Muzica lumeasca si muzica religioasa


În citatele care urmează cântăreţii muzicii Rock confirmă faptul că sunt posedaţi de o altă forţă atunci când îşi compun sau interpretează muzica. Unii dintre ei au caracterizat această influenţă ca una demonică.

Cântăreţii muzicii rock ca medii spiritiste


Fayne Pridgon, prietena lui Jimmy Hendrix, a afirmat într-un interviu: „Îmi vorbea mereu despre un diavol sau ceva ce se afla în el. Nu ştia ce anume îl determina să se comporte aşa cum o făcea sau să spună lucruri urâte … în cazul cântecelor … toate ieşeau pur şi simplu din el. Poate că s-a distrus atât de mult şi a fost măcinat pe dinăuntru din cauză că, într-adevăr, a fost posedat de un duh rău”.

Robert Plant şi Jimmy Page, membri ai formaţiei Led Zeppelin, afirmă că nu ştiu cine le-a scris cântecul ocult „Stairway to Heaven” (trepte spre ceruri). Plant a confirmat: „Pagey (Jimmy Page) a avut deja compusă melodia şi mi-a arătat-o. Aveam hârtie şi creion în mână, dar, dintr-un anumit motiv eram prost dispus. Dintr-o dată, mâna mea a început să scrie singură … Stăteam şi mă uitam la cuvinte; acestea efectiv m-au făcut să sar de pe scaun”.

„De fapt, eram totdeauna convins că avem capacitatea de a funcţiona ca un canal pentru o putere; această putere venea dintr-o altă sursă, ca un fel de fiinţă superioară, care ne-a preluat munca. Mi se părea că noi, nişte pământeni, interpretăm doar muzica, deoarece de multe ori tot ceea ce se întâmpla era atât de înspăimântător” (Bill Ward din formaţia Black Sabbath).

Angus Young, chitaristul formaţiei AC/DC, este poreclit «demonul chitarei». El a recunoscut că în timpul concertelor o altă putere preia controlul asupra lui: „… de fapt totul seamănă cu imaginea şoferului unui autoturism. Când ajung la jumătatea primului cântec sunt dirijat de altcineva. Eu sunt doar pasagerul. Sunt posedat atunci când cânt pe scenă”.

„Noi primim cântecele prin inspiraţie, ca la o şedinţă de spiritism” (Keith Richards de la Rolling Stones).

„Ei (Beatles) erau ca nişte medii. Nu erau conştienţi de ceea ce spuneau, erau doar unelte” (Yoko Ono, soţia lui John Lennon, într-un interviu).

John Lennon, unul dintre membrii formaţiei Beatles, spunea despre muzica lor: „Este o posedare, exact ca în cazul unei persoane care dispune de puteri transcendentale sau a unui mediu … Este ciudat că melodia In My Life a venit printr-un vis. De aceea, afirm că eu nu ştiu nimic. Cred că muzica este o chestiune mistică … Mă simţeam ca un templu gol, care a fost umplut cu numeroase duhuri. Fiecare dintre ele a rămas un timp scurt; apoi m-au părăsit şi altele i-au luat locul”.

Într-un interviu, Paul McCartney, un alt membru al formaţiei Beatles, a afimat: „Melodia Yesterday a venit printr-un vis. Întreaga muzică era deja compusă. Aşa ceva funcţionează numai dacă crezi în vrăjitorie. Eu nu pot să citesc sau să scriu note muzicale”.

Idolul muzicii pop, Michael Jackson, a afirmat: „Mă trezesc din visele mele şi îmi spun: măi, omule, scrie melodia aceasta! Totul este ciudat. Auzi cuvintele, totul este înaintea ochilor. Sunt de părere că fiecare detaliu este deja pregătit undeva, iar eu sunt doar curierul care îl introduce în lumea aceasta … Când sunt pe scenă, de undeva apare un vrăjitor; duhul intră în mine, aşa că eu însămi nu mă mai pot controla … Totul se întâmplă în subconştient. Muzica mă constrânge la aceasta. Nu te gândeşti la ceea ce se întâmplă, totul se derulează de la şine. Sunt un rob al ritmului”.

Ginger Baker, bateristul cunoscutei şi îndrăgitei formaţii Cream din anii ’60, spunea: „Lucrul acesta se întâmplă destul de des – se pare că nu eu sunt cel care cântă la instrument, ci altcineva. Şi acest altcineva cântă pe toate instrumentele noastre. Sunt de părere că uneori lucrul acesta este înfricoşător. Poate cântăm cu toţii aceeaşi melodie care vine de undeva”.

Perry Farrell, solistul formaţiei Jane’s Addiction, compară extazul său de pe scenă cu transa şamanilor: „Atunci când cânt şi am contact cu energia pe care o produc, nici nu mai ştiu unde sunt. Eul meu dispare şi eu însămi dispar împreună cu cei care mă înconjoară … din acest motiv fac muzica-vreau să trăiesc sentimentul acesta”.

David Bowie afirmă: „Muzica rock a fost întotdeauna muzica diavolului nu mă voi lăsa convins de alte păreri. Cred cu fermitate că rock and roll-ul este periculos … Cred că noi suntem doar mesagerii cuiva care este mai întunecat decât noi”.

„Vreau să ştiu de ce am făcut de-a lungul anilor lucrurile aşa cum le-am făcut şi nu altfel. Nu ştiu dacă sunt un mediu pentru o altă putere. Orice ar fi, îmi doresc ca această putere să nu fie cea la care mă gândesc – şi anume Satan” (Ozzy Osborne, într-un interviu)».

 


Sursa: David Cloud, Fundamental Baptist Information Service, Port Huron, Michigan, USA 


Aleister Crowly (1875-1947) este considerat cel mai mare satanist al secolului XX. E1 a conceput un program în trei puncte care să ducă la seducerea cât mai eficientă a tinerilor şi la deschiderea acestora faţă de lumea demonică:

1. Printr-o muzică bazată pe ritmuri cu volum tare şi repetitive
2. Prin droguri
3. Prin proclamarea sexului liber.

Biblia spune: «Îi veţi cunoaşte după roadele lor» (Matei 7,16). În magazinele de muzică sunt puse în vânzare multe CD-uri cu imagini urâte, chiar demonice sau pornografice. Ocultismul este larg răspândit în muzica rock.

Volumul puternic determină glanda suprarenală să producă un hormon de stres care nu mai poate fi neutralizat de organism. Datorită muzicii care este ascultată prea tare se produce o stare de ameţeală, care te face să te simţi bine, dar te şi ajută să îţi pierzi autocontrolul. Repetarea continuă a ritmului – afirmă un medic specialist – poate duce la depersonalizare. Astfel se explică şi stările anormale ale ascultătorilor şi ţipetele. Cântăreţul Eric Clapton a afirmat: «Un cântăreţ rock fără droguri este doar jumătate de om». Psihologul Jean-Martin Büttner a scris «că întreaga scenă muzicală este îmbibată de droguri». După o predică m-a căutat un tânăr ca să vorbească cu mine. Era creştin, însă a mărturisit că muzica a devenit un viciu pentru el. Nu mai putea trăi fără ea. Din momentul în care se trezeşte trebuie să asculte muzică; altfel devine nervos şi neliniştit. Ziua continuă în acest fel până se culcă din nou.

Ţinând cont de aceste lucruri trebuie să ne întrebăm dacă muzica «Rock creştină» poate contribui la promovarea vieţii spirituale. Muzica Rock nu este «neutră» din cauza stilului ei, chiar dacă facem abstracţie de text. Biblia ne îndeamnă să cântăm cântări duhovniceşti, care zidesc biserica şi sunt spre lauda lui Dumnezeu: «… Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh. Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului» (Efes. 5,18-19).

«Cuvântul lui Cristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră» (Col. 3,16). Bob Larson, fost cântăreţ de muzică rock, astăzi un creştin, spunea: «Muzica rock are un duh care provine din surse întunecate şi tulburi. Acest duh nu se lasă curăţit şi folosit pentru vestirea Evangheliei».

Duhul Sfânt vrea să ne umple ca să cântăm cântări duhovniceşti. Aceasta nu înseamnă că trebuie cântate doar cântări vechi şi nu cântări noi, chiar vioaie. Cântările trebuie să fie inspirate de Duhul lui Dumnezeu, să-L onoreze pe El şi să zidească Biserica. Astfel, cântările duhovniceşti sunt comparabile cu o predică. Despre marele cor de leviţi al împăratului David se spune: «David şi căpeteniile oştirii au pus de o parte pentru slujbă pe aceia din fiii lui Asaf, Heman şi Iedutun, care proroceau întovărăşiţi de arfă, de alăută şi de chimvale» (1 Cron. 25,1). O altă traducere sună astfel: «David şi căpeteniile oştirii au pus de o parte din fiii lui Asaf, Heman şi Iedutun câţiva pentru slujire, care proroceau cu arfa, alăuta şi chimvalul».

Cântările duhovniceşti conţin un mesaj care Îl onorează pe Dumnezeu, care îi mângâie şi îi zideşte pe oameni. Nu este permis ca ele să ameţească ascultătorii prin melodiile şi ritmurile lor. Dacă cântările duhovniceşti sunt prorociri pline de duh, atunci nu pot fi amestecate cu stilul de muzică al unei lumi care face exact contrariul a ceea ce spune Biblia. Cântările acestei lumi servesc de regulă celor care le interpretează, aşează oamenii în centrul atenţi ei şi nasc îngâmfare. Cântările duhovniceşti Îl au în centrul atenţiei pe Isus Cristos. Psalmul 45,1-2 spune foarte clar lucrul acesta: «Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă, şi zic: Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul! Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba! Tu eşti cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale: de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie».

N.L.

Comenteaza

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s