o revelaţie. Brusc, a devenit conştient de faptul că prin intermediul magiei putea explora domenii întregi ale personalităţii sale, până atunci inaccesibile. A avut ideea că ar putea controla realitatea prin intermediul gândirii mistice. Doi ani mai târziu, a scris un poem lung, intitulat Aceldama, din care a tipărit o sută de exemplare pe cont propriu la Cambridge, unde era student. A fost o tentativă de a transplanta satanismul lui Baudelaire în Anglia.

Crowley devine membrul al societăţii oculte “Golden Dawn”

Un chimist pe care l-a întâlnit, pe nume Julian Baker, l-a introdus pe Crowley într-o societate ocultă înfloritoare şi la modă: Hermetic Order of the Golden Dawn (adică „Ordinul Hermeneut al Zorilor Aurii”). Crowley s-a simţit atunci în elementul său. Golden Dawn îşi clasifica membrii într-o ierarhie clară: din Primul Ordin, sau Exterior, făceau parte patru grade, care participau la ceremoniile ezoterice, însă nu practicau magia. Magia era învăţată şi practicată doar de membrii care atingeau al Doilea Ordin, sau Interior. Gradul al şaptelea, cel mai înalt din al Doilea Ordin, se numea Adeptus Exemptus.

Sexul şi drogurile lui Crowley

Iniţierea lui Crowley în Golden Dawn a condus la o serie de relaţii bizare, implicând diverse dependenţe de natură psihologică, sexuală şi mistică. Crowley era foarte activ din punct de vedere sexual, şi asta încă de la prima sa relaţie avută la vârsta de 15 ani. Se hotărâse să încerce toate tipurile posibile de experienţe sexuale înainte de a atinge vârsta de 20 de ani, ceea ce se pare că a reuşit. Apetitul sexual uriaş era completat de o opinie foarte proastă despre femei, pe care le considera un simplu produs consumabil. Relaţiile din Golden Dawn au implicat şi droguri; opiul, morfina şi cocaina erau relativ uşor de obţinut şi mulţi membri ai Ordinului le consumau.

Crowley şi monstrul din lacul Loch Ness

În 1900, Crowley a plecat în Scoţia şi, luându-şi pseudonimul mistic de Perdurabo, a început să caute un loc potrivit pentru „construirea unui oratoriu”. S-a decis asupra casei fără etaj Boleskine de lângă satul Foyers, de pe malul lacului Loch Ness. Adoptând titlul de „Laird de Boleskine”, Crowley se voia mai mult decât un simplu „moşier” scoţian, ci ceva mai apropiat de conceptul englez de nobil. Drept urmare, şi-a ştanţat hârtiile cu o coroană. A nu se uita că lui Crowley i-a plăcut mereu să creadă că se trăgea din Louise de Keroualle, ducesă de Portsmouth (1649-1734, amanta regelui Charles al II-lea al Angliei), deşi între ei nu exista absolut niciun grad de rudenie.

Din cele relatate mai sus, reţinem toţi un nume cunoscut “Loch Ness”, şi celebrul său mister: posibilul monstru din lacurile sale. A avut Crowley vreo influenţă în apariţia acestei legende?

Nebunie şi sexualitate la maximum

La scurt timp după aceea, Crowley s-a întors la Londra şi a cerut să fie avansat în Golden Dawn. Fiind refuzat, a decis să distrugă Ordinul, îmbrăţişând cauza paranoicului. De acum Crowley dovedea toate trăsăturile care aveau să-i marcheze restul vieţii: vanitate, aroganţă, autoamăgire, aspiraţia la titluri grandioase, dorinţa de a-i controla pe alţii, subevaluarea semenilor, credinţa absurdă în propriul său geniu, caracterul distrugător. Nu avea absolut nicio inhibiţie. Când apărea posibilitatea unei noi aventuri, în mintea lui nu exista nicio voce care să-i spună că era nerezonabilă, sau inconsecventă cu ce făcuse până atunci; el mergea pur şi simplu mai departe. Şi – cel mai rău dintre toate – nu se temea de nebunie, care pândea întotdeauna la numai câţiva paşi. O altă trăsătură distinctă era lipsa totală de respect faţă de propriul lui corp sau faţă de corpurile altora, ceea ce ar explica entuziasmul cu care se angaja în activităţi sexuale aproape cu oricine.

“Mi-am putrezit carnea, mi-am înveninat sângele, mi-am torturat nervii ca în iad”

Ajuns la vârsta mijlocie, a înfiinţat Abaţia Thelemei şi s-a descris în termeni remarcabili: „Mi-am putrezit carnea, mi-am înveninat sângele, mi-am torturat nervii ca în iad, mi-am lăsat creierul călărit de vrăjitoare, am infestat întreaga lume cu corupţie.” Nu este greu de observat tonul laudativ, dar cum poate cineva să creadă că ar fi bine sau meritoriu să infestezi întreaga lume cu corupţie? Probabil că ar fi mai simplu de înţeles în termenii dorinţei de putere. Crowley dorea să aibă efect asupra lumii. Dacă unicul efect posibil era distructiv, atunci aşa avea să fie.

Era, desigur, nebun. Îi acuza permanent de furtul bunurilor sale pe cei cu care se certa. Odată cu vârsta, această tendinţă s-a transformat într-o adevărată manie. Absurdele descrieri teatrale ale propriilor lui depravări sunt concepute în mod evident pentru a şoca, şi aduc mai degrabă cu discuţiile deocheate ale băieţaşilor când vor să-şi şocheze colegii sau să-i scandalizeze pe vârstnici.

Crowley mai era şi plagiator

O mare parte din lucrările lui mistice nu sunt originale. Primul poem a fost preluat de la Baudelaire prin intermediul lui Swinburne. Ulterior, a apelat la scrierile erotice ale lui Sir Richard Burton, pe care l-a admirat enorm, şi la autorii orientali, când a călătorit în India, Nepal şi China. A împrumutat de asemenea din scrierile ezoterice ale astrologului reginei Elisabeta I, dr. John Dee.

Victor Neuburg, sclavul lui Crowley, omul care s-a transformat în…cămilă!

În Victor Neuburg, Crowley a găsit acolitul perfect. Neuburg simţea nevoia psihologică de a avea un stăpân, de a fi sclavul lui Crowley, iar acesta a fost de acord să-l înrobească şi să-l umilească, ba chiar a desfăşurat un ritual în care l-a convins că fusese transformat în cămilă. Neuburg i-a fost util şi în alte moduri. El avea bani, iar Crowley avea nevoie de bani. Au început să apară ediţii mai luxoase ale cărţilor sale şi, într-una dintre ele, intenţiona să divulge secretele Ordinului Golden Dawn.

Crowley l-a omorât pe şeful lui Golden Dawn?

MacGregor Mathers a reuşit să obţină însă o hotărâre judecătorească de blocare a publicării, pe temeiul că deţinea drepturi de proprietate asupra materialelor, iar judecătorul Bucknill i-a acordat Ordinului Golden Dawn protecţia dorită. Crowley a fost surprins, a făcut apel împotriva deciziei şi a câştigat. În 1909, Crowley rupsese legăturile cu paranoicul Mathers, şeful Ordinului, şi începuse să tânjească la propriul său Ordin. Mathers a murit în timpul epidemiei de gripă din anul 1918, dar s-a zvonit că l-ar fi ucis Crowley.

Crowley îşi dorea să-şi câştige reputaţia de cel mai ticălos om de pe planetă

Crowley şi-a înfiinţat Ordinul, Abaţia Thelema, şi a iniţiat pentru discipolii săi ceremonii complexe, în care figurau de obicei actele sexuale. Setea lui de notorietate era de nestins. A fost încântat când scriitorul Somerset Maugham (1874-1965) l-a prezentat în “Magul” (1926) sub numele de Oliver Haddo: „un bărbat înalt şi voinic, căruia îi plăceau hainele extravagante”. „Nu am fost deloc jignit de încercările cărţii de a mă prezenta ca fiind, din multe puncte de vedere, un şarlatan atroce, pentru că a fost foarte corect în privinţa calităţilor de care sunt mândru… Magul a însemnat de fapt o recunoaştere a geniului meu pe care nu visasem niciodată că aş putea s-o inspir.” Şi aşa mai departe, pe o pagină întreagă.

Crowley era şi homosexual

În mod straniu, Crowley a căutat permanent reputaţia de a fi omul cel mai ticălos din lume, şi a ajuns să fie numit ca atare în presa populară. În acelaşi timp, nu a ezitat să intenteze procese de calomnie. Ba chiar îi plăcea la nebunie. N-a avut prieteni, pe de o parte din cauza nevoii lui permanente de a controla oamenii. El avea nevoie de discipoli, de ciraci, nu de prieteni. Doar Herbert Pollitt i-a fost, cât de cât, prieten, sau, mai degrabă parteneri sexuali. Crowley l-a cunoscut pe Pollitt pe când avea douăzeci şi trei de ani şi era în ultimul an la Cambridge. Crowley i-a descris frumuseţea părului, ceea ce pare o recomandare, dar Pollitt nu era interesat de niciuna dintre preocupările sale. Interesul reciproc pare să fi fost pur sexual. Potrivit lui Crowley, „relaţia dintre noi a fost acea intimitate ideală pe care grecii o considerau cea mai de seamă splendoare a bărbăţiei şi trofeul cel mai preţios al vieţii”.

Crowley şi legăturile sale cu societatea ocultă “Ordinul Templi Orientis”

Crowley-2Într-o seară a anului 1912, la uşa lui Crowley a bătut un străin misterios cu o mustaţă uriaşă. Se numea Theodor Reuss şi era conducătorul Ordinului Templi Orientis şi în acelaşi timp membru al serviciului secret german. El l-a acuzat în mod direct pe Crowley de publicarea celui mai preţios secret al organizaţiei sale: Al Nouălea Arcan. Crowley a tăgăduit, dar Reuss s-a dus biblioteca lui, a scos “Cartea de minciuni”, a deschis-o şi a citit: “Adeptul fi-va înarmat cu Bagheta-i Magică”. Crowley a fost impresionat de sinceritatea şi elocvenţa sa, şi cei doi bărbaţi au stat de vorbă până târziu în noapte, făcând schimb de secrete. La scurt timp după aceea, Crowley a fost promovat din nou în ierarhia magilor, devenind Mare Administrator General Patriarh.

La declanşarea primului război mondial, Crowley a plecat din Elveţia, întorcându-se în Anglia, pentru a-şi servi ţara, dar guvernul britanic nu i-a dorit serviciile. Se ştiau destule despre isprăvile lui pentru a nu se dori nicio legătură cu el. Este de asemenea posibil să se fi ştiut despre relaţia lui cu Reuss. De aceea, în luna octombrie, Crowley a plecat spre America la bordul Lusitaniei, care a fost torpilată câţiva ani mai târziu.

Crowley devine celebru în America…toţi devin fascinaţi de înfăţişarea sa!

În America a căpătat foarte multă atenţie din partea mass-media, ceea ce l-a încântat; înfăţişarea lui Crowley i-a fascinat pe mulţi. Un reporter de la The World Magazine scria: „Uneori parcă arată de şaptezeci de ani, alteori abia de douăzeci şi cinci de ani. Aspectul i se schimbă aparent după voie. Acum este un bătrân cu chip sacerdotal, peste o clipă este un tânăr oarecum efeminat, cu mâini moi şi dolofane şi trăsături feminine.”

Voia să picteze tot felul de ciudaţi şi deformaţi

Crowley a început să picteze şi, fară să se dezmintă, a făcut-o într-un chip bizar, care cerea atenţia. El a publicat un anunţ în ziare, solicitând modele: „Se caută: pitici, cocoşaţi, femei tatuate, manechine, ciudaţi de toate felurile, femei de culoare, doar dacă sunt excepţional de urâte sau deformate, ca să pozeze pentru artist. Înscrierile se fac cu o scrisoare însoţită de fotografie.”

Crowley provoacă scandaluri în presă

În anii 1920, Crowley s-a ocupat de punerea pe picioare şi mediatizarea noii sale religii la aşa-numita Abaţie a Thelemei. Prin actele groteşti şi obscene de magie neagră, încerca din răsputeri să devină faimos şi controversat. Cotidianul “Sunday Express” punea următorul titlu: „DEMASCAREA COMPLETĂ A TICĂLOSULUI AUTOR DROGAT. Trecutul negru al lui Aleister Crowley. Exploatarea perverşilor. Abaţia lui. Depravare şi viciu în Sicilia.” Toate acestea pe pagina întâi. A fost oare scandalizat? A fost oare încântat? Reacţia i-a fost pe atât de remarcabilă şi imprevizibilă, pe cât a fost tot ce a făcut vreodată. I-a scris lordului Beaverbrook, proprietarul ziarului, cerând fair play şi spiritul investigaţiei independente.

Îşi punea discipolii să bea sânge…

Era însă adevărat că jocurile psihologice ale lui Crowley vătămau minţile oamenilor şi le distrugeau vieţile. Un tânăr, Raoul, şi-a găsit chiar sfârşitul. Motivul decesului n-a fost clar, dar soţia lui a suspectat o formă de otrăvire; uneori, Crowley le cerea discipolilor săi să bea sânge – o cale sigură de transmitere a infecţiilor.

Crowley îl admira pe criminalul Gilles de Rais

Crowley, care-şi adăugase cu mândrie titlul de „Marea Bestie” la lunga listă a titlurilor autoacordate, a fost invitat să susţină o conferinţă la Societatea Poetică a Universităţii Oxford. A propus să citească un material despre Gilles de Rais, un vechi practicant al magiei negre şi, implicit, după cum îşi imagina el, unul dintre predecesorii lui. Părintele Knox, capelanul catolic al Universităţii, a reuşit să afle subiectul propus şi a interzis prelegerea. Hugh Speaight, secretarul Societăţii Poetice, a fost silit de Knox să-i scrie lui Crowley şi să-l anunţe că se anulase conferinţa. Crowley a fost încântat că “Oxford Mail” l-a intervievat despre acest lucru. „Poate că interzicerea prelegerii mele a fost cauzată de faptul că despre Gilles de Rais se spune că ar fi ucis opt sute de copii în crime rituale şi asta ar avea cumva o legătură cu persoana mea, deoarece acuzaţia nu numai că aş fi ucis, ci şi că aş fi mâncat copii, este una dintre multele afirmaţii false care au circulat despre mine.” Crowley a izbutit să adopte un ton de inocenţă nedreptăţită, care este fie şocantă, fie caraghioasă, în funcţie de felul în care vedeţi lucrurile

Moartea lui Crowley

Crowley a ajuns un mag ieşit la pensie, care se îndopa cu cantităţi uriaşe de droguri. A murit la 72 de ani, pe 1 decembrie 1947, de degenerare miocardică şi bronşită cronică. După ce-a murit, cineva i-a furat ceasul de la mână. A fost incinerat în crematoriul din Brighton. După aducerea sicriului, unul dintre discipolii săi a recitat Imnul lui Pan. Acel ultim scandal a stârnit destulă nemulţumire din partea municipalităţii. S-a spus că după aceea crematoriul a fost sfinţit din nou.

Comenteaza

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s