„Acasă cu Domnul”


„De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veşnice. Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână ci este veşnică. Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc, negreşit dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el. Chiar în cortul acesta deci, gemem apăsaţi; nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi, să fie înghiţit de viaţă. Şi Cel ce ne-a făcut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului. Aşa dar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. Da, suntem plini de încredere, şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul. De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă fie că suntem departe de casă. Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup.”

Astăzi doresc să încep o serie de cinci săptămâni intitulată „Ce Se Întâmplă Atunci Când Mori?” de către „voi”, adică cei credincioşi în Isus Hristos. Dacă nu eşti credincios, scopul acestor mesaje este de a te trezi din somnul indiferenţei la întrebarea morţii, a veşniciei şi pentru a te motiva să-L consideri pe Isus Hristos ca singura cale spre viaţa veşnică şi singura scăpare de iad şi moarte veşnică. „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa, nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine” (Ioan 14:6). Nu este altă cale către Dumnezeu.

În aceasta predică voi încerca să răspund, cu Scriptura, întrebării „Ce se întâmplă imediat după momentul morţii?” În următoarele patru săptămâni întrebările vor fi:

Ce vi se va întâmpla odată cu venirea lui Hristos?
Ce li se vor întâmpla credincioşilor la Judecată?
Care este locul nostru final: un cer îndepărtat sau un pământ nou unde leii şi mieii vor convieţui împreună în pace?
Care este cel mai esenţial pod ce leagă dintre această viaţă de cea viitoare?

Există o lungă listă de motive a faptului că această temă pare mai degrabă crucială pentru mine spre atenţia noastră. Să menţionez câteva dintre ele:

(1) Posibilităţile de bucurie şi nefericire după moarte sunt de mii de ori mai mari decât în puţinii ani pe acest pământ înainte de a trece din această viaţă. Biblia compară această viaţă cu un abur care se arată atunci când respiri într-o dimineaţă de iarnă şi pe urmă dispare (Iacov 4:14). Biblia descrie momentul după moarte ca „vecii vecilor.” Nu doar una sau două veşnicii de o mie de ani, ci vecii vecilor; mii şi mii de secole (Apocalipsa 14:11). Contează enorm de mult ceea ce ţi se întâmplă după ce mori.

(2) Această temă ne obligă să ne punem întrebarea dacă credinţa noastră este una reală, substanţială, biblică, credinţă obiectivă, realitate din interior înspre suprafaţă. Şi anume, dacă aceasta este credinţa noastră în Dumnezeu sau este mai mult o experienţă subiectivă de sentimente şi gânduri interioare care funcţionează doar ca o pernă emoţională care să înmoaie încercările vieţii şi să ne furnizeze o reţea de prieteni. Întâlnirea cu veşnicia are un efect uimitor de a ne dezmetici din iluziile religioase.

(3) Gândul la moarte şi veşnicie ne ajută să Îl păstrăm pe Dumnezeu ca centru al vieţilor noastre testându-ne dacă iubim mai mult lumea aceasta decât pe Dumnezeu. Ne dă gândul morţii mai multă suferinţă pierzând ceea ce iubim pe pământ decât bucurie şi câştigându-L pe Hristos?

(4) Când adevărul biblic al acestei teme te constrânge, el de fapt te eliberează de teamă şi îţi dă curaj de a trăi cea mai radicală, auto-jertfitoare viaţă de dragoste. Persoana care poate cu adevărat să spună „a muri este un câştig” va putea, ca nimeni altcineva, să spună „a trăi este Hristos” (Filipeni 1:21). Dar dacă nu poţi spune „a muri este un câştig”, atunci probabil vei spune, într-un fel sau altul, „Să mâncăm, să bem şi să ne căsătorim, căci mâine murim” (1 Corinteni 15:32). Este esenţial să fii sigur de ceea ce se întâmplă când mori, ca şi credincios în Hristos, pentru îmbărbătarea de zi cu zi şi pentru a nu cădea de oboseală în suferinţa şi sănătatea tot mai redusă a acestei vieţi.

Aceasta ne aduce la textul nostru:
Ceea ce face apostolul Pavel în 2 Corinteni 4:16 – 5:10 arată corintenilor motivul pentru care el nu cade de oboseală în ciuda tuturor necazurilor şi întristărilor (4:8-12). În special în privinţa faptului de a şti că va muri; trupul său se degrada, el era tot mai bolnav. Să privim în 2 Corinteni 4:16 – „De aceea, noi nu cădem de oboseală.. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi.”

Este absolut vital să nu cădem de oboseală. Unii dintre voi au primit o asemenea lovitură fizică, financiară şi relaţională încât aţi fost deseori tentaţi să „cădeţi de oboseală”; să renunţaţi. Să spuneţi „Nu se merită.” „Que sera, sera” (Ce va fi, va fi). „Cui îi pasă?” Pavel a întâmpinat aceeaşi tentaţie (v. 8-12) iar de acest text ţine una dintre motivele pentru care nu a căzut de oboseală.

Pentru a arăta că acesta este cu adevărat un fapt crucial în acest punct, priviţi în versetul 6 şi 8 din capitolul cinci care ţine de acelaşi şir de gânduri. Versetul 6: „Aşadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere…” Versetul 8: „Suntem plini de încredere…” Vom reveni la aceste versete la momentul potrivit, dar important acum este să vă arăt că ceea ce face Pavel aici este să pună temeliile trăirii cu încredere şi fără a cădea de oboseală. Acesta este efectul care aş vrea să-l aibă asupra voastră.

Acum să ne întoarcem la 4:16 şi să urmărim şirul gândurilor sale pentru a vedea ce îl ameninţă pe Pavel să cadă de oboseală şi să-şi piardă încrederea, şi ce anume îl reţine de la a cădea de oboseală.
Versetul 16: „De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece…” Aici este ameninţarea cu care avea de a face: trupul său – „omul de afară” – se trece, se degradează.. El nu mai putea vedea la fel (şi probabil că nu existau ochelari). El nu mai auzea la fel. Nu se mai refăcea după lovituri la fel ca în trecut. Puterea cu care mergea din oraş în oraş nu îl mai ţinea cum obişnuia. El îşi vede ridurile de pe faţă şi pe gât. Memoria nu îi mai e la fel de bună. Încheieturile îi amorţesc când stă în picioare. Cu alte cuvinte, el ştie, ca oricare altul, va muri. Omul său din afară se degradează, decade. Aceasta este ameninţarea la curajul şi bucuria sa.

De ce nu cade de oboseală?

Prima parte a răspunsului o găsim din nou în versetul 16: „De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi.” El nu cade de oboseală fiindcă zi de zi, inima lui, omul său din afară, este reînnoit. Dacă trupul său uzat tinde de a-l face să cadă de oboseală, altceva tinde să-l facă să-şi găsească odihna. Ce anume?

Odihna sa, inima sa înnoită vine de la ceva foarte ciudat: vine de la privirea spre lucrurile care nu se văd. Versetul 18: „Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veşnice.” Acesta este modul în care Pavel nu cădea de oboseală: privind la lucrurile care nu se văd.

Amintiţi-vă cum i-a criticat Isus pe liderii religioşi ai zilelor sale: „…pentru că ei, cu toate că văd, nu văd, şi cu toate că aud, nu aud, nici nu înţeleg.” Cu alte cuvinte era ceva „văzut” în viaţa şi în învăţătura lui Isus, ceva ce ei nu au văzut, dar trebuia observat. Aceasta trebuie schimbat dacă vrem să primim speranţă şi curaj de la Isus şi să nu cădem de oboseală. Trebuie să se spună despre noi „Cu toate că nu văd, ei văd; şi neauzind, ei aud.” Asta este ceea ce făcea apostolul Pavel în versetul 18; el privea la „lucrurile care nu se văd.”

Pavel ilustrează aceasta în capitolul 5, versetul 7: „Umblăm prin credinţă, nu prin vedere.” Aceasta nu înseamnă că ne aventurăm în întuneric fără dovada a ceea ce este acolo. Înseamnă că cele mai preţioase şi mai importante realităţi din lume se află dincolo de înţelegerea noastră, iar noi „privim” la ele (v.18) prin ceea ce cunoaştem despre Hristos de la martorii credincioşi care L-au văzut şi I-au auzit vocea. Ne îmbărbătăm inimile – ne înnoim curajul – concentrându-ne privirea inimilor noastre pe lucrurile care nu se văd, adevăr obiectiv despre care învăţăm prin mărturia celor care L-au cunoscut pe Hristos şi au fost învăţaţi de El (Efeseni 1:18-23).

Care adevăr? Pe ce anume ne fixăm privirea pentru experimentarea zilnică a înnoirii omului interior în faţa morţii?

Ca să răspundem la aceasta ne uităm înapoi la versetul 17 observând o puternică sinteză, şi privim mai departe în capitolul 5 pentru explicaţia la această sinteză.

Versetul 17: Ne înnoim omul interior privind în fiecare zi la acest adevăr: „În scurt timp, necazul de o clipă ne aduce o măsură veşnică de slavă dincolo de orice imaginaţie.”

Degradarea trupului nu este lipsită de sens. Suferinţa, stresul, frustrarea şi necazul nu sunt zadarnice. Ele nu dispar pur şi simplu într-o groapă neagră de suferinţe inutile. De fapt acest „necaz de o clipă (îi spune astfel în ciuda faptului că durase ani de zile şi fusese un necaz constant, deseori chinuitor) produce o măsură veşnică de slavă dincolo de orice imaginaţie.”

Cu alte cuvinte, lucrurile nevăzute pe care Pavel le caută ca să-şi înnoiască omul interior constau în acea măsură imensă de slavă pregătită pentru el nu doar după, ci chiar şi prin consumarea trupului său. Există o corelare între degradarea trupului lui Pavel şi arătarea slavei sale. Când este lovit, el nu priveşte la cât de grea este lovitura, ci la măsura slavei cauzată de lovitură.

Ce vede el când priveşte la slava nevăzută? Continuând spre capitolul cinci el lămureşte ceea ce vede privind la lucrurile nevăzute.

Următoarele două mesaje privesc aceste versete: trupul învierii şi judecata credincioşilor. Dar nici una dintre acestea nu e subiect al acestui mesaj. Aşa că dacă trec peste ceva mai repede, citiţi predica următoare.

Versetele 1-5 privesc speranţa de a primi trupuri noi, glorificate la înviere. Versetele 9-10 privesc judecata şi efortul apostolului Pavel de a fi pe placul Judecătorului, Hristos. Atenţia noastră este la versetele 6-8, nădejdea de a fi cu Hristos imediat după moarte.

Dar să vă citesc versetele privitoare la trupul învierii, căci există o legătură crucială între această nădejde şi nădejdea de a fi cu Hristos (fără un trup înnoit) imediat după moarte. Versetele 1-5:

Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc [el vorbeşte despre trupul său care se degrada], avem o clădire în cer de la Dumnezeu [o clădire ca opusul la cort, fiind o casă – care este ceva mai durabilă – şi anume un nou trup în înviere], o casă, care nu este făcută de mână ci este veşnică. Şi gemem în cortul acesta [acest „cort”, trupul nostru], plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc [care este trupul nostru în înviere; aici amestecând metaforele trecând înainte şi înapoi între a fi îmbrăcat şi a locui], negreşit dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el [cu alte cuvinte el nu doreşte să se dezbrace de trupul său actual ca de o haină şi să devină imaterial, fără trup – iată la ce se referă goliciunea aici, a se dezbrăca]. Chiar în cortul acesta deci [acest trup muritor], gemem apăsaţi; nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta [nu dorim să fim un suflet fără trup], ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta [peste hainele actuale – el nu vrea ca cea de-a doua venire a lui Hristos să aibă loc în sensul de a fi nevoie să moară şi să devină imaterial, ci practic doreşte ca trupul său actual să fie asimilat, răpit în viaţa glorioasă de înviere a noului trup], pentru ca ce este muritor în noi, să fie înghiţit de viaţă. Şi Cel ce ne-a făcut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului.

Vom vorbi mai mult despre aceasta în mesajul următor. Deocamdată aici este punctul crucial. Dacă Pavel ar fi avut preferinţe el şi-ar fi ales noul trup în înviere la a doua venire a lui Hristos fără a mai trece prin moarte. Şi motivul pe care îl dă este că experienţa „goliciunii” – care înseamnă dezbrăcarea de trupul său – nu este totuna cu a fi răpit într-o clipire de ochi la a doua venire a lui Hristos.

Aceasta înseamnă că marea nădejde finală a creştinului nu este de a trece prin moarte şi de a fi eliberat de trupul vechi, ci de a învia cu un trup nou, glorios, sau cel mai bine, de a învia la a doua venire în aşa fel încât să nu trebuiască să-şi piardă temporar trupul şi să fie „dezbrăcat” (suflete fără trup, Matei 10:28; Apocalipsa 6:9; Evrei 12:23) până la momentul învierii.

Asta înseamnă că trecerea prin moarte şi întâlnirea cu Hristos nu are loc sau nu este ceva bun? Categoric nu. Pavel aduce lucrurile înapoi în perspectivă la versetele 6-8:

Aşa dar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul [intimitatea mult dorită nu poate exista aici], pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. Da, suntem plini de încredere, şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.

Acum auziţi doar. În versetul 4 Pavel spune că „nu doreşte să fie dezbrăcat.” Prima sa preferinţă nu este să fie „absent din trup.” El spune acest lucru comparându-l cu faptul de a fi îmbrăcat cu noul trup în înviere fiind viu la a doua venire a lui Hristos. Aceasta este prima sa alegere. Dar nefiind posibilă – alegerea este între într-o viaţă mai lungă de credinţă aici şi întâlnirea cu Hristos – el preferă ca Dumnezeu să-l ia la El; CHIAR DACĂ aceasta înseamnă că trebuie să fie dezbrăcat de trupul său.

Şi motivul acestei dorinţe de a-şi părăsi trupul nu este din cauza trupului său bolnav – o, ce mult doreşte el experienţa noului trup în înviere – ci fiindcă dorinţa de a fi acasă cu Domnul este irezistibil de atractivă pentru Pavel. Versetul 8: „…ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.”

Rezumat
Pavel îşi înnoieşte omul său lăuntric privind la lucrurile care nu se văd. El vede trei posibilităţi şi le alege în ordine descrescătoare. Prima, ar prefera ca Hristos să vină şi să-i acopere trupul său muritor cu nemurire ca să nu mai fie nevoie să treacă prin moarte şi să fie imaterial. Dar fiindcă Dumnezeu nu vrea aceasta, Pavel preferă să fie absent de trup trăind aici, căci Îl iubeşte pe Hristos mai mult decât orice altceva. A fi absent de trup va însemna să fie acasă cu Domnul; o intimitate mai profundă şi mai măreaţă acasă decât orice altceva am putea cunoaşte în viaţa aceasta. În final, dacă prin voia lui Dumnezeu nu va fi timpul celei de-a doua veniri sau nu va fi momentul trecerii prin moarte, Pavel va umbla prin credinţă şi nu prin vedere.

În credinţă va fi curajos şi, chiar dacă trupul din afară se degradează, omul său lăuntric va fi înnoit zi de zi prin această credinţă în nemărginita măsură de slavă.

Cercetaţi-vă pe voi înşivă. Împărtăşiţi aceste priorităţi şi valori biblice în viaţa voastră? Tânjiţi mai întâi după a doua venire? Şi în al doilea rând, tânjiţi să fiţi acasă cu Hristos chiar dacă aceasta vă costă părăsirea trupului? În al treilea rând, vă angajaţi să umblaţi prin credinţă până la venirea Sa sau cât timp vă cheamă El?

Anunțuri

Comenteaza

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s