Nadejde si responsabilitate cu privire la rapire


Răpirea este următorul mare eveniment pe care îl aşteaptă Biserica lui Isus Cristos. Ce nădejde poate avea ea în acest sens şi ce responsabilitate avem noi în ceea ce priveşte revenirea Domnului Isus?

Nădejdea cuprinde cinci încurajări.  Iată prima încurajare: «Şi aceasta cu atât mai mult cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm. Este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut» (Rom. 13,11).

Cu fiecare zi ce trece ne apropiem tot  mai mult de revenirea Domnului Isus. Apostolul Pavel vorbeşte despre momentul prezent, referindu-se la oamenii care au fost deja mântuiţi de Domnul (înnoiţi spiritual) şi le transmite nădejdea în salvarea trupului la răpire, respectiv la înviere. Revenirea lui Isus pentru a-si lua acasă Biserica reprezintă încheierea procesului de mântuire a copiilor lui
Dumnezeu. Am putea spune că aceasta este salvarea finală sau desăvârşirea mântuirii. Procesul de mântuire, care a început odată cu înnoirea spirituală, va culmina prin transformarea trupului şi intrarea în slava lui Dumnezeu.

În momentul convertirii ne-a fost înnoit sufletul, în timp ce la răpire ne va fi transformat şi trupul: «Nu numai ea, dar şi noi care avem cele dintâi roade ale Duhului suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru» (Rom. 8,23). Prin urmare, tot ceea ce este pământesc, tot ceea ce ne constrânge prin natura trupească, toate slăbiciunile noastre (cum ar fi procesul de îmbătrânire, înclinaţia spre păcat, suferinţa, lacrimile, necazurile) vor fi transformate într-o slavă veşnică. Apostolul Pavel a relatat că noul nostru trup va fi pe măsura gloriei cereşti, aşa cum trupul păsărilor este potrivit pentru aer, al dobitoacelor pentru pământ, al
peştilor pentru apă, iar trupul oamenilor pentru această lume (citiţi în acest sens 1 Cor. 15,39-49).

Cea de-a doua încurajare: «Cetăţenia noastră este în ceruri, de unde Îl şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos. El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile» (Fil. 3,20-21).

Aş vrea să subliniez cuvântul «cetăţenie ». Un lucru minunat referitor la Biblie este acela că Scriptura oferă întotdeauna siguranţă. Cetăţenia este un drept legal pe care un stat îl oferă membrilor lui. Ca cetăţean german, eu am dreptul de a locui în Germania şi nimeni nu are voie  să mă alunge de acolo. Sunt un copil al acestui popor. Ca cetăţean al cerului, am dreptul de a locui în Împărăţia lui Dumnezeu, deoarece prin Mântuitorul Isus Cristos am devenit un copil al lui Dumnezeu.

Noi ne naştem în mijlocul unui popor, al unui stat. la fel, în momentul naşterii din nou, ne naştem şi în Împărăţia cerurilor. Domnul Isus ne-a câştigat dreptul de a fi cetăţeni ai cerului. Prin El ni s-a acordat acest har, el este garanţia noastră, semnătura divină, autentificarea, paşaportul, dacă vreţi. Acum Îl aşteptăm pe Domnul Isus să revină pentru a ne lua acasă în Împărăţia în care a pregătit locuinţe pentru noi.

Cea de-a treia încurajare: «Să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Cristos. El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune» (Tit 2,12-14). Fericita nădejde este în directă legătură cu apariţia Domnului Isus Cristos, care este Dumnezeul şi Salvatorul nostru.

A fi fericit este cea mai puternică imagine pentru mântuirea şi unitatea cu Dumnezeu. Fericirea este termenul care descrie atingerea celui mai înalt bine, care se află dincolo de posibilităţile omului. Binele cel mai de preţ este Dumnezeu Însuşi. Din acest motiv,
fericirea aceasta lasă mult în urmă orice bucurie umană. Prin urmare, unirea cu Dumnezeu prin venirea Domnului Isus
este nădejdea noastră fericită.

Cea de-a patra încurajare: «Să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui» (2 Tes. 1,7).

Biblia ne explică faptul că, la revenirea Domnului Isus pentru înviere şi răpire vom intra mai întâi în odihnă,
pentru ca mai târziu să apărem cu îngerii puterii Sale în slavă. Aceasta înseamnă că vom ajunge la odihnă  faţă de toate încercările luptei credinţei şi vom avea parte de biruinţa finală. Vom fi eliberaţi de toate suferinţele, necazul nostru va lua sfârşit, viaţa va ajunge la împlinire, ţinta finală a credinţei noastre fiind în
sfârşit atinsă.

Când Domnul Isus Cristos a înviat din morţi, se spune că ştergarul Lui se afla împăturat singur într-un loc anume în mormânt: «Ştergarul care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc singur» (Ioan 20,7). Acest lucru este amintit deoarece ştergarul, un semn al muncii, al luptei, al trudei şi al lucrului zilnic, era pus acum deoparte. Domnul Isus a câştigat lupta, aducând biruinţa şi odihna.  El a împlinit lucrarea în locul nostru, oferindu-ne astfel odihna sufletească, o odihnă altminteri imposibilă dacă noi ar fi trebuit să ne obţinem singuri mântuirea: «Cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale» (Evrei 4,10).

Cea de-a cincea încurajare: «Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Cristos din morţi la o nădejde vie şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi. Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi» (1 Petru 1,3-5).

Moştenirea veşnică pe care ne-o oferă Domnul Isus Cristos este păstrată pentru noi în cer, iar noi suntem păstraţi pentru această moştenire. Nu este lucrul acesta minunat? Biblia oferă întotdeauna siguranţă. Nu puterea noastră ne ocroteşte, ci puterea lui Dumnezeu, atotputernicia Lui, omniscienţa şi omniprezenţa Sa. Ne putem încrede cu toată fiinţa în această putere a lui Dumnezeu, acţionând însă în mod corespunzător în viaţa de zi cu zi.

“Sursa: Asociatia Strigatul de la miezul noptii;

Comenteaza

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s