Ariana – E toamna iar





1. A câta oară spun: e toamnă iară?
A câta oară roadele-mi culeg?
A câta oară ochii-mi numărară,
Cocorii-n cârduri, cârduri când plecară?
Ai ştii să-mi spui acum, a câta oară?
În geamul meu bat frunze-ngălbenite,
Desprinse de pe ramurile lor.
În ele văd o lume pe sfârşite,
Sunt triste frunzele…sunt ruginite.
Ai ştii să-mi spui ceva din taina lor?

R: Odată n-oi mai întreba a câta oară?
Căci forma vieţii din trecut s-a dus
În existenţa mea spirituală,
În noua şi cereasca primăvară
Nemuritor voi fi lângă Isus

2. Din tot ce-a fost rămâne-va sămânţa,
Viaţa nouă-n rodul copt cules.
Aceasta va rămâne-n primăvară
Pentru eterna, fericita ţară
Ca o comoară-n tainic înţeles.
A câta oară spun: e toamnă iară?
Şi-a câta oară frunze-mi bat în geam?
Când an de an cocorii se-nşirară
De ce să mai întreb: a câta oară?
Îmi spun toţi anii mei desprinşi din ram!

Multumiri speciale pentru versuri: © Ariana Samoila

Comenteaza

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s