Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea


Evrei 13:1-6
Stăruiţi în dragostea frăţească. Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea, au găzduit, fără să ştie, pe îngeri. Aduceţi-vă aminte de cei ce sunt în lanţuri, ca şi cum aţi fi şi voi legaţi cu ei; de cei chinuiţi, ca unii care şi voi sunteţi în trup. Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari. Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El Însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” Aşa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?”

În această dimineaţă o să ne concentrăm atenţia asupra versetului 4: „Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea.” Cuvântul tradus aici cu „cinste”, în Noul Testament este tradus aproape peste tot cu „scump/preţios”. Este cuvântul folosit în 1 Corinteni 3:12, unde Pavel vorbeşte despre „aur, argint şi pietre scumpe”. Este folosit şi în 1 Petru 1:19 cu referire la „sângele scump” al lui Isus. Mai este folosit şi în 2 Petru 1:4, referindu-se la „făgăduinţele nespus de mari şi scumpe” ale lui Dumnezeu.

Astfel, atunci când Evrei 13:4 spune: „Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea”, trebuie să auzim ideea de preţiozitate. Biblia ne spune în această dimineaţă: „Întotdeauna căsătoria să fie considerată un lucru preţios. Să fie ţinută ca aurul, argintul şi pietrele scumpe. Să fie onorată şi respectată ca cea mai nobilă şi virtuoasă persoană pe care aţi cunoscut-o vreodată. Să fie apreciată şi preţuită ca ceva foarte scump, cum ar fi, de exemplu, Monumentul Viet Nam din Washington, D.C. Cu alte cuvinte, când vă gândiţi la căsătorie, să fiţi cuprinşi de emoţiile unui mare respect şi s-o consideraţi ca ceva sacru. Să nu priviţi căsătoria ca ceva la care se ajunge uşor, ca ceva care trebuie tratată accidental sau ca oricare alt lucru. În ochii lui Dumnezeu căsătoria este preţioasă, de aceea El a spus: „Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea.”

Scopul meu în această dimineaţă este să vă chem, în Numele lui Isus, pentru gloria lui Dumnezeu şi spre binele vostru şi al comunităţii voastre, la o sincronizare cu Dumnezeu în ceea ce priveşte căsătoria şi la o desincronizare cu cultura vestică seculară.

În această vară am citit, împreună cu familia, Evanghelia după Luca, iar marţea trecută am citit la sfârşitul capitolului 14 că Isus a zis: „Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.” Isus cheamă la o detaşare radicală faţă de lucruri, de dragul împărăţiei. Apoi, aparent pe neaşteptate, el spune: „Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta? Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit, să audă.”
Care este legătura? Le-am spus alor mei (iar acum vă spun vouă): creştinii sunt sarea pământului în sensul că ei nu sunt în cadenţă cu valorile lumii, ci în cadenţă cu valorile lui Dumnezeu. Toate neamurile caută ce să poarte, ce să mănânce şi să bea, ce maşini să conducă şi cu ce lucruri să se distreze. Însă voi trebuie să fiţi liberi faţă de aceste lucruri şi să căutaţi mai întâi împărăţia şi, astfel, veţi fi sare.

Lumea este ca o bucată de hamburger care nu are nici un gust. Are nevoie de sare, pentru a o păstra şi pentru a o face să aibă gustul bucuriei eterne. Însă aşa o mare parte a Bisericii de azi este atât de mult condusă de lume – televiziunea, radioul, revistele, ziarele şi vocile care ne cheamă la a ne conforma culturii – încât Biserica devine doar o altă bucată nesărată de hamburger. Iar când Biserica coboară la nivelul lumii, ceea ce obţinem NU este un hamburger sărat, ci două bucăţi de hamburger nesărate şi fără nici un gust.

În această dimineaţă vă chem să ieşiţi din cadenţă cu lumea în ce priveşte problema căsătoriei. Să vă luaţi ideile despre căsătorie, nu de la spiritul vremii, ci de la Dumnezeu, Care a făcut cerul, pământul şi tot ceea ce există în ele – şi căsătoria – pentru gloria Numelui Său şi spre binele poporului Său.

Să ne uităm la contextul versetului 4 din Evrei 13 pentru a simţi gustul acestei porunci de a cinsti căsătoria. Întradevăr acest pasaj este plin de savoare. Aceasta nu este o listă de porunci fără gust pentru comportamentul creştin. Contextul este acela al dragostei, al milei, al încrederii, al speranţei şi al libertăţii. Cu alte cuvinte, este sărat, are gust.

Versetul 1 spune: „Stăruiţi în dragostea frăţească”, continuaţi să-i iubiţi pe ceilalţi creştini. Versetul 2 spune: nu-i iubiţi numai pe creştinii care vă sunt apropiaţi, ci iubiţi-i şi pe cei care nu vă sunt familiari. Arătaţi-le ospitalitate, iar Dumnezeu vă va surprinde cu neaşteptate binecuvântări. Versetul 3 apune: iubiţi-i pe cei din închisoare şi pe cei care nu sunt bine trataţi. Astfel, iubiţi-i pe credincioşii apropiaţi, iubiţi-i pe cei care nu vă sunt atât de apropiaţi, iubiţi-i pe cei care sunt închişi.
Apoi vine versetul 4: Cinstiţi căsătoria şi păstraţi patul curat! Urmează versetul 5: Nu iubiţi banii! „Să nu fiţi iubitori de bani!” Acest verset este urmat de promisiunile care eliberează, anume că Dumnezeu niciodată nu te va uita sau părăsi, ci va fi Ajutorul tău, astfel că, dacă te încrezi în Dumnezeu, nu ai nevoie să tânjeşti după bani.

Cred că acesta este un paragraf care are sare. Este modul de viaţă radical, propus de Isus. Nu iubiţi banii! Încredeţi-vă în Dumnezeu! Iubiţi-i pe creştini, iubiţi-i pe cei care vă sunt străini, iubiţi-i pe cei care sunt închişi, iubiţi-i pe cei loviţi! Şi chiar în mijlocul acestui mod de viaţă complet diferit, sărat, fără să semene cu lumea, ci semănând cu Dumnezeu, se spune: „Cinstiţi căsătoria! Păstraţi patul curat!”

Nu ştiu cum înţelegeţi voi această poruncă. Iată cum o înţeleg eu, şi sper ca şi voi s-o înţelegeţi aşa. Când „Cinstiţi căsătoria” apare chiar în centrul poruncii de a-i iubi pe creştini, de a-i iubi pe cei care ne sunt străini, de a-i iubi pe cei închişi, de a-i iubi pe cei loviţi, de a nu iubi banii, de a avea încrederea că Dumnezeu are grijă de tine, o văd ca o veste bună. A cinsti căsătoria este ca şi cum i-ai iubi pe creştini. A cinsti căsătoria este ca şi cum i-ai iubi pe cei care-ţi sunt străini. A cinsti căsătoria este ca şi cum i-ai iubi pe cei închişi. A cinsti căsătoria este ca şi cum nu ai iubi banii, pentru că Dumnezeu doreşte să aibă grijă de tine.

Iar când văd la sfârşitul versetului 4 următoarele: „căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari”, adică faptul că Dumnezeu îi va judeca pe cei care profanează patul conjugal, că Dumnezeu îi va judeca pe cei care nu cinstesc căsătoria, când văd acel avertisment, nu văd un Dumnezeu cu mâna pe trăgaci. Nu văd un Dumnezeu iute la mânie, care abia aşteaptă să-l lichideze pe curvar sau pe cel care comite adulter. Ceea ce văd aici este o întărire serioasă, reală, a dragostei pentru oameni. Lui Dumnezeu Îi face plăcere atunci când îi iubim pe creştini, Îi face plăcere când îi iubim pe cei ce ne sunt străini, Îi face plăcere când îi iubim pe cei închişi, Îi face plăcere când nu iubim banii, ci ne încredem în El pentru nevoile noastre, Îi face plăcere atunci când cinstim căsătoria. De ce? Deoarece dragostea le face bine creştinilor, le face bine celor care ne sunt străini, celor care sunt închişi, celor care sunt loviţi, iar a nu iubi banii face bine sufletelor noastre, iar a cinsti căsătoria ne face bine nouă şi societăţii noastre. Prin urmare, Dumnezeu ar fi lipsit de dragoste dacă nu i-ar judeca pe cei care necinstesc căsătoria, o profanează, o trivializează, o ridiculizează şi o tratează cu dispreţ.

Aşadar, sper că simţiţi gustul acestui paragraf. Este sărat în mod plăcut. Conţine mult din Dumnezeu, multă dragoste şi o cantitate suficientă de lucruri extrem de importante, cum ar fi avertismentul judecăţii şi promisiunea că Dumnezeu nu ne va uita sau părăsi dacă ne încredem în El.

Chemându-vă, în această dimineaţă, să cinstiţi căsătoria, să păstraţi patul conjugal curat, sper că auziţi ceva din chemarea supremă a lui Isus de a fi nişte creştini radicali, liberi, iubitori şi în contra curentului lumii.

Acum daţi-mi voie să schiţez câteva moduri specifice prin care putem să cinstim căsătoria:
1.Mai întâi, nu confundaţi căsătoria cu relaţiile homosexuale sau lesbiene.

În martie, Minneapolis a devenit al 19-lea oraş american care a început să trateze relaţiile homosexuale şi lesbiene ca „parteneriate domestice”, cu o oarecare recunoaştere legală. Angajaţii din acest oraş pot să-şi ia câteva zile libere în caz de boală sau deces al unuia dintre „partenerii lor domestici”.

Minnesota, la fel ca alte state de până acum, nu permite căsătoriile legale între oameni de acelaşi sex. Însă tot mai mult sunt permise „parteneriatele” şi sunt oferite drepturi legale în aproape toate felurile posibile. Star Tribune (cotidian american, n.trad.) din 31 mai, la p. 13A, informează, de exemplu, că o organizaţie a estimat că în America ar exista 10.000 de copii de cupluri lesbiene, concepuţi prin însămânţare artificială. Şcolile din zona Minneapolis a oferit cursuri de educaţie pentru homosexuali şi lesbiene, încă din 1987. Minnesota nu are încă legi, ca stat, care să împiedice adopţiile din partea cuplurilor homosexuale sau lesbiene. Organizaţia Children’s Home nu are încă o politică vizavi de plasamentul copiilor în familii cu parteneri de acelaşi sex, se spune în articol.
Articolul se încheie cu aceste cuvinte: „Agitaţia din jurul copiilor cuplurilor lesbiene nu este decât o reflectare a tendinţelor generale ale societăţii. … Căsătoria este încă la modă…”. Creştinii care trăiesc după Biblie şi care doresc să fie sarea pământului vor sta împotriva acestei „tendinţe generale a societăţii”. Şi iată care este motivul principal: „parteneriatele” homosexuale şi lesbiene nu sunt căsătorii, ele sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Levitic 18:22 spune: „Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune.” (Lev. 20:13). Pavel arată foarte clar în Romani 1 că o societate care îl respinge tot mai mult pe Dumnezeu, va degenera tot mai mult în ceea ce priveşte homosexualitatea (vs. 26-27) şi, ca oameni lăsaţi tot mai mult în voia unor patimi scârboase, ei vor fi tot mai hotărâţi în a susţine că aceste lucruri nu numai că ar trebui permise, dar şi privite ca bune (v. 32).

Ceea ce vreau să spun aici este simplu: a numi relaţiile homosexuale şi lesbiene căsătorii sau a le trata drept căsătorii înseamnă să tratezi o urâciune drept căsătorie. Şi acest lucru este exact opusul a ceea ce înseamnă a ţine căsătoria în cinste şi patul conjugal curat. Prin urmare, primul mod prin care cinstim căsătoria în zilele noastre este să nu o confundăm cu urâciunea parteneriatelor homosexuale şi lesbiene.

La început Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia după chipul Său, i-a binecuvântat şi le-a spus să crească, să se înmulţească şi să umple pământul. Apoi Biblia spune: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup” (Gen. 1:27-28, 2:24). Aceasta este gloria acestei proprietăţi preţioase şi onorabile, numită căsătorie: un singur bărbat şi o singură femeie, unindu-se unul cu celălalt în mod voluntar, prin legământ şi prin unire sexuală, până când moartea îi va despărţi.

Judecata lui Dumnezeu împotriva relaţiilor sexuale şi lesbiene nu este datorată faptului că El este unul care ucide bucuria, ci faptului că El se opune la ceea ce ucide bucuria. Iar opoziţia noastră faţă de asemenea parteneriate nu este datorată unor prejudecăţi vizavi de homosexualitate, aşa cum tot auzim, ci unei convingeri solide şi raţionale că Dumnezeu ştie mai bine decât oricine ce este bine pentru noi şi pentru societatea noastră.

2. Al doilea mod prin care cinstim căsătoria este să nu curvim şi să nu comitem adulter.

Este ceea ce spune a doua jumătate a versetului: „patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari.” Cuvântul tradus cu „curvar” se referă la ceva distinct de adulter. Autorul are în minte două moduri de necinstire a căsătoriei şi de profanare a patului conjugal: adulterul şi curvia. În esenţă, amândouă comit acelaşi rău, acela de a avea relaţii sexuale cu cineva care nu este soţul/soţia din punct de vedere legal. Se numeşte adulter dacă eşti căsătorit şi curvie dacă nu eşti căsătorit. Însă amândouă necinstesc căsătoria şi profanează patul conjugal deoarece Dumnezeu a făcut din căsătorie, numai din căsătorie, locul sfânt, sigur şi, în sfârşit, locul bucuriei, în ce priveşte relaţiile sexuale (1 Cor. 7:2). Textul spune că Dumnezeu îi va judeca pe curvari şi pe cei care comit adulter deoarece aceştia necinstesc căsătoria şi profanează patul conjugal. Cu alte cuvinte, judecata lui Dumnezeu se abate asupra celor care nu se pocăiesc şi care distrug ceea ce este pentru bucurie.

Acest cuvânt, „pocăit”, ne duce la al treilea şi ultimul mod (deşi mai sunt multe altele) prin care cinstim căsătoria şi ţinem patul conjugal curat.

3.Cinstim căsătoria dacă renunţăm la un trecut necurat, dar iertat, şi trăim mai departe curaţi şi fericiţi.

Textul spune: „Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari.” La fel cum 1 Cor. 6:9-10 spune: „nici curvarii, nici preacurvarii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.” Însă chiar următorul verset spune: „Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru.”

Aşadar, există o judecată pentru curvari şi pentru cei ce comit adulter însă nu pentru toţi. Pentru unii există posibilitatea de scăpare. Epistola către Evrei propovăduieşte acest lucru foarte clar. În Evrei 9:27-28 se spune: „Şi după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.”

Puteţi vedea, aşadar, că va fi o judecată. Însă Hristos a purtat păcatele multora, luând asupra Lui pedeapsa pentru curvia şi adulterul lor. Iar acum El va veni a doua oară, nu pentru a mai face lucrul acesta, ci pentru a ne mântui de judecata finală.

Sau să ne uităm la Evrei 10:12-13: „El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate [şi pentru curvie şi adulter], S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui.”

Observaţi din nou două lucruri: Hristos a luat asupra Lui păcate cum sunt curvia şi adulterul şi a plătit pedeapsa pentru acestea prin propria Lui moarte. DAR vine un timp când vrăjmaşii Lui vor fi făcuţi aşternut al picioarelor Lui. Va fi o judecată.

Ceea ce observăm este că există două grupuri de oameni: cei ale căror păcate sunt acoperite şi iertate de Isus (8:12; 10:17-18) şi cei ale căror păcate vor mărturisi împotriva lor la judecată. Ceea ce face diferenţa este întoarcerea de la păcat la Dumnezeu, prin Isus, pentru a primi iertare şi ajutor. Evrei 7:25 spune: „Isus poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El.”

Renunţă la curvie! Renunţă la adulter! Vino la Dumnezeu prin Isus, iar El te va mântui pentru totdeauna. El te va ajuta să renunţi la un trecut necurat, dar iertat, şi să trăieşti mai departe curat şi fericit.

Ideea mea este următoarea: această trăire, cu conştiinţa iertării şi cu speranţă, va aduce cinste căsătoriei. Şi aceasta pentru că Dumnezeu a creat căsătoria pentru a fi imaginea vie a relaţiei de dragoste dintre Hristos şi mireasa Sa, Biserica (Efeseni 5). Astfel, cei care onorează cel mai bine această intenţie sunt cei care trăiesc iertarea, curăţia şi bucuria pe care Dumnezeu a intenţionat să le ilustreze căsătoria.

Mai sunt atât de multe lucruri care ar putea fi spuse. Şi nu mă îndoiesc că Dumnezeu îţi vorbeşte prin moduri la care eu nici n-am visat vreodată c-ar vorbi. Astfel, las restul pe seama lucrării Duhului Sfânt, a Cuvântului lui Dumnezeu şi a rugăciunii în viaţa ta. Fie ca Dumnezeu să ne facă oameni cu adevărat săraţi spre binele societăţii noastre decadente.

Anunțuri

Comenteaza

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s