Singuratatea


Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor (Greceşte: Paraclet, apărător, ajutor.); care să rămână cu voi în veac (Ioan 14:16).  

„Singurătatea a fost primul lucru pe care Dumnezeu l-a catalogat a nu fi bun.”  (John Milton )

Era cea de-a şasea zi. Dumnezeul Atotputernic tocmai a terminat crearea tuturor fiinţelor vii care există pe suprafaţa pământului. Aşa cum a făcut după fiecare etapă a creaţiei, S-a oprit şi Şi-a evaluat lucrarea. „Dumnezeu a văzut că erau bune” (Geneza 1:25). A mai rămas doar un singur lucru de făcut.  

„Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu” (Geneza 2:7). Aceasta era singura creaţie a lui Dumnezeu care nu avea să-şi trăiască viaţa în totală ignoranţă faţă de Creatorul său. Mai mult, creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, Adam urma să îndeplinească rolul pe care nici o altă creatură nu l-ar fi putut avea: să aibă o relaţie cu Dumnezeu şi să fie obiectul iubirii Sale.  Însă după ce l-a aşezat pe Adam în grădină, Dumnezeu a constatat că totuşi lipseşte ceva. „Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el””(Geneza 2:18). Dumnezeu a înţeles nevoia lui Adam de a avea o fiinţă umană alături de el – o nevoie pe care Dumnezeu a pus-o în el. Mai mult decât un nou locuitor în Eden, Eva urma să devină obiectul dragostei lui Adam, care la rândul ei îi va răspunde cu dragoste. Ea urma să împărtăşească cu el minunile creaţiei şi responsabilităţile administrării. Prin crearea Evei, relaţia lui Adam cu Dumnezeu a fost completată prin relaţia şi compania cuiva care este la fel ca el.

Dumnezeu ne-a creat cu nevoia de a aparţine cuiva şi de a fi iubiţi. Din copilărie învăţăm să dăruim şi să primim afecţiune şi lucruri care ne vor ajuta să găsim acceptare în societate. Prin relaţiile noastre cu familia, prietenii, colegii şi alţii, ne formăm propriul simţ al individualităţii şi ne găsim locul în viaţă. Atunci când nu este împlinită nevoia noastră de afecţiune şi relaţii, devenim agitaţi, nefericiţi, însinguraţi.Dacă te confrunţi cu singurătatea, află că nu eşti singurul. Cu toţii experimentăm momente de izolare, dintr-un motiv sau altul. De obicei, putem depăşi singurătatea cunoscând prieteni noi, implicându-ne în cercuri sociale noi, sau angrenându-ne în diverse activităţi cu persoane noi.   Cu toate acestea, există factori diverşi sau circumstanţe care uneori ne afectează abilitatea de a comunica şi de a păstra legături cu oamenii. Probabil ai experimentat sentimente de nesiguranţă atunci când întâlneai persoane noi sau după moartea cuiva drag. Sau poate anumite probleme din viaţa socială te-au determinat să crezi că nimeni nu este interesat de compania ta. Dacă te-ai mutat, probabil că încă tânjeşti după prietenii vechi şi nu te simţi în stare să legi relaţii noi. Există mai multe modalităţi prin care singurătatea îndelungată ne poate domina viaţa.

Cauze ale singurătăţii 

Singurătatea nu se dezvoltă peste noapte. Ea poate fi rezultatul unei vieţi întregi sau a unor influenţe care ne formează personalitatea. Poate, de asemenea, evolua datorită unei traume cauzate de o perioadă de tranziţie majoră din viaţa ta. Deseori nici nu suntem conştienţi de forţele subtile care ne conduc spre o izolare auto-impusă.

Unii oameni aleg să fie singuri, din cauza unor circumstanţe din timpul copilăriei. De exemplu, dacă cineva a fost crescut de un părinte extrem de critic sau lipsit de afecţiune, va deveni foarte timid şi niciodată nu va putea fi intim cu nimeni. Unii oameni, pur şi simplu nu învaţă niciodată să comunice eficient. Alţii au personalităţi atât de agresive şi pretenţioase încât îi îndepărtează pe oameni, intimidându-i. În schimb, oamenii care se subestimează, cel mai adesea evită anumite situaţii sociale, din care ei cred că vor fi respinşi. Astfel, singurătatea devine un mod de viaţă pentru o persoană care are greutăţi în a dezvolta o relaţie cu cineva.

Mai sunt şi alţi factori de natură socială care conduc spre singurătate. Trăim într-o epocă în care tehnologia modernă ne oferă lucruri pe care le putem face cu uşurinţă fără ajutorul altor persoane sau fără să fie nevoie să ieşim din casă. Televiziunea este acuzatul principal care ne fură timpul pe care l-am fi putut petrece cu rudele sau vecinii. Pentru unii, în special cei în vârstă, probabilitatea crescândă de a deveni victimele unei infracţiuni îi determină să nu mai iasă din casele lor. Tot aşa, fiindcă societatea noastră este mult mai mobilă decât în trecut, familii întregi recurg la relocare de dragul avansării în carieră sau din alte motive, ceea ce tinde să descurajeze dezvoltarea prieteniilor profunde.

Singurătatea poate fi urmarea unor „factori situaţionali”, circumstanţe ale vieţii care măresc posibilitatea izolării. Persoanele necăsătorite, divorţate sau văduve, vor fi mai predispuse singurătăţii, pur şi simplu pentru că sunt mai expuse la aceasta. Dar şi într-o căsnicie în care relaţia nu produce acea apropiere necesară fiecărui partener, poate fi experimentată singurătatea. Studentul care este departe de casă, un conducător care trebuie să păstreze distanţa faţă de subalternii săi, o persoană grav bolnavă – toţi aceştia se pot confrunta cu singurătatea datorită situaţiei din viaţa lor.

Adesea, singurătatea instalată ca urmare a unor factori situaţionali sau sociali, duce la probleme care nu fac altceva decât să o agraveze. Alcoolismul, abuzul de droguri, distrugerea familiei, sau alte boli sociale, au de cele mai multe ori ca şi cauză singurătatea şi conduc adesea la o îndepărtare şi mai mare de relaţii interumane semnificative. Creşterea rapidă a bandelor de cartier, a sectelor religioase şi altor grupuri sociale deviante sunt atribuite în principal nevoii oamenilor de apartenenţă sau eşecului de a fi acceptaţi într-un context obişnuit.

Indiferent care este motivul singurătăţii tale, există cale de scăpare. Întâi, e nevoie să confrunţi cauza singurătăţii pe care fiecare fiinţă umană o experimentează: singurătatea spirituală datorată separării de Dumnezeu. Fiecare simţim nevoia de a ne alipi la ceva sau cineva mai mare şi mai puternic decât noi, pentru a umple golul spiritual care există înăuntrul nostru. Biblia reprezintă planul lui Dumnezeu prin care poate dezvolta cea mai importantă relaţie din viaţa noastră.

Ce spune Biblia despre singurătate? 

Aşa cum ilustrează istoria despre Adam şi Eva, intenţia lui Dumnezeu este să ne trăim vieţile împreună cu alţi oameni. Însemnătatea unei relaţii personale în ochii lui Dumnezeu este evidentă având în vedere spaţiul alocat acestui subiect în Biblie. Atât Vechiul, cât şi Noul Testament, au multe de spus despre căsătorie, a fi părinte, prietenie şi relaţiile în biserică. Tot din Cuvântul lui Dumnezeu reiese clar că, din perspectiva lui Dumnezeu, există o relaţie care le întrece pe toate. E vorba de relaţia pe care El doreşte să o aibă cu noi, ceea ce pune bazele şi celorlalte relaţii.

Atunci când acceptăm darul vieţii veşnice a lui Dumnezeu pin Isus Hristos, intrăm într-o comuniune personală cu Creatorul universului. Dumnezeul Atotputernic devine Tatăl nostru ceresc şi lasă ca Duhul Sfânt să locuiască în noi. Isus vorbea despre Duhul Sfânt numindu-L „Sfătuitor” (Ioan 14:6), şi a cărui prezenţă ne va conduce în tot adevărul (Ioan 16:13). Apostolii Pavel şi Ioan  spuneau că Duhul lui Dumnezeu îi va umple pe copiii Lui cu siguranţa apartenenţei lor la familia lui Dumnezeu (Romani 8:16; 1 Ioan 14:13). Zi de zi, prin rugăciune şi citirea Bibliei, putem experimenta o relaţie minunată pe care Dumnezeu doreşte să o aibă cu copiii Lui. El niciodată nu este prea ocupat pentru a asculta.

O umblare dinamică cu Dumnezeu reprezintă un fundament solid în zidirea relaţiilor cu cei din jur. În calitate de copii ai lui Dumnezeu, suntem membri unei familii foarte mari, extinse, care înconjoară lumea întreagă. Avem fraţi şi surori în toate naţiunile lumii. Spiritual vorbind, „familia de aproape” ne este grupul de credincioşi din biserica locală. Aceştia formează un grup important, care are rolul de a sprijini, şi care funcţionează asemănător cu o familie.

Creştinii care nu merg la biserică sau nu se implică în activităţile bisericii se desprind singuri de la o bogată sursă de companie.  Dacă eşti un creştin care suferă de singurătate, pune-ţi întrebarea dacă ai intrat în posesia vieţii din belşug  pe care Dumnezeu doreşte să o ai. Petreci cu regularitate timp cu Tatăl Ceresc? Eşti activ într-o biserică locală? Roagă-L pe Dumnezeu să te conducă într-o relaţie mai profundă cu El şi într-o implicare mai activă printre credincioşi.

Dacă însă niciodată nu L-ai invitat pe Isus Hristos să fie Mântuitorul tău, acum este timpul potrivit să faci acest lucru. Acceptându-L pe Isus ca Domn al vieţii tale, vei fi condus la intimitate cu Dumnezeu şi prietenii noi cu credincioşi creştini în viaţa aceasta, şi un loc veşnic în prezenţa lui Dumnezeu în viaţa de apoi.

Paşi practici pentru a învinge singurătatea 

Probabil că ai mai auzit aceste sugestii din partea prietenilor bine intenţionaţi: „De ce nu te-ai alătura unui club?” sau „Ai face bine să călătoreşti puţin.” Nu sunt idei rele, însă nu sunt nici soluţii la problema singurătăţii. Următorii paşi te vor ajuta să fii liber de orice gânduri, emoţii sau comportament care pot sta la baza singurătăţii tale. Cere-I Duhului Sfânt să te ajute să identifici acţiuni care te vor ajuta să învingi singurătatea.

1.       Recunoaşte problema. Doar după ce admiţi că te simţi singur, poţi urma paşii necesari pentru a scăpa de izolare.
2.       Evaluează cauzele. Evaluează-ţi cu sinceritate viaţa raportându-te la factorii menţionaţi mai sus. Ţi se aplică vreunul?
3.       Acceptă lucrurile ce nu pot fi schimbate. Moartea soţului/soţiei, o relocare departe de prieteni sau alte circumstanţe cărora trebuie să le faci faţă. Dumnezeu poate folosi perioadele de tranziţie din viaţa ta pentru a deschide uşi noilor experienţe, însă trebuie să dorim să lăsăm în urmă trecutul şi să mergem înainte.
4.       Schimbă lucrurile care pot fi schimbate. Multe din cauzele singurătăţii discutate mai sus, pot fi copleşitoare. Ţi-e frică de respingere fiindcă te simţi neadecvat? Stai acasă şi te uiţi la televizor când ai putea să ocupi o funcţie socială? Prietenul tău cel mai bun tocmai s-a mutat? Indiferent care este motivul singurătăţii tale, eşti dator să iei măsurile care vor rezolva direct problema.
5.       Caută să îţi dezvolţi o părere bună despre tine încetând să accepţi gânduri distructive cum ar fi faptul că nimeni nu te place. Există multe cărţi bune pe tema gândirii raţionale şi terapie împotriva gândirii greşite care te-ar putea ajuta.
6.       Încearcă să priveşti la tine însuţi din perspectiva lui Dumnezeu. Studiază Scriptura şi meditează asupra versetelor care ilustrează părerea lui Dumnezeu despre copiii Săi.
7.       Planifică-ţi să ieşi din casă cel puţin o dată pe săptămână. Participă la activităţile bisericii, sau la anumite cursuri, etc.
8.       Implică-te într-o cauză anume. Sunt aşa de multe grupuri care au nevoie de voluntari credincioşi care ar putea face o diferenţă! Desigur, a sluji sau a fi implicat în acţiuni de caritate este de asemenea un prilej bun de a întâlni oameni.
9.       Dezvoltă-ţi obiceiuri noi care te întăresc. Pe măsură ce devii mai puternic şi capeţi încredere de sine, vei constata că îţi va fi mai uşor să legi noi prietenii sau să faci faţă unor situaţii noi. Încearcă unele din următoarele strategii:
–          Meditează asupra Cuvântului lui Dumnezeu pentru relaxare şi pentru a-ţi atenua stresul.
–          Stabileşte-ţi un program zilnic, pentru sfârşit de săptămână sau chiar un program săptămânal. Deseori singurătatea este mai greu de suportat atunci când nu ai nimic de făcut. Organizează-ţi timpul şi asigură-te că pe lista ta sunt şi câteva activităţi pe care să le faci afară din casă.
–          Începe să exersezi în mod regulat. Plimbă-te prin vecinătate, în vreun parc sau la cumpărături. Te vei simţi mult mai bine, fizic şi emoţional.
–          Încearcă să fii cât mai rar singur. Să nu fii singur – este una din cele mai pozitive experienţe ale vieţii. Aceasta ne dă ocazia de a reflecta asupra vieţilor noastre, de a medita asupra voii lui Dumnezeu pentru noi, şi de a găsi vindecare pentru rănile cauzate de lume.
10.   Depune efortul de a-ţi crea prieteni noi. Deseori, tot ceea ce trebuie să faci pentru a scăpa de singurătate este să-ţi faci un nou prieten. Timiditatea şi frica de respingere sunt deseori cele mai mari obstacole atunci când doreşti să iniţiezi o prietenie. Ţine cont de următoarele lucruri pe măsură ce încerci să întemeiezi o relație
–     Caută pe cineva cu care ai interese comune.
–     Preia iniţiativa şi caută tu persoana la telefon. Sunt şanse ca şi persoana respectivă să
caute un prieten.
–     Zideşte prietenia într-un ritm lent. Nu copleşi noua cunoştinţă cu problemele şi opiniile tale. Cu timpul se va dezvolta şi exprimarea deschisă a sentimentelor.
–          Fă complimente şi fii înţelept.
–          Nu te grăbi să dai sfaturi fără să fi fost solicitat. Fii un bun ascultător.
11.   Gândeşte la posibilitatea de a avea un animal de companie. Animalele pot fi surse de companie minunate. Nu exclude această posibilitate. Animalele oferă o companie plină de afecţiune şi lipsită de dificultăţi. Pot fi catalizatorii unei prietenii cu cineva care de asemenea deţine un animal favorit.
Singurătatea poate fi copleşitoare. Însă depinde de tine să urmezi paşii necesari pentru a scăpa de ea. Cere Tatălui Ceresc să îţi dea curaj să mergi la alţii şi să încerci lucruri noi. Încrede-te în El că îţi va da tot ceea ce doreşte să ai: o viaţă din belşug care include intimitate şi prieteni credincioşi.

Comenteaza

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s