Oare mai conteaza rugaciunea mea?


Zilele acestea am fost provocaţi la rugăciune parcă mai mult ca niciodată. Poate mulţi vor spune ce tot atâta rugăciune. Oare este nevoie şi de rugăciunea mea? Mai contează ea oare?

Rugăciunea nu este îmbrăţişată de cele mai multe ori. De aceea pentru mulţi care sunt prea ocupaţi, cuprinşi de iureşul vieţii cotidiene, ea prezintă o întrerupere stânjenitoare. Mai stau o ora la muncă, mai studiez puţin, contează o oră în plus… şi ne trezim la sfârşitul zilei epuizaţi aşa că nu ne mai facem timp să stăm de vorbă cu Dumnezeu.

În ciuda faptului că rugăciunea este străină de cei cu o atitudine arogantă, totuşi cândva, undeva ajungem la momentul în care cădem pe genunchi, ne plecăm capetele, ne îndreptăm atenţia spre Dumnezeu şi ne rugăm. S-ar putea să privim în jur pentru a ne asigura că nu ne vede nimeni, s-ar putea să roşim dar în pofida naturii stranii, ne rugăm. De ce suntem oare atraşi spre rugăciune? Cred că unii prin intuiţie sau alţii din experientă înţeleg că cea mai intimă comunicare cu Dumnezeu are loc doar prin rugăciune. Mulţi din cei care s-au confruntat cu tragedia, cu durerea, cu înfrângerea, cu eşecul sau singurătatea, au putut să confirme ce au simţit când în cele din urmă au căzut pe genunchi şi şi-au vărsat inimile înaintea Domnului. Astfel de oameni au spus: „Nu pot să explic, dar am simţit că Dumnezeu m-a inţeles”, sau „Am simţit o pace şi o mângâiere cum nu am simţit niciodată înainte”, sau „M-am simţit înconjurat de prezenţa lui Dumnezeu”. Este extraordinar în prezenţa Lui şi nu poţi şti cum e decât numai atunci când guşti din El stând în prezenţa Lui, de vorbă cu El, în rugăciune.

Puterea lui Dumnezeu curge peste cei care se roagă în primul rând. Biblia este plină de pasaje care ne arată că Dumnezeul nostru Atotputernic este gata să răspundă la rugăciunile celor care-L urmează. Toate miracolele care au însoţit ieşirea Israelului din Egipt şi călătoria spre Ţara Promisă au fost răspunsuri la rugăciune. Puterea lui Dumnezeu poate schimba circumstanţe şi relaţii. Ea ne poate ajuta să înfruntăm provocările dure ale vieţii, poate împlini nevoi financiare, poate îndepărta obstacole de orice fel şi poate răspunde la orice tip de dilemă sau descurajare. Când ne rugăm, puterea lui Dumnezeu supranaturală este pusă la dispoziţia noastră şi multe lucruri pot lua o întorsătură radicală. Puterea lui Dumnezeu revărsată prin rugăciune poate să se implice în biserică, în familie, la şcoală, oriunde este nevoie. Pot să confirm din experienţele personale că Dumnezeu ascultă şi răspunde la rugăciune. El v-a răspunde şi rugăciunilor tale, dar mai mult ca orice El doreşte să te audă. Perseverează, roagă-te cu sinceritate, cu încredere, nu te îndoi spunând „De ce ar vrea Dumnezeul Universului să stea de vorbă cu mine? Dacă El este Atotştiutor, cine sunt eu ca să-I spun ceva?”

Biblia ne prezintă un tată al cărui copil bolnav avea nevoie absolută de un miracol. Pe lângă faptul că era surdo-mut, era şi posedat și se arunca când în foc,când în apă. Poţi să-ţi imaginezi durerea acestui tată? Când alţii îşi priveau copiii crescând şi ajungând la maturitate, el nu-l vedea decât suferind şi se chinuia să-l ţină în viaţă. Nu-şi putea lăsa singurul lui fiu nici o clipă nesupravegheat. Nu ştia când o nouă criză urmează şi ce o să se întâmple. Era disperat, epuizat şi vine la Isus. „Rugăciunea” lui sună cam aşa „Dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne”. O rugăciune timidă, lipsită de încredere dar o rugăciune născută din disperare, plină de durere. Isus se uită nu la felul cum se roagă acest om, ci la durerea care ardea în el; I se face milă şi vindecă copilul. Ce miracol! De aici reiese desluşit faptul că puterea rugăciunii stă în Cel ce aude rugăciunea şi nu în cel ce spune rugăciunea.

Poate că de multe ori rugăciunea noastră seamănă cu a acestui om – timidă, simplă, sfielnică… Dumnezeu ascultă şi răspunde nu în funcţie cât de bine ne rugăm sau cât de structurată e rugăciunea, ci dacă vine dintr-o inimă sinceră, indurerată, un duh zdrobit, un oftat, fără prefăcătorie. Chiar dacă ni se pare că rugăciunile noastre sunt ciudate uneori, incercările noastre sunt anemice şi ne întrebăm „oare mai contează şi rugăciunea mea”? Să ne reamintim că puterea rugăciunii stă în Cel ce o aude şi nu în cel ce o spune.

Îmbărbătează-te deci şi perseverează! Rugăciunea mea şi rugăciunea ta contează!!!

Comenteaza

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s