CALEA CATRE CHRISTOS – autor Florin Laiu


Calea către Hristos

Către Hristos, privindu-L ţintă,

Ajunge-voi într-un sfârşit

La capătul care-mi alintă

Dorinţa după infinit.

Către Hristos, un singur dor,

Un singur drum de raţiune:

Sub crucea Lui să mă cobor,

Pe crucea mea să stau minune.

Pe calea ascultării-mi ţin

Credinţa totdeauna verde,

Ca să-L urmez către senin,

Chemarea Lui să mă dezmierde.

Către Isus, către Hristos,

La crucea Lui şi la domnie,

Ce poate fi mai luminos

Pentru vederea mea pustie?

Ce ideal şi ce chemare

Pentru un suflet obosit,

Să capăt nu numai iertare,

Ci viitor desăvârşit !

Către Hristos toată privirea,

Căci împrejur e strajă tare!

Ne-aşteaptă mult nemărginirea

Şi ziua de răscumpărare.

Către Hristos chiar fără pâine,

Sau fără ochi, fără picior,

Spre El merg astăzi ca şi mâine,

S-ajung, oricum, biruitor.

Numai de El speranţa vieţii

Cu toate bridele se-agaţă,

Până când zorii dimineţii

Mi-l vor aduce clar în faţă.

Hristos, comoara mea prezentă

Şi viitorul meu cel mare;

Dorinţa ce-mi inspiri, ardentă,

Rămâie scrisă-n neuitare!

7 aprilie 1984

http://www.florinlaiu.com/poezie-azs-militanta/blog.php

Comenteaza

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s