Fii multumit


                                                                Fii mulţumit


”…m-am deprins ca sa fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc.Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug. ”
( Filipeni 4:11-12 )

   
Adevăraţii ucenici ai Domnului Isus au învăţat prin perseverenţă ca să fie mulţumiţi cu starea care Dumnezeu o alege pentru ei. Această stare nu este o floare care creşte de la natură,ci este plantată de Dumnezeu. ” Soarta mea este în Mâna Ta ”( Psalmul 31:15 ). ” În ziua fericirii,fii fericit, şi în ziua nenorocirii,gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă…” ( Eclesiastul 7:14 ). Pavel şi Sila erau în temniţă,cu picioarele in butuci,şi cântau cântări lui Dumnezeu. Era ceva supranatural să poţi face aşa ceva în acele condiţii,era ceva care numai un om înnoit de Duhul Sfant poate face.
” Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu,care ne poartă totdeauna în carul Lui de biruinţă în Hristos,şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui. ” ( 2 Corinteni 2:14 ). Ahab avea tot ce-i trebuia,însă era nemulţumit că nu avea şi via lui Nabot. Haman avea putere şi bogăţii,dar era nemulţumit că Mardoheu nu-l respecta în felul care credea că i se cuvine. Nemulţumirea lor le-a adus pierzarea. Ei credeau că li se cuvine altceva,mai mult decât Dumnezeu le-a dat. ” Vai de cine se ceartă cu Făcătorul său! Un ciob dintre cioburile pământului! Oare lutul zice el celui ce-l făţuieşte: << Ce faci? >> ” ( Isaia 45:9 ).
Israelul avea o zi de mulţumire numită sărbătoarea corturilor. A fost iniţiată de Dumnezeu,pentru ca poporul să-şi numere binecuvântările pe care le-a primit ( Levetic 23 ). Şapte zile locuiau în corturi afară din confortul casei. Lăsau patul moale şi dormeau în cort,ca să-şi aducă aminte de pribegia prin pustie. Omul,de obicei,nu preţuieşte ceva decât după ce nu îl mai are. Era un timp de mulţumire pentru recoltă,când fiecare aducea daruri Domnului după binecuvântarea pe care i-a dat-o ( Deuteronom 16 ). Această zi avea scopul de a le aduce aminte de timpurile mai grele,când Dumnezeu i-a scăpat,şi să îi facă mulţumiţi cu ceea ce au.
Un om pe nume Anton care cheltuia tot timpul rugându-se şi citind Scriptura a fost vizitat de un înger. Acesta i-a spus că există un om mai sfânt decât el în acel oraş. Era vorba de un cârpaci care avea un atelier mic la periferia oraşului. Anton s-a dus şi l-a întrebat ce face el. Cârpaciul i-a spus: ”Eu nu am nimic împotiva nimănui şi sunt foarte mulţumit cu puţinul meu. Eu îmi agonisesc traiul reparând încălţămintea săracilor şi repar fiecare pereche ca şi cum aş repara-o pentru Domnul Isus.” Este mare această taină a evlaviei,când vezi un om bogat nemulţumit şi unul sărac mulţumit.
Un ateu ca să-şi bată joc de un creştin l-a întrebat cu ce se ocupă Dumnezeu azi,şi aceasta i-a răspuns: ” El se ocupă cu a-i înălţa pe cei smeriţi şi a-i coborî pe cei mândri.” Se poate să fii mulţumit numai cu Hristos,pentru că mântuirea face mai mult ca toată lumea. Cei care mulţumesc lui Dumnezeu sunt o minoritate. La Luca 17:11-19 este descrisă vindecarea a zece leproşi,dintre care numai unul s-a întors ca să mulţumească Domnului. Si noi suntem unul din cei zece. ” Mai bine puţin cu frică de Domnul,decât o mare bogăţie cu tulburare.Mai bine un prânz de verdeţuri şi dragoste,decât un bou îngrăşat şi ură ( Proverbe 15:16,17 ). Omul este încontinuu nemulţumit,pentru că este făcut de Dumnezeu pentru Sine şi nu pentru lucruri.
Omul ajunge mulţumit când cunoaşte pe Dumnezeu şi acceptă voia Lui pentru viaţa ce o trăieşte. Omul ajunge mulţumit prin a omorî dorinţele firii,prin a-i limita şi controla dorinţele. ” Domnul sărăceşte şi El îmbogăţeşte,El smereşte şi El înalţă ”  ( 1 Samuel 2:7 ). ”…nu-mi da nici sărăcie,nici bogăţie,dă-mi pâinea care-mi trebuie ” ( Proverbe 30:8 ). Puţinul credinciosului este mai mult ca multul necredinciosului. ”Să nu fiţi iubitori de bani.Mulţumiţi-vă cu ce aveţi,căci El Însuşi a yis : <<Nicidecum n-am să te las,cu nici un chip nu te voi părăsi>>” ( Evrei 13:5 ).
Atitudinea credinciosului este diferită faţă de bani. Acest lucru de multe ori stârneşte curiozitate din partea lumii,dar nu este decât parte din a trăi Evanghelia. Banii trebuie respectaţi,nu iubiţi. Trebuie apreciaţi pentru ce pot face in folosul în folosul Stăpânului şi nu trebuie poftiţi.
Omul mulţumit este generos şi gata să sară în ajutorul fratelui său la nevoie. ” În fiecare zi Te voi binecuvânta,şi voi lăuda Numele Tău în veci de veci ” ( Psalmul 145:2 ). Starea de mulţumire a credinciosului nu depinde de împrejurările în care se găseşte,pentru că fericirea lui depinde de sursa lui,care este Dumnezeu. ” Căci chiar dacă smochinul nu va înflori,viţa nu va da nici un rod,rodul măslinului va lipsi,şi cămpiile nu vor da hrană,oile vor pieri din staule,şi nu vor mai fi boi în grajduri,eu tot mă voi bucura în Domnul,mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! ” (Habacuc 3:17-18 ). Credinciosul mulţumit cu Dumnezeul lui are întotdeauna o cântare de laudă pe buze. O pasăre nu cântă pentru că are glas de a cânta sau penaj pictat de marele Artist. Ea cântă că are o cântare de cântat. Aşa este şi cu credinciosul mulţumit. ” Eu însă îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţumire,voi împlini juruinţele care le-am făcut. Mântuirea vine de la Domnul ” ( Iona 2:9 ).

Comenteaza

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s