Crestinii autentici tot mai rar


Când mă gândesc la autenticitate, îmi imaginez o persoană reală, sinceră cu ea însăşi dar şi cu ceilalţi, fără a da curs duplicităţii, indiferent de circumstanţe.

Biblia ne spune că tu şi eu am fost creaţi după chipul lui Dumnezeu, având şi capacitatea de a ne descoperi pe noi înşine altora şi de a avea relaţii unii cu alţii. Cred că una din cele mai profunde dorinţe omeneşti, este dorinţa de a cunoaşte şi de a fi cunoscut. Consider că un factor vital într-o relaţie de lungă durată îl constituie autenticitatea. Asta înseamnă să fim transparenţi şi să ne şi acceptăm aşa cum suntem, nefiind cazul să ne comportăm altfel.

Găsim pe primele pagini ale Scipturii un model de autenticitate încă la prima pereche de oameni, Adam şi Eva. Dacă ne imaginăm admiraţia resimţită de cei doi înainte de cădere, fiecare lucru pe care-l făceau, fiecare cuvânt pe care-l rosteau, fiecare gând care le trecea prin minte aducea o bucurie negrăită unul altuia. Nu existau ascunzişuri, nici lucruri nedezvăluite, nici secrete vinovate care să-i poată despărţi. Dar odată cu căderea omului în păcat, natura umană a fost extrem de profund afectată. Adam si Eva s-au privit şi fiecare a descoperit în celălalt un străin, s-au simţit pentru prima oară vinovaţi, au simţit frica şi vroiau să se ascundă.

Privind în jur, vedem tot mai puţini oameni care trăiesc într-un spirit de transparenţă, fără pic de prefăcătorie. Încercăm să ne ascundem imperfecţiunile fizice, dar cei mai mulţi dintre noi ne străduim din greu să mascăm şi cusururile care ne deteriorează caracterul. Este aşa de trist că mulţi dintre noi nici măcar nu ne dăm seama de această stare şi continuăm să ne complacem în ea. Aş vrea din toată inima să lansez o provocare şi să ne punem serios întrebarea, care este lucrul în spatele căruia mă ascund /te ascunzi ca să nu fiu/fi cunoscut aşa cum sunt/eşti? Unii omeni se ascund în spatele unei conversaţii superficiale, spun o grămadă de nimicuri care de fapt nu sunt altceva decât un scut după care îşi ascund inima. Alţii se ascund în spatele umorului, dar în timp se poate observa că ei se ascund în spatele unei feţe zâmbitoare. Unii folosesc ca scut o tăcere misterioasă, alţii vorbăria goală, timiditatea, încrederea de sine, ignorarea şi chiar inteligenţa. Ciudat este faptul că mulţi, chiar din biserică se ascund după spiritualitatea lor. Ne comportăm ca nişte copii de parcă nu realizăm că Dumnezeu vede totul. Oare care este vălul după care ne ascundem? Poate am ajuns destul de buni în a proiecta asupra altora o imagine potrivită, s-ar putea să impresionăm pe cei din jur, dar vom fi din ce în ce mai puţin vii cu fiecare zi ce trece.

Avem nevoie de iertarea, izbăvirea şi harul lui Dumnezeu!!! Să trăim ca Isus! Unul din cele mai cuceritoare aspecte ale vieţii Lui a fost tocmai transparenţa Sa remarcabilă. Atunci nu voi mai încerca să pretind niciodată că sunt mai bun decât sunt în realitate, voi renunţa să încerc să fiu pe placul tuturor, voi exprima ceea ce preţuiesc cu adevărat chiar dacă voi fi dezaprobat, voi recunoaşte deschis când am greşit, voi spune adevărul chiar dacă doare,… voi trăi autentic, voi fi pe placul Lui!

Ajută-ne Doamne!!!

Comenteaza

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s