Prietenia dintre tânăr şi tânără


 

Prietenia dintre tânăr şi tânără

Introducere

Probabil că unele din cele mai mari probleme, dacă vreţi să le numim aşa, cu care se confruntă tinerii astăzi se regăsesc în relaţiile lor de prietenie şi dragoste. Tinerii trec prin aceste stări, fie de extaz datorită unei prietenii reuşite, fie prin momente de suferinţă în urma unei prietenii nefaste, sau a unei nădejdi neîmplinite. În linii generale sau la o vârstă anumită, tineretul manifestă mult interes pentru a găsi răspunsuri la problemele de prietenie, dragoste. Apropo, în această lucrare ne referim, în cea mai mare parte, la prietenie ca despre o relaţie mai apropiată dintre un băiat şi o fată, nu despre o simplă „întâlnire”. Adică, ne referim la acea prietenie care este ceva mai mult decât amiciţie, o relaţie mai intimă între un băiat şi o fată, o relaţie sentimentală. Deseori ei îşi pun întrebări de felul: „Este biblic să mă am un prieten care nu împărtăşeşte aceleaşi convingeri creştine ca şi mine?”; „Ce înseamnă o bună relaţie de prietenie?”; Cum să nu merg mai departe sau de unde să ştiu care e limita?” şi altele asemănătoare. Din nefericire, tinerii creştini nu pre beneficiază de toate instrucţiunile biblice corespunzătoare în domeniul dat. Însă, concomitent cu acest analfabetism în domeniul întâlnirilor, tineretul este bombardat cu tot felul de informaţie lumească, care este incompletă şi, de cele mai dese ori, denaturată. TV-ul, radioul, filmele, reclamele, revistele, cărţile şi anturajul iau locul Bibliei, bisericii, pastorului, părinţilor în decizii privind prietenia. Această stare ne aduce la punctul în care ar trebui să sedimentăm valorile, practicile, punctele de vedere biblice privind prietenia.

Lucrarea dată îşi are ca scop primordial definirea, descrierea, analiza prietenii dintre un băiat şi o fată din prisma păstorilor, slujitorilor şi liderilor religioşi din R. Moldova, la fel şi punctul de vedere Biblic asupra acestui aspect din viaţa tinerilor din Moldova.

1.      Poziţia păstorilor, slujitorilor şi liderilor din biserici

O poziţie destul de interesantă pe care o întâlnim la unii lideri este că tinerii creştini nu au nevoie de o perioadă de prietenie-întâlnire. Aceasta este teoria „interdicţiei.” Ei spun că prietenia băiat-fată este nefolositoare dezvoltării relaţiei dintre cei doi. Părerea lor este că o persoană se cunoaşte cel mai bine în cadrul unui grup. Dacă doreşti ca să cunoşti pe cineva care pe viitor să îţi fie partener de viaţă, nu este numaidecât ca să aveţi o prietenie constantă, regulată, la o oră anumite, cu scopul de cunoaştere. Ci, pentru a cerceta pe cineva este necesar să fii cu el/ea într-un grup de câteva persoane şi să îl urmăreşti de la distanţă cum este, ce face, ce crede, cum se relaţionează la cei din jur, cum vorbeşte, care este starea lui spirituală, care este ataşamentul lui faţă de Biblie, Dumnezeu, Biserică, slujire, etc. Şi după ce îl analizezi pe partener, mergi şi propui o perioadă scurtă de gândire în direcţia formării în cel mai apropiat timp a unei familii. Deci, relaţia începe cu logodna, nu cu prietenia. Răspunsul lor este ca nicăieri Biblia nu oferă învăţătură sau principii referitor la o relaţie de aşa zisă prietenie între un băiat şi o fată. Biblia vorbeşte despre o logodnă (bineînţeles că înainte de aceasta ar fi fost o perioadă de cunoaştere dar în nici un caz nu în termenii prieteniei de astăzi.) În Biblie, între sfinţii lui Dumnezeu vedem ca nici unul din ei nu era într-o relaţie cu persoana de sex opus doar de dragul de a nu fi singur sau din alt motiv afară de acela al căsătoriei. Ei cred că doar hotărârea şi gândul căsătoriei trebuie să-i aducă împreună pe cei doi. Orice alt motiv afară de acesta este o abatere de la adevărul Scripturii. De ce trebuie evitată prietenia unu la unu? Pentru că, argumentează aceşti lideri, aceste prietenii sunt de cele mai dese ori făţarnice şi subiective. Adică fiecare partener încearcă să îşi pună o mască a sfinţeniei, pentru a arăta un băiat sau o fată de nota zece, iar în realitate ei sunt altfel. Astfel, după căsătoriei ei ajung să se minuneze în mod neplăcut că celălalt nu e cel care a crezut fiecare dintre ei că este. Apoi, mai spun ei, aceste întâlniri particulare duc deseori la păcate sexuale, sau intime. Adică, tinerii nu ştiu să se stăpânească, sunt atraşi foarte tare fizic, sunt cel mai tare ispitiţi când sunt singuri şi recurg la a diminua gravitatea păcatelor de ordin intim. Deci, ei sunt expuşi unui risc sporit de a curvi, de a se săruta intim, mângâieri erotice şi altele asemănătoare. Un alt motiv pentru care se respinge prietenia băiat-fată este următoarea. Adolescenţa şi tinereţea este perioada pe care omul trebuie s-o investească într-o relaţie de prietenie cu Dumnezeu. Dacă nu acum, atunci când? Eclesiastul 12:1 scrie: „Adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale…” Prietenie băiat-fată sau prietenie cu Dumnezeu?  Prieteniile băiat-fată sunt, de fapt, alternativa celui rău la prietenia cu Dumnezeu.

O altă părere legat de prietenie este cea pe care am numit-o „hotărârea divină”. O parte din liderii religioşi din Moldova gândesc cam în felul următor. Dumnezeu este suveran şi controlează viaţa fiecărui individ în parte. Dumnezeu hotărăşte naşterea, moartea, mântuirea, binecuvântarea, şi partenerul de viaţă. Ei citează cartea proverbelor „Casa şi averea le moştenim de la părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar de la Domnul.” (Prov. 19:14). Dacă noi susţinem că scopul prieteniei este să ne cunoaştem partenerul, să vedem dacă ne potrivim, şi mai ales gândul central este ca pe viitor să ne căsătorim, adică, dacă ştim deja că este voia Domnului să fim împreună, de ce nu ne căsătorim de o dată şi ne vom cunoaşte în cadrul familiei, dar nu pe la colţuri de drum sau locuri dosite. Domnul a făcut să fim împreună nu ca să ne întâlnim, ci ca să ne căsătorim. Mai ales, Pavel scrie corintenilor că dacă cineva arte, având în vedere pofta sexuală, este binevenit să se căsătorească decât să poftească. „Dar, dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească; pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă.” (Corinteni 7:9).

Următoarea poziţie legat de prietenie este cea pe care o numesc „permisivă”, adică este permisă prietenia dintre un băiat şi o fată. Aceasta, datorită contextului cultural în care trăim. Ştim că practica Vechi Testamentară de căsătorie era cea de înţelegere dintre familii. Capul familiei, tatăl, hotăra cu cine şi cum se căsătoreşte fiica sau fiul lui. În contextul lumesc, uneori căsătoria este de nevoie. Au curvit, ea a rămas însărcinată şi vrei nu vrei trebuie să te căsătoreşti. Dar în societatea actuală nu se mai practică programarea căsătoriilor, iar căsătoria de nevoie nu este una dorită, deci rămâne alternativa de cunoaştere prin alte căi, iar majoritatea liderilor sunt pro prietenie dintre un băiat şi o fată cu scop de cunoaştere şi căsătorie. Însă părerile încep să se divizeze când vine vorba de anumite aspecte ale prieteniei. La ce vârstă este acceptat ca să înceapă o prietenie? Este biblic să prietenesc cu o persoană necreştină? Care sunt limitele din punct de vedere fizic? Ce trebuie urmărit în perioada prieteniei? Cum trebuie să mă relaţionez la părinţi? Ce să fac dacă nu îmi mai place de el/ea?

–          La ce vârstă este acceptat ca să înceapă o prietenie?

Cei mai mulţi lideri sunt de acord că vârsta începerii unei prietenii trebuie să fie una matură. Ce înţelegem prin matură? Aceasta nu înseamnă numaidecât 20-22 de ani, ci înseamnă că cei doi trebuie să fie maturi din punct de vedere fizic, psihologic şi spiritual. Ei spun că nu pot interzice prietenia a doi tineri de vârstele mai mari de 16 ani, dar totuşi recunosc că trebuie de atras o mare atenţie asupra dezvoltării relaţiei lor, la acesta colaborând şi părinţii. Dar, liderii creştini sunt destul de sceptici la o relaţie de prietenie dintre doi adolescenţi de vârste 13-15 ani. Întrucât este ştiut de toţi că în aceste perioade are loc încă dezvoltarea lor fizică, intelectuală şi desigur spirituală. De cele mai multe ori liderii învaţă tinerii să nu alerge după dragoste, după întâlniri, ci să aştepte în răbdare, slujire şi rugăciune convingerea dată de Domnul, când şi cu cine.

–          Este biblic să prietenesc cu o persoană necreştină?

Da. Aceasta este părerea unora, şi aceştia sunt puţini. De fapt, de cele mai dese ori aceştia nu sunt lideri, ci pur şi simplu băieţi şi fete care au trecut de o vârstă relativă pentru căsătorie şi caută pretexte pentru a se putea căsători cu persoana dată. Argumentele lor constau în aducerea de exemple ale altor familii care s-au căsătorit creştin cu necreştin şi se împacă, sau cel nepocăit între timp s-a pocăit în urma mărturiei celui credincios. La fel mai aduc şi argumentul biblic, cazul lui Osea. În Osea 1:2 este scris: „Întâia dată când a vorbit Domnul către Osea, Domnul a zis lui Osea: „Du-te şi ia-ţi o nevastă curvă şi copii din curvie; căci ţara a săvârşit o mare curvie, părăsind pe Domnul!” Adică, întreabă ei, dacă Dumnezeu a poruncit căsătoria lui Osea cu o curvă, de ce credeţi că Domnul nu îmi permite să mă întâlnesc-căsătoresc cu un partener care este chiar mult mai bun la suflet decât un oarecare membru de biserică?

Nu. Cei mai mulţi lideri se pronunţă contra prieteniilor mixte, din punct de vedere religios. Ei susţin că în primul rând în aşa prietenii se pune accentul pe aspectul fizic nu cel al caracterului. Apoi ei argumentează că, de cele mai multe ori, astfel de prietenii-căsătorii se sfârşesc cu căderea celui credincios. Dacă nu cade de tot de la credinţă, cel puţin începe să decadă spiritual, se depărtează încetul cu încetul de Domnul şi are parte de mai multe probleme legate de înţelegere reciprocă a valorilor partenerilor. Probleme conflictuale apar datorită preferinţelor individuale, unul doreşte biblie şi adunare, altul filme şi distracţii fireşti. Unul doreşte pace şi linişte, iar altul alcool şi gălăgie. Contraargument la cazul lui Osea, este adus faptul că nu trebuie de făcut dintr-o excepţie o regulă. Cazul lui Osea a fost particular şi personal cu scop didactic pentru poporul evreu în legătură cu idolatria lor. Dar nu este o lecţie sau o sugestie că avem dreptul să ne luăm cu cei lumeşti. De fapt, curvele conform legii lui Moise, trebuiau ucise cu pietre. Două texte biblice care vin în susţinerea faptului că nu ar trebui să aibă loc împrietenirea cu cei necredincioşi sunt Iacov 4:4 (Suflete prea-curvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.) şi 2 Corinteni 6:14 (Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?) Aici se mai aduce un exemplu destul de grăitor. Dacă un partener stă în picioare pe o masă, iar altul în picioare lângă masă, atunci este mai greu, dacă nu imposibil, ca cel de pe masă să îl ridice pe celălalt sus. Dar mai degrabă cel de pe masă este dat jos de celălalt. Apare întrebarea dacă este păcat totuşi sau nu? Cei mai mulţi spun că nu, dar duce aproape 99% la păcat. Sunt însă şi mulţi care spun că este păcat, bazându-se pe Iacov 4:4.

–          Care sunt limitele din punct de vedere fizic?

Altfel pusă, întrebarea ar suna în felul următor: „Până unde să nu ajungi cu mâna, faţa, buzele, corpul şi alte organe ale corpului?”

Întâlnim două păreri-răspunsuri la această întrebare. Primii sunt de părere că în timpul întâlnirii nu este permis nici un fel de atingere, mângâiere. Ţinerea de mână este păcat, sau cel puţin duce la păcat, deci se interzice. Îmbrăţişările trezesc poftele sexuale, deci se exclud din întâlnire. Sărutul, de care nu ar fi el intim, uscat sau „sfânt”, este strict interzis, fiind declarat ca păcat. A doua părere este că se permite doar ţinerea de mână şi atât. Ambele păreri interzic actul sexual, denumit curvie, la fel şi sărutul intim sau erotic.

–          Ce trebuie urmărit în perioada prieteniei?

De cele mai multe ori se răspunde: „Cunoaşterea partenerului? Dacă ne potrivim sau nu?” Acest răspuns este adevărat pentru faza iniţială a prieteniei. Dar mai apoi această cunoaştere ar trebui să devină ca o pregătire, planificare, analiză a căsătoriei ce trebui să aibă loc. Este binevenit în timpul întâlnirilor de făcut cunoştinţă cu părinţii ambilor parteneri, el cu părinţii ei şi ea cu părinţii lui. În timpul întâlnirii nu se urmăreşte satisfacţia poftelor sexuale, distracţia. Nici nu trebuie să se urmărească distrugerea unei vieţi prin ducerea în eroare a partenerului legat de sentimentele tale.

–          Ce să fac dacă nu îmi mai place de el/ea?

În primă fază trebuie de văzut dacă această neplăcere vine din urma unui conflict care va trece sau este ceva mai serios, legat de potrivire ş.a. Dacă totuşi s-a decis ca între parteneri despărţirea, aceasta este mult mai înţeleaptă decât a închide ochii la anumite nepotriviri care mai apoi vor duce la ruinarea familiei deja întemeiate, adică divorţ. Este mai bine o despărţire în timpul întâlnirii decât una în timpul căsătoriei. Despărţirea nu trebuie să aibă loc cu ură şi cu ponegrirea partenerului, ci cu pace şi amiciţie.

2.      Poziţia proprie

Biblia nu se pronunţă nici pentru prietenie, nici contra ei, dar ne dă anumite directive care trebuie aplicate când este vorba despre o relaţie băiat-fată. Unele dintre acestea doresc să le discutăm în cele ce urmează.

1.      Ambii parteneri trebuie să fie conduşi de Duhul Sfânt

Este bine să eviţi relaţiile strânse cu necreştinii, dar nu trebuie de ignorat faptul că sunt şi creştini nominali. Aceştia nu sunt dedicaţi Domnului în întregime şi nici umpluţi de Duhul Sfânt. De ce este important acest principiu? Deoarece, prietenii noştri ne influenţează direct dedicarea noastră faţă de Dumnezeu. Adică, dacă am un prieten cu inimă pentru Dumnezeu, atunci şi eu voi fi motivat să mă dedic mai mult şi mai mult lui Dumnezeu. Însă dacă am un prieten care are o inimă rece şi cu înclinaţii lumeşti, acesta mă poate influenţa spre lucrurile lumeşti. Principiul „Duhului” este una din pietrele de temelie a unei relaţii de prietenie de succes. Partenerii se pot potrivi fizic şi intelectual, dar dacă nu se potrivesc din punct de vedere spiritual sunt mici şanse ca viitoarea familie să fie „fericită până la adânci bătrâneţe.”

2.      O bună înţelegere cu părinţii

Părinţii au o mai mare maturitate decât cei doi tineri prieteni. Trebuie de ţinut cont şi de sfaturile lor în ce priveşte relaţia de prietenie. Efeseni 6:1, Exod 20:12, Proverbe 6:20-24; 30:17 sunt texte care atenţionează de pericolele neascultării de părinţi şi, totodată, binecuvântările pe care le putem căpăta dacă ascultăm de ei. În mod practic, ar trebui să ascultăm de părinţi în ceea ce priveşte timpul de întoarcere acasă de la întâlnire, uneori chiar trebuie de ascultat părinţii privind partenerul de viaţă ales (să mergi mai departe cu el sau nu), şi altele. În orice caz, părinţi se vor simţi importanţi şi mai siguri pe tine dacă le ceri sfaturi legate de relaţia ta de prietenie. Un principiu demn de remarcat este că cel mai bun mod de a obţine libertatea este prin ascultare. Ascultarea de ei încurajează încrederea lor în tine. De menţionat că părinţii nu sunt Dumnezeu, deci nu trebuie de trecut peste limită când e vorba de interdicţii, ambiţii şi dorinţe nebiblice pe care le au unii părinţi. Desigur că independenţa în decizii va veni odată cu căsătoria ta, aplicându-se versetul 24 din Geneza 2.

3.      Relaţia dintre parteneri trebuie să ajute la creşterea spirituală şi la apropierea de Dumnezeu

Dumnezeu doreşte ca energia noastră să fie concentrată în a-L iubi şi sluji pe El. Deci, prietenia noastră nu trebuie să fie un „parazit” în cunoaşterea lui Dumnezeu, ci un promotor. Prietenia nu trebuie să distragă atenţia de la ceea ce este important, adică relaţia personală cu Dumnezeu, ci trebuie să ne focuseze mai mult spre cer. Aici apar câteva sfaturi practice care te vor ajuta să dezvolţi o relaţie de prietenie ce motivează creşterea spirituală: 1. Concentrează-te asupra creşterii reciproce, tu pe el/ea şi el/ea pe tine. Puneţi întrebarea: Ce doreşte Dumnezeu să facă în viaţa prietenului/prietenii mele şi cum mă poate folosi la împlinirea acestui plan? 2. Priveşte-ţi prietenul/prietena mai întâi ca pe frate sau soră în Cristos, şi abia apoi ca pe un prieten. Pavel îndeamnă pe Timotei să privească la tineri ca la nişte fraţi şi surori (Timotei 5:1-2). Acest fapt va influenţa comportamentul meu faţă de el/ea. 3. Fii sigur că continui în prim plan să ai o relaţie bună cu Dumnezeu şi apoi cu prietenul sau prietena. Pune-ţi întrebarea: Cine este cu adevărat mai important pentru mine? 4.rugaţivă unul pentru altul. Fiţi parteneri de rugăciune. Rugaţi-vă şi împreună, acest lucru va cristaliza relaţia voastră.

4.      Relaţia trebuie să fie pură din punct de vedere moral

O relaţie impură din punct de vedere moral este păcat şi în mod clar este în afara voii lui Dumnezeu.[1] Biblia se pronunţă clar contra păcatului imoralităţii. Dar mulţi îşi totuşi întrebarea din punct de vedere practic: Cât de departe este… prea departe? Înainte de a da răspuns la întrebarea pusă dorim să menţionăm că societatea noastră este îmbuibată cu sex, sau cel puţin cu informaţii despre sex şi propagandă sexuală. Destrăbălarea sexuală e la ea acasă, deci care sunt principiile biblice.

a)      Fii o pildă bună morală. Filipeni 2:15 şi Matei 5:14, 16 pune accentul că noi trebuie să fim exemple de urmat din punct de vedere moral. Planul lui Dumnezeu este ca valoarea noastră standardelor noastre morale să fie atât de înaltă încât să-i facă pe necredincioşi ca, şi în acest mod, să ia cunoştinţă şi să fie atraşi de Cristos.[2]

b)      Păstrează relaţiile sexuale numai pentru căsătorie. Sexul este numai pentru cadrul soţ-soţie. Sexul seamănă bine cu un foc. Acelaşi foc pus într-o sobă, încălzeşte casa, însă acelaşi foc pus în afara sobei distruge şi omoară. Texte ce vin în sprijinirea argumentului dat sunt: 1 Tesaloniceni 4:3, Efeseni 5:3, 1 Corinteni 6:13, 18, Fapte 15:20, Evrei 13:4.

c)      Ai mers prea departe atunci când conştiinţa te condamnă. Duhul Sfânt dă aceste mustrări de conştiinţă. Trebuie să fim foarte sensibili la această lucrare de convingere şi s-o ascultă în dată. Atragem atenţia că uneori inimile noastre se pot înăspri. Adică, cu cât ignoră mai mult încercarea Duhului Sfânt de a ne convinge de gravitatea păcatului, cu atât inima se împietreşte faţă de El (Tit 1:15). O bună evaluarea a standardelor ar fi o răspunsul la următoarea întrebare: Mai am aceleaşi convingeri morale pe care le aveam cu doi ani în urmă?

d)     Ai mers prea departe când îţi stârneşti excesiv pasiunile sexuale. Chiar şi excitaţiile verbale, adică prin istorioare amoroase, sau chiar video cu notă pornografică sunt păcat. Odată ce un băiat şi o fată încep să se mângâie şi să-şi excite dorinţele sexuale într-un mod în care nu le pot satisface legal şi legitim, atunci au mers prea departe. Unii au problem e serioase  chiar şi ţinându-se de mână. Aproape toţi băieţii au probleme serioase după săruturi prelungite. Bineînţeles, stârnire a simţurilor este normală şi nu ar trebui să fie un motiv de îngrijorare prea mare din pricina aceasta. Dar dacă devine atât de puternică încât să îţi domine acţiunile, atunci, deja, este păcat. Aici mai intervine un factor ce trebuie luat în considerare. Dumnezeu a plănuit o progresie fizică naturală care culminează cu relaţia sexuală. Ţinutul de mână duce la îmbrăţişări, care duce la sărut, care duce la mângâieri afective şi care duc, în cele din urmă, la o relaţie sexuală. Odată începută această progresie este greu de stăvilit, iar odată oprită, ea va cauza frustrare.[3]

e)      Ai mers prea departe când în relaţia ta este implicată goliciunea. Levitic 20 ne învaţă că neacoperirea goliciunii este păcat. Orice lepădare a hainelor sau mângâiere pe sub haine constituie o greşeală, păcat. Până la căsătorie nu trebuie de atins organele genitale ale partenerului, sânii, fesele ş.a. De atras atenţia că nu vei sta indiferent când partenera ta va leşina şi tu din principiu că nu trebuie să îi atingi picioarele nu o vei ridica de jos, sau dacă se îneacă nu îi vei face respiraţie artificială.

Care ar fi unele consecinţe ale relaţiilor intime dinaintea căsătoriei? Iată o listă: este păcat şi rişti să mergi în iad, vei pierde pacea din inimă, va deteriora relaţia ta cu Dumnezeu, va diminua şi chiar anula folosul lucrării tale faţă de Dumnezeu, va deteriora relaţia dintre voi, va determina probleme când vă căsătoriţi, riscaţi sarcina şi boli venerice, vei atrage judecata lui Dumnezeu asupra ta. Dacă totuşi s-au întâmplat lucruri imorale în relaţia de prietenie atunci Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine este: sfinţeşte-ţi, curăţă-ţi relaţia sau rupe-o!

5.      Trebuie de atras mai mult atenţie la partea lăuntrică a partenerului decât la cea fizică

Dacă iubeşti cu adevărat, nu vei fi atras doar de înfăţişarea fizică a celeilalte persoane, ci şi de caracterul, personalitatea, emoţiile, ideile şi ţintele ei. Acestea sunt singurele care rămân odată cu trecerea timpului. Aspectul fizic se poate schimba oricând. Dar cel mai important trainic element al unei relaţii este rugăciunea. Este cea mai sigură temelie. O relaţie afectează atât viaţa de aici, cât şi cea veşnică pe care o putem pierde sau câştiga în funcţie de influenţa exercitată de persoanele cărora le permitem să intre în viaţa noastră.

6.      Cum să te desparţi frumos de cineva?

Nu este o tragedie să de desparţi de cineva şi nici imoral. Totuşi este inevitabil rănirea într-o măsură mi mică sau mai mare. Există doar anumite lucruri care ar atenua durerea despărţirii. Deci, când iniţiezi o despărţirea ea trebuie discutată cu cineva mai mare, asigurându-ne că nu suntem motivaţi în despărţirea noastră de dispute şi neînţelegeri vremelnice. Trebuie de atenţionat persoana că ai de gând să o părăseşti, dar nu rupe relaţia brusc. Fii tandru, nu manifesta o atitudine rece şi ostilă, apreciază lucrurile frumoase. Nu da înapoi, dacă ai hotărât, du până la capăt şi nu lăsa loc de „poate.” Fii cinstit şi arată-ţi motivele pentru care te desparţi. Roagă-te pentru această persoană în continuare, din moment ce ai cauzat anumite dureri trebuie să fii responsabil şi în vindecarea unora din ele.

Concluzii

Dacă crezi că ţi-ai găsit partenerul de viaţă, păzeşte puritatea prieteniei voastre, cum ai păzi o comoară fără preţ, pentru că asta şi este. O căsătorie satisfăcătoare cu persoane pe care o iubeşti profund este unul dintre cele mai bogate daruri pe care Dumnezeu ţi-l poate da vreodată.[4] Abţinerea înainte de căsătorie îţi pregăteşte o nuntă frumoasă şi o căsnicie reuşită, fericită, minunată. Virginitatea trebuie să fie un principiu hotărât în relaţia de prietenie. Creşterea spirituală, curăţia şi dragostea manifestată prin dăruire reciprocă, nu egoistă, trebuie să vă însufleţească prietenia. Coloana vertebrală a relaţiei de prietenie nu trebuie să fie pofta firii pământeşti, ci Dumnezeu şi Cuvântul Său.

2 responses to “Prietenia dintre tânăr şi tânără

  1. sunt foarte multe lucruri de corectat in text,pentru ca se fac multe confuzii.un tanar care este interesat de acest subiect,se va incurca mai mult(este parerea mea).Cuvantul Lui Dumnezeu reda f.clar , simplu si la subiect care trebuie sa fie disciplina in biserica si viata personala a tinerilor si nu numai a tinerilor.Cu cat intervenim noi ca oameni vom produce stricaciune in ogorul Domnului si in biserica.De acea fiecare individ in parte trebuie impins,condussi invatat sa aiba o relatie personala cu Isus prin Duhul Sfant,pentru ca doar asa va stii ce decizii sa ia in viata,indiferent de ce natuira sunt ele.

Comenteaza

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s