Lectia unui copil


Un bătrânel plăpând locuia cu fiul său, nora şi nepotul. Mâinile sale îi tremurau, vederea îi era înceţoşată, iar mersul clătinat. Toata familia mânca de obicei împreună. Dar, bunicul mânca foarte greu din cauza mâinilor tremurânde şi a vederii slabe. Mazărea se rostogolea din lingură pe podea, iar când apucă paharul, laptele se împrăştia pe masă.
Atunci fiul şi nora sa i-au pus o masă în colţul camerei unde bunicul putea mânca singur, în timp ce familia se bucura de bucatele de pe masă. De când bunicul spărsese o farfurie, mâncarea îi era servită într-un castron de lemn. Uneori puteai vedea iî ochii bătrânului câte o lacrimă. Singurele cuvinte care îi erau adresate erau scurte avertizări atunci când scăpa furculiţa sau mâncarea. Nepoţelul de patru anişori privea totul în tăcere.
Într-o seara, înainte de cină, tatăl a observat că băieţelul său se joaca cu nişte bucăţi de lemn pe care le
zgâria. Cu blândeţe
a întrebat copilul:
– Ce construieşti tu acolo, micuţul meu?
– Ei, fac un vas mic pentru tine şi mama ca să mâncaţi atunci când am să cresc -a răspuns cu blândeţe copilul după care s-a întors la munca sa.
Cuvintele au lovit pe cei doi părinţi încât au rămas fără glas. Lacrimile au început să curgă şuvoi pe obrajii lor. Atunci au ştiut ce au de făcut. În acea seară soţul a luat de mână pe bunicul şi l-a condus la masa familiei. De atunci a mâncat de fiecare dată cu familia şi nici soţul, nici soţia se pare nu au mai avut nimic împotrivă când o furculiţă cădea, laptele era împrăştiat sau faţa de masă murdărită.

Din toate acestea am învăţat că orice s-ar întâmpla azi, oricât de rău, viaţa merge înainte şi mâine va fi mai bine.
Am învăţat că un lucru pe care îl faci cuiva astăzi s-ar putea să ţi se facă şi tie mai târziu de către altcineva.
Am învătat că vei pierde relaţia cu părinţii atunci când nu fac parte din viaţa ta.
Am învăţat că a trai nu este acelaşi lucru cu a fi viu.
Am învatat că dacă nu urmăreşti fericirea, ea te va ocoli. Dar dacă te vei concentra asupra familiei, asupra prietenilor, nevoilor altora, tot ce faci să faci cât de bine poţi, vei găsi fericirea.
Am învăţat că de câte ori suferi, nu eşti singurul.
Am învăţat că în fiecare zi, trebuie să ajuţi pe cineva. Oamenii iubesc o strângere de mână, o îmbrăţişare caldă sau o simplă bătaie pe umăr.
Am învăţat că tot mai am o mulţime de lucruri de învăţat…

Comenteaza

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s