Miracole care se intampla zilnic



În lumea de astăzi se întâmplă zilnic o mulțime de evenimente. Cu unele suntem obișnuiți, altele se văd mai rar, iar unele se desfășoară în premieră. Unele sunt studiate cu atenție, în amănunt, despre altele se știe atât de puțin. Unele sunt originate de om, altele sunt create și puse în funcțiune de Însuși Dumnezeu.

Totuși dintre toate, cel mai impresionant si fascinant este atunci când omul și Dumnezeu cooperează. Infinitul și finitul. Atotputernicul și creierul uman. Creatorul și perla creației. Divinul și umanul. Spunea cineva că ,,Dumnezeu fără noi poate, dar nu vrea”. Ce Dumnezeu mare avem! Ce frumoasă este slujirea atunci când Dumnezeu își găsește un creștin cu adevărat devotat, care să umble în toate cu El și să nu facă nimic fără El. Ce frumoasă este Biserica atunci când predicatorul și cântărețul nu sunt conduși de dorința de a fi apreciați și cunoscuți, ci de a-L slăvi cu sinceritate doar pe Dumnezeu. Ce frumoasă este familia în care pe lângă soș și soție, Dumnezeu este invitatul permanent.

Aici am vrut să ajung – la familie. Am devenit de curând tătic pentru a doua oară. Și pentru că scriu majoritar din ceea ce trăiesc și văd, nu pot trece peste acest miracol al nașterii de copii. Ce înțelepciune grozavă sălășluiește în Tatăl nostru Divin, ca acest proces să înceapă cu două celule și după nouă luni să se termine cu o ființă umană. Și cum două celule, ce pot fi văzute doar la microscop, se multiplică de milioane de ori așa că la naștere copilul are 3 kilograme? Și se uită părinții la acest dar ceresc și tot ce pot face e să fie bucuroși , să zâmbească și să simtă împlinire în inimă. Însă cum pot alții să pună capăt acestei ființe încă din pântec băgând moartea în locul care ar trebui să fie cel mai sigur de pe pământ? Româncele au reușit performanța uluitoare de 22 milione de avorturi în 50 de ani! Așa arătând statistica, ne mai mirăm că România nu se pune pe picioare nici după douazeci și doi de ani de democrație. Trăim o dramă ca națiune prin scăderea populației, dar astea sunt dintre consecințele unui popor cu mulți ucigași. Așa ,,uită” Dumnezeu.

Revenind la partea pozitivă, nu pot decât să apreciez pe acei care fac demersuri de a opri aceste atrocități. Iar noi Biserica, reprezentanții Lui Dumnezeu pe pământ, ar trebui să fim primii care să condamnăm aceste crime teribile, pline de lașitate, împotriva cuiva care nu are nici o armă de apărare.

Mă apropiu de încheire, nici nu am intenționat să scriu atât de lung. Stau și mă gândesc oare cum ar fi viața fără copiii pe care îi avem deja. Ce plinătate și mulțumire este atunci când zburdă prin casă, când rostesc primul cuvânt, prima zi de școală. Copiii sunt probabil binecuvântarea maximă pe care omul o poate avea pe pământ. Iar dacă îi aducem în acestă lume să-i și creștem în așa fel încât Dumnezeul nostru să aibe creștini devotați și după generația noastră.

Comenteaza

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s