Valul de terapie ezoterică: Marea înşelătorie


Aromoterapia, cromoterapia, terapia cu pietre preţioase, fonoterapia, vindecarea energetică, terapia aurei şi multe alte oferte de ajutor similare năvălesc asupra noastră ca revărsările de apă în urma ruperii unui dig. Le urmează pendulele, fotografiile Kirlian, piramidele, acele de acupunctură, procedeele de biorezonanţă, baghetele magice, aparatele de fotografiat aura, produsele homeopatice, obiectele de cupru, mijloacele de sugestie şi meditaţie şi enumăratele explicaţii „ştiinţifice” cuprinse în mii de cărţi şi reviste. Cine le mai poate pătrunde?

Pe de o parte nu trebuie demonizat totul pentru simplul fapt că este prea puţin cunoscut; pe de alta, listele „documentelor ştiinţifice” şi ale „rezultatelor cercetărilor” în domeniul ofertelor ezoterice devin tot mai lungi. Să fie vorba oare de cercetări de pionierat ale unor minuni ale creaţiei până acum necunoscute? Cum poate fi evaluat lucrul acesta?

Parametrii de evaluare

Este evident că cine vrea să obţină informaţii în legătură cu temperatura, nu va folosi un tahometru, ci un termometru. Fiindcă tahometrul poate da informaţii despre viteză şi nu despre temperatură.

Fenomenele şi practicile ezoterice sunt discutate cel mai adesea pe un teren nepotrivit: nu se pune decât problema eficacităţii. Dacă are efect (sau ajută), totul este în ordine; dacă lipseşte dovada eficacităţii, problema rămâne dubioasă şi nesigură.

Dar ce exprimă dovada eficacităţii unei terapii? Nu prea multe, fiindcă în spatele ei se află diferite posibilităţi:

a) Trucuri şi înşelătorii

În cazul „vindecărilor” şi al „miracolelor” poate fi vorba şi despre trucuri şi înşelăciuni. Acestea sunt camuflate cu o explicaţie pseudo-ştiinţifică. Analizând mai atent fenomenele, nu va fi deloc uşor de descoperit „trucul”.

b) Efecte psihologice

Influenţa enormă a efectelor psihologice nu trebuie deloc subapreciată. Câtă sănătate sau stare de bine nu s-a instalat prin sugestia unei persoane mediatoare, sau câte efecte pozitive nu au fost relevate prin intermediul efectelor placebo, este amplu documentat. Acest factor joacă un rol asemănător cu sensibilitatea psihologică în cazul pronunţării unui diagnostic pe bază ezoterică sau al unei „revelaţii”. Astfel mecanismele psihologice nu trebuiesc caracterizate a priori ca fiind pozitive sau acceptabile – totuşi ele pot reprezenta explicaţia de fapt a unora din efectele uimitoare în acest domeniu.

c) Efecte ale superstiţiilor

Prin încredere şi credinţă personală, persoanele interesate se deschid în faţa influenţelor din lumea supranaturală. Întrebarea care se pune este în ce mă încred eu? Când este vorba de acţiuni supranaturale, investesc eu credinţa personală doar în Dumnezeu, Cel care S-a descoperit pe Sine în Isus Cristos, sau aştept un ajutor supranatural de la altcineva decât Fiul lui Dumnezeu? Dacă este aşa, atunci credinţa mea trebuie caracterizată ca fiind falsă credinţă, „anti-credinţă” adică superstiţie.

Cine se încrede de exemplu în faptul că mascota pe care o poartă îi va aduce noroc în anumite situaţii, acela va apela prin această superstiţie la ajutorul oferit de Satana, adversarul lui Dumnezeu. Ţelul lui Satana este să abată încrederea oamenilor în Dumnezeul Cel Atotputernic şi – în mod viclean – s-o atragă asupra lui. O asemenea superstiţie ar putea fi descrisă ca „rugăciune” (inconştientă) sau un „pas de credinţă” către Anti-Dumnezeu, adică Diavolul şi demonii lui.

Este evident faptul că şi asemenea „rugăciuni” sunt „ascultate” şi că fiinţele demonice folosesc prea bine astfel de ocazii pentru a intra în scenă şi a produce diferite efecte (care la rândul lor vor întări şi mai mult credinţa persoanei superstiţioase).

d) Magia practicată

Poate fi vorba şi de spiritism, respectiv magie. În acest caz, persoana ce practică exoterismul se poate prevala în mod conştient de „forţele supranaturale” – mai exact spus, să se folosească de puterile demonice.

Tocmai aici devine foarte clar că poate fi deosebit de periculos pentru om, când aşa ceva „funcţionează”.

Analizarea mesajului şi a originii

Este necesar să analizăm spiritul, respectiv mesajul care sunt legate de aceste terapii şi mecanisme discutabile. De un mare ajutor poate fi adeseori cunoaşterea originii ideilor respective.

Dacă, de exemplu, un terapeut clarvăzător îi explică pacientului său că, de fapt, capacităţile sale slujesc iluminării şi înlăturării blocajelor sufleteşti, pentru ca cel bolnav să poată duce iarăşi o viaţă împlinită în armonie cu cosmosul omniprezent, atunci rezultă în mod evident care este obiectivul acestui „ajutor”. Filozofia aceasta neagă existentă păcatului, consideră inutilă mântuirea, înlocuieşte un Dumnezeu personal printr-o forţă cosmică şi vorbeşte de un fals sens al vieţii. Cunoaşterea acestor lucruri ar trebui să fie suficientă pentru a spune: „Nu, mulţumesc!”

Terapia aurei

Să luăm de exemplu terapia aurei.

Prin aură se înţelege „câmpul electromagnetic din jurul oricărei fiinţe vii”. Unii sunt de părere că aura este constituită din „interacţiunea celor cinci corpuri ale noastre (corpul spiritual, corpul cauzal, corpul mental, corpul astral şi corpul material) şi din propria noastră existenţă”. Alţii preferă o definiţie mai „ştiinţifică” şi spun că aura ar fi emanaţia unei „bioplasme”, care „nu numai că pătrunde organismul viu ca un alter-ego invizibil, ci îl şi ghidează”.

Terapia aurei se prezintă sub diferite forme: pe de o parte „văzătorii de aură” (adică cei care susţin că pot vedea aura altor oameni), afirmă că sunt capabili să recunoască diferite boli pe baza aurei. Pe de altă parte, auro-terapeuţii susţin că pot transmite energie pozitivă aurei, ca act al „vindecării energetice”, caz în care pot fi vindecate organele corespunzătoare aurei sau poate fi din nou armonizat întreg „fluxul de energie vitală” în om. În acest mod pacientul va regăsi „echilibrul său cosmic”, ceea ce are ca efect sănătatea şi prosperitatea.

La un stand de expunere din cadrul zilelor Psi de la Basel, congresul dedicat tuturor fenomenelor ezoterice, putea fi citit: „Auro-terapie – vă cârpim aura în doar câteva minute pentru numai 50 de franci.” Şi într-adevăr, auro-terapeuţii cunoşteau o afluenţă foarte mare, îi aşezau pe pacienţi în faţa lor şi le „vindecau” aura. Realizau acest lucru, executând nişte gesturi ample de atingere a corpului persoanei în cauză de la o distanţă de circa o jumătate de metru!

De aici reiese în mod evident că avem de-a face cu un mesaj anti-biblic. Ca în cazul tuturor metodelor terapeutice ezoterice, personalitatea lui Dumnezeu este înlocuită printr-o forţă vitală cosmică, care pătrunde totul şi reprezintă o garanţie a sănătăţii şi bunăstării, dacă se trăieşte în armonie cu ea. Păcatul şi vina nu mai există în sensul strict al termenilor, ci numai un comportament negativ (ca de exemplu a ofensa o altă persoană), prin care este distrusă armonia lăuntrică. Această formă de „vină” este eliminată restabilind armonia şi echilibrul între cel vinovat şi forţa cosmică. Dar cum se realizează acest lucru? Prin practici corespunzătoare care urmăresc acest fel de restabilire.

Dintre metodele acestea face parte auro-terapia, pe care tocmai am descris-o, acupunctura, terapia cu pietre preţioase sau chiar şi vindecările energetice la distanţă.

Dacă mesajul transmis de acestea ar fi adevărat, atunci Isus Cristos ar fi murit inutil; căci problema vinovăţiei omului nu poate fi rezolvată decât prin moartea reprezentativă a Fiului lui Dumnezeu şi acceptarea ofertei Sale de iertare. Alte soluţii complementare nu pot exista, ci doar excluzând complet lucrarea unică de la Golgota.

Imaginea biblică a lui Dumnezeu

Dumnezeu Creatorul i-a dat omului „suflare de viaţă”. Totuşi Dumnezeu nu pătrunde în mod personal tot ceea ce este viu ca un fel de energie vitală! Biblia afirmă că Dumnezeu a creat lumea şi este superior creaţiei Sale – în alte dimensiuni. Dumnezeu nu este legat de timp şi de spaţiu, ci este omnipotent şi omniprezent şi desigur poate interveni în interiorul creaţiei şi poate anula temporar anumite legi ale naturii, însă Dumnezeu însuşi nu se identifică cu creaţia Sa, nu o pătrunde ca o forţă vitală, pe care o poţi atinge, manipula sau chiar subjuga. Astfel că El nu-l pătrunde pe om, ci vine şi locuieşte în spiritul celui care vine cu păcatul său la Isus şi acceptă în mod personal lucrarea Sa de mântuire., încrezându-se în Fiul lui Dumnezeu. În felul acesta duhul omului (nu intelectul, sentimentele sau voinţa sa) este trezit la viaţă şi poate intra în legătură cu Dumnezeu (conform Efeseni 2:4 şi următoarele).

Biblia nu vorbeşte deloc de „corpuri fluidale”, „trupuri astrale” sau cum mai poate fi denumită pretinsa „bioplasmă”, care este considerată un omolog filozofico-religios al duhului absolut invizibil al omului, înlocuirea Persoanei lui Dumnezeu cu o „energie primară” sau o „forţă cosmică vitală” care pătrunde totul, reprezintă o mare înşelătorie. La fel şi faptul că spiritul omului este indentificat cu aura sau corpul astral.

Când o persoană trăieşte în dependenţă de Dumnezeu şi-L urmează în viaţă pe Isus Cristos, din punct de vedere biblic lucrul acesta înseamnă că spiritul persoanei respective, trezit la viaţă prin Cristos, este în comuniune cu Dumnezeu, ascultă de ceea ce spune Dumnezeu prin Cuvântul Său (Biblia), vorbeşte cu El prin rugăciune şi, prin ascultarea practică faţă de voia lui Dumnezeu, trăieşte în armonie cu Creatorul Său.

Sănătatea este un fel de circuit de reguli (psihice şi fizice), care poate fi influenţat de o comuniune reală cu Dumnezeu, dar care nu poate fi pus în relaţie directă cu ea. Dacă cineva care-L urmează pe Cristos păcătuieşte, lucrul acesta nu are numai efecte distrugătoare în viaţa spirituală (privind raportul dintre spiritul omului şi Dumnezeu), ci influenţează în mod negativ şi domeniul psihic, ceea ce poate produce şi îmbolnăvirea trupului.

În plus mai există şi defecte în circuitul de reguli fizice, care sunt independente de acest principiu cauză-efect. A trata corect aceste dereglări (cum ar fi o apendicită) şi a ţine cont totodată de entitatea omului ca spirit, suflet şi trup (sau ca personalitate având un om exterior şi unul lăuntric), reprezintă de fapt sarcina unei medicini bune.

Concepţia ezoterică în schimb, doreşte ca substitutul spiritului uman, anume aura lui, să comunice şi să armonizeze cu substitutul lui Dumnezeu, acea forţă cosmică vitală. În acest mod, sănătatea fizică şi psihică va putea fi restabilită permiţând forţei vitale să pătrundă în mod liber aura, şi astfel întregul om real.

Gândirea ezoterică şi concepţia biblică se exclud în mod categoric. Încercarea pe care o fac astăzi mulţi creştini de a prelua anumite părţi ale gândirii ezoterice şi a le îngloba gândirii biblice este destinată de la bun început eşecului. Trebuie adoptată o atitudine categorică împotriva unei asemenea tendinţă.

Fotografia aurei

În cadrul terapiei aurei un rol deosebit îl joacă fotografia aurei. Înainte de toate, este interesant să remarcăm că aura a reuşit o transformare bruscă a modului de prezentare în vremurile noastre, dominate de culoare. Cu ani în urmă aura era descrisă încă în felul următor: „…are o culoare alb-albastră foarte ştearsă, aproape incoloră, şi apare în dungi, ceea ce înseamnă că, de fapt, constă dintr-o mulţime infinită de raze fine, care ies din porii corpului uman şi se difuzează în toate direcţiile. (…) Când persoana în cauză este complet sănătoasă, aceste raze apar paralele, în timp ce razele din apropierea unui corp bolnav sunt neregulate, se intersectează şi se îndoaie precum tulpinile unor flori ofilite.”

În prezent aura este descrisă cu totul altfel: „Aura este energia vitală în mişcare, adică o energie care vibrează în fiecare fiinţă vie cu o frecvenţă şi o intensitate proprie. Culorile şi formele aurei corespund astfel frecvenţei individuale unice caracteristice fiecărei persoane. Orice om se află într-o anumită stare de vibraţie proprie, în al cărei câmp se mişcă culorile aurei sale. (…) Cu cât este acumulată mai multă energie vitală în corp, cu atât mai puternică şi mai strălucitoare este aura sa.”

Pentru a putea oferi un mijloc mai bun de diagnosticare, s-a încercat şi se continuă să se încerce fotografierea aurei. Nu este fotografia dovada de netăgăduit a existenţei acestei aure?

Categoric, corpul uman nu emite numai căldură şi lumină. Chiar şi numai faptul că suntem constituiţi din molecule care vibrează şi fiecare atom în parte se mişcă, evidenţiază clar că materia aceasta are întotdeauna ceva de-a face cu radiaţiile (să ne gândim la dezintegrarea radioactivă), cu câmpurile magnetice şi cu tensiunile.

Lucrul acesta este valabil pentru toate obiectele din viaţa cotidiană. Însă a deduce de aici existenţa unei forme spirituale cum este aura sau corpul astral, reprezintă un act de pură speculaţie, de credinţă ezoterică şi de filozofie anticreştină. Dar cum trebuie evaluată fotografia aurei?

Aparatul de fotografiat aura

Experţii în domeniul aurei explică: „În timp ce faimoasa fotografie Kirlian lucrează cu plăci izolate de înaltă tensiune, care sunt străbătute de o aşa-numita „coronă” (emisie de radiaţii luminoase), vizibilă ca un fel de descărcare în jurul degetelor de la mâini şi de la picioare, fotografia aurei foloseşte un concept nou, cu totul diferit. Prin intermediul unor senzori manuali sunt măsurate frecvenţe ale vibraţiilor electronice. Aceşti senzori sunt puşi în corespondenţă cu anumite zone chakra (acele centre vitale ale corpului lăuntric, conform filozofiei indiene) şi extreme ale meridianelor mâinii, cunoscute prin intermediul acupuncturii chineze. Vibraţiile personale de energie sunt măsurate, analizate şi în final traduse în vibraţii de culoare. Obţinem astfel o imagine instantanee a persoanei fotografiate, înconjurată de radiaţia ei personală: aura, câmpul de energie electromagnetică.”

Nici o teamă din cauza tehnicii

Să nu ne lăsăm orbiţi când cei ce practică ezoterismul apelează la elemente de tehnică atunci când vor să sublinieze veridicitatea filozofiei lor. Când clarvăzătorii sunt capabili să vadă o anumită aură, căpătând astfel informaţii supranaturale, putem afirma cu siguranţă că aceşti oameni primesc efectiv puteri sau revelaţii din partea existenţelor supranaturale (a demonilor), datorită practicilor lor contrare voii lui Dumnezeu şi superstiţiei lor. Lucrul acesta nu va reuşi întotdeauna, fiindcă demonii nu se lasă folosiţi ca o maşinărie care funcţionează perfect, însă apar adeseori succese supranaturale, care reuşesc să facă persoana interesată tot mai încrezătoare în problema ocultismului.

De aceea ar trebui ca nimeni să nu „testeze” în mod personal pe chiromanţi, pe ghicitori, pe vindecătorii spirituali sau pe clarvăzători, căci – cum am constatat deja – ar putea experimenta personal „efectele” corespunzătoare şi să intre în contact cu forţele supranaturale oculte.

Întrucât credinţa biblică nu cunoaşte nici un animism (credinţa că materia ar avea „suflet”), nu trebuie să ne temem că, de exemplu, într-un aparat tehnic ar putea locui vreo fiinţă demonică. Astfel de obiecte pot fi legate de o superstiţie personală sau de anumite practici idolatre, ceea ce deschide într-adevăr uşa către contactele demonice.

Pentru a descoperi ce este cu aparatul de fotografiat aura şi cu fotografiile respective, am făcut o probă. La târgul ezoteric de la Basel un colaborator din redacţia ETHOS a lăsat să-i fie fotografiată „aura”. Imediat după aceea a mers la un alt stand şi s-a lăsat iarăşi fotografiat, pentru ca în final, la câteva minute, să-i fie fotografiată „aura” la un al treilea stand.

Pe baza afirmaţiilor consultanţilor în domeniul fotografiei aurei, culorile de bază ale fotografiei aurei personale trebuie să rămână mereu aceleaşi, chiar dacă fotografiile sunt făcute la un anumit interval de timp. „Variaţiile de dispoziţie proprie” pot influenţa doar „anumite tonalităţi ale culorilor”.

Observaţi cele trei fotografii de pe pagina următoare. Ce legătură există între ele? Rezultatul testului nostru ar provoca doar râsul, dacă n-am fi văzut nenumăratele persoane înşelate de această teorie. Ceea ce puteţi vedea personal, în cazul petelor de culoare vândute drept „aură” nu înseamnă „mici variaţii de tonalitate”, ci imagini complet diferite, care au şi fost în mod corespunzător interpretate diferit!

Simţ psihologic

De ce mulţi beneficiari sunt convinşi că toţi diagnosticienii în privinţa aurei pot descoperi o mulţime de informaţii personale? O paralelă între explicaţiile celor trei diagnosticieni în privinţa aurei, care l-au interpelat pe colaboratorul nostru, arată că marea majoritate a afirmaţiilor se referă la lucruri comune, pe care cel consultat le ascultă cu plăcere.

O privire aruncată pe lista „interpretărilor fotografiei aurei” arată că: „ROŞU indică activitatea, forţa, voinţa. Se referă la o energie foarte activă, dinamică … ORANJ combină activitatea cu gândirea. Demonstrează rezistenţă şi spirit explorator, putând exprima şi erotism şi energie senzuală. GALBEN indică cunoaştere la nivelul raţiunii, al intelectului; galben spre gri indică viclenie. VERDE este culoarea centrului, arătând bunăvoinţă, prietenie, simpatie. ALBASTRU vorbeşte despre linişte lăuntrică, religiozitate, VIOLET indică transformare spirituală, capacitate de asimilare, sensibilitate…” etc.

Să luăm anumite afirmaţii (indiferent ce culoare) şi să-i spunem unei persoane consultate: „De fapt sunteţi un om sensibil, lucru dovedit de violetul aurei dumneavoastră. În afară de aceasta, galbenul dă de înţeles că sunteţi inteligent şi că nu vă lăsaţi dus uşor…” Ce persoană diagnosticată astfel va putea spune: „Nu, tocmai contrariul mi se potriveşte!”?

Încă o observaţie în privinţa colaboratorului nostru: unul din cei trei diagnosticieni a văzut ecusonul de reprezentant al presei de pe pieptul lui şi, fiind deja seară, a dorit prompt să recunoască, pe baza fotografiei aurei, că redactorul ar avea „simptome de oboseală şi cu siguranţă ar fi bucuros dacă şi-ar termina repede treaba pentru astăzi…” (În realitate lucrurile stăteau cu totul altfel: Colaboratorul nostru tocmai sosise, era odihnit şi motivat să-şi îndeplinească misiunea.)

Unul din ceilalţi doi interpreţi ai fotografiei aurei „a descoperit”, coborându-şi vocea confidenţial: „Tocmai vă frământă o problemă, rumegaţi ceva ce încă nu e perfect limpede…” Nu este aceasta o afirmaţie care s-ar fi potrivit orişicui?

Testul nostru a demonstrat clar un lucru: consultantul în problema fotografiei aurei posedă o jucărioară interesantă, care reuşeşte să imprime pe un film color anumite câmpuri electromagnetice. Cu un oarecare simţ psihologic în privinţa omului cărei stă în faţă, el îşi direcţionează precis gândirea ezoterică asupra publicului. Atât de simple sunt lucrurile.

În plus, fiecare consultant în privinţa fotografiei aurei punea întotdeauna anumite întrebări foarte personale. Răspunsurile erau apoi integrate cu deosebită ingeniozitate în explicaţiile oferite. Abia când, către sfârşitul consultării, colaboratorul nostru a afirmat că este un creştin adevărat, care are o relaţie personală cu Isus Cristos, consultaţii au devenit foarte nesiguri. Aveau dificultăţi vizibile să digere acest lucru şi să-l integreze în imaginea lor.

Chiar dacă fiecare consiliere în domeniul aurei costa între 40 şi 50 de franci (echivalentul a 60-70.000 lei, n.tr.), nu vreau să acuz aceste persoane de înşelătorie intenţionată şi de golire prin diverse trucuri a portofelelor oamenilor. Este foarte posibil ca ei să asigure consultanţa din convingere personală. Această teorie falsă riscă să înlocuiască aspectele absurde, ilogice şi incoerente, cu atât mai mult cu cât este legată de o credinţă ezoterică. E ca şi cum te-ai agăţa de-un pai (respectiv de „interpretarea” lui), chiar dacă, la o privire mai atentă, se dovedeşte a fi o probă contrarie propriei filozofii.

Fie ca prin răspândirea Evangheliei biblice să ajungă mulţi consilieri în privinţa aurei la convingerea care-l face pe apostolul Pavel să exclame: „Dar lucrurile care pentru mine erau  câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Cristos. Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Cristos şi să fiu găsit în El…” (Filipeni 3:7-9a).

Walter Nitsche

CITATE

„Subcultura care pe moment mă înlănţuie, provine din Cuba şi se numeşte Santeria. Totul este un fel de religie Voodoo. Floarea soarelui reprezintă simbolul fericirii. O pui în apă. Dacă doreşti să fii ocrotit în mod special, scurgi miere peste flori. Toată casa mi-e plină de floarea soarelui mirosind a miere. Deci nu mi se poate întâmpla niciodată nimic rău.”
Madonna, celebră cântăreaţă de muzică pop, în căutarea fericirii apelează la superstiţii.

„Puterea mea divină n-are limite. Aş putea să transform pământul în cer şi cerul în pământ. Dar n-o fac, fiindcă nu există vreun motiv s-o fac.”
Sathya Sai Baba, guru indian, care se simte incarnarea lui Dumnezeu.

Comenteaza

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s