Familiile noaste: De la mediocritate la excelenta


Motivul pentru care ne întâlnim la această părtăşie a celor căsătoriţi este pentru a discuta despre câteva aspecte care ar trebui să ne preocupe în familiile noastre.

„Dacă tatăl şi mama ta, sora şi fratele tău, dacă nici chiar pisica şi câinele de pe lângă casă, nu sunt mai fericiţi pentru că tu eşti un creştin acum, trebuie să se pună întrebarea dacă eşti într-adevăr unul.” James Hudson Taylor (1832-1905)
1Tim.5:8 Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s’a lepădat de credinţă, şi este mai rău decât un necredincios.

* Decizia de a sluji partenerilor noştri.

ATACUL ASUPRA FAMILIEI

Să realizăm că instituţia familiei este atacată în zilele noastre (într-adevăr alături de altele – biserica, autoritatea statală, etc.).

– ispite, tentaţii
– lumescul
– ambiţiile de bunăstare, etc.

Sociologul şi istoricul Carle Zimmerman a evidenţiat în cartea sa apărută în 1947 „Familia şi Civilizaţia”, următoarele observaţii rezultate în urma comparării dezintegrării (dispariţiei) diverselor culturi (civilizaţii) cu declinul familiei din respectivele culturi. S-au găsit opt raţiuni pentru care acele civilizaţii s-au destrămat. Toate acestea privesc modele comportamentale domestice care reflectau spirala descendentă a fiecărei culturi studiate de Zimmerman.

– Căsnicia şi-a pierdut sacralitatea; Familiile erau frecvent destrămate prin divorţ.
– Semnificaţia tradiţională a ceremoniei nunţii s-a pierdut.
– Mişcările feministe s-au înmulţit.
– Un sporit dispreţ public arătat părinţilor şi oricărei autorităţi.
– Înmulţirea delicvenţei juvenile, a promiscuităţii şi a rebeliunii adolescenţilor.
– Refuzul familiilor tradiţionale de a-şi asuma responsabilităţile ce le reveneau.
– O tendinţă crescândă de acceptare a adulterului: Tolerarea fenomenului. Infidelitatea.
– Interesul crescând faţă de perversiunile sexuale şi de crimele cu substrat sexual. Răspândirea şi popularizarea acestora.
Familia – o bucăţică de rai – raiul pe pământ – doar pentru noi?

Suntem expuşi pericolului de a vedea familia ca fiind un scop în sine, în loc de a fi un mijloc în atingerea acelui scop. Eu văd familia ca fiind un instrument divin, rânduit de Dumnezeu pentru a avea un impact asupra celor săraci şi înfometaţi din societatea noastră cu realitatea lui Isus Hristos prezentă în experienţa umană. În familie se găseşte cea mai mare intimitate, cel mai mare potenţial de împlinire şi satisfacţie. Hristos doreşte să facă familia un model a ceea ce El poate să facă în viaţa omului. De aceea, familia este responsabilă pentru evanghelizarea societăţii în care se găseşte, trebuind să se autodepăşească în a-l oferi pe Hristos şi altora. Auzim frecvent de programele creştine menite să-i scoată pe copii, tineri, adulţi de sub influenţa lumii necreştine. Nu vreau să spun că aceste proiecte nu sunt bune, dar este foarte greu să se facă ceva dacă nu noi nu suntem ne aflăm în locul unde sarea sărează şi unde lumina luminează.” Dr. Howard Hendricks

Să recunoaştem : familiile noastre pot, fie să-i atragă pe alţii la Dumnezeu, fie să-i respingă.

Nu uitaţi că şi Dumnezeu vă priveşte ca pe unul! „Cei doi se vor face unul (un singur trup)”. De aceea, ceea ce face unul îl reprezintă şi pe celălalt. Eficienţa căminelor noastre în înaintarea Evangheliei nu se face fără participarea comună a ambilor parteneri.

„Cercul familiei este conductorul suprem al Creştinismului” Henry Drummond
Nu vreau să ne pierdem timpul doar discutând, ci căutând să ne îmbunătăţim relaţiile dintre parteneri. Situaţia fericită de care beneficiem toţi cei strânşi aici (ambii parteneri fiind creştini), să nu o abuzăm, să o neglijăm sau să o luăm de la sine (că ni se cuvine, sau altceva)! Ea trebuie întreţinută şi dezvoltată.

„Casa (familia) este un edificiu care se construieşte până la destrămarea ei prin moarte. Ea este singura construcţie care se încheie cu demolarea!”
„Opţiunea voastră: altarul familiei, sau Satana vă va „altera” familia!”

„Chiar dacă mariajele sunt făcute în ceruri, omul trebuie să răspundă de întreţinerea lor.”

Întreţinere şi îmbunătăţire: …

Rutina doar a unei relaţii fizice poate dăuna. De fapt, prin aceasta este neglijat celălalt partener. Sunt neglijate nevoile lui morale şi emoţionale.

„A te căsători este uşor. A rămâne căsătorit este ceva mai dificil. Dar a fi fericit în căsnicie toată viaţa, se numără printre cele mai rafinate arte.” Roberta Flack
* Să ne încurajăm unii pe alţii, în ciuda defectelor pe care acum le cunoaştem atât de bine!

FAMILIA – POTENŢIALUL UNEI TREZIRI

Dacă familiile o duc bine şi Biserica o duce bine! De fapt, o trezire spirituală care să schimbe biserica noastră poate începe cu punerea la punct a familiei tale, a familiilor noastre. Noi, cei căsătoriţi avem potenţialul unui reviriment spiritual în biserica noastră prin uniunile deja realizate de Dumnezeu între doi creştini! De aceea, dacă aceştia doi (soţul şi soţia) se leagă să promoveze o relaţie familială sănătoasă, spirituală (biblic), devotată Domnului şi Mântuitorului Hristos şi înaintării Împărăţiei Sale, atunci ne putem aştepta la o adevărată trezire care să străbată biserica noastră.

„Astăzi avem biserici slabe fiindcă avem familii slabe. Avem familii slabe fiindcă avem soţi şi taţi slabi. Avem soţi şi taţi slabi fiindcă aceştia nu au fost învăţaţi principiile biblice fundamentale ale familiei şi ale creşterii copiilor.” Bill Gothard
„Cu câţiva ani în urmă revista „Viaţa şi credinţa creştină” prezenta nişte descoperiri neobişnuite ce priveau două familii diferite. În 1677 un bărbat imoral s-a căsătorit cu o femeie uşoară. 1.900 de descendenţi s-au născut din copii acestui cuplu. Dintre aceştia 771 au fost infractori, 250 fuseseră arestaţi pentru diferite alte infracţiuni (nelegiuiri), 60 dintre aceştia au fost hoţi iar 39 au fost condamnaţi pentru crimă (omucidere). 40 dintre femeile descinse din acel cuplu se ştia că au boli venerice. Acest grup de urmaşi ai nefericitului mariaj a totalizat 1.300 de ani petrecuţi în spatele gratiilor şi au costat statul New York aproape 3 milioane de dolari.

De partea cealaltă iată ce s-a descoperit cu privire la familia Edwards. A treia generaţia l-a inclus pe Jonathan Edwards, predicatorul ce a adus trezirea în Noua Anglie şi cel ce a devenit ulterior preşedintele Universităţii Princeton. Dintre cei 1.344 de urmaşi ai acestei familii, mulţi dintre ei au fost preşedinţi de colegiu (13) şi profesori (65). 186 au devenit predicatori ai Evangheliei, iar mulţi alţii erau activi în bisericile lor. 86 au devenit senatori ai statului, 3 congresmeni, 30 judecători, iar unul a ajuns vicepreşedintele Statelor Unite. Nu se ştie ca vreun urmaş al acestei familii să fi fost la închisoare, sau azil. În timp ce urmaşii primei familii au costat enorm societatea, urmaşii celei de-a doua au contribuit la progresul şi dezvoltarea ei, fără să-i ia un bănuţ.

Nu toţi copiii unor părinţi buni devin cetăţeni utili societăţii şi nici toţi urmaşii unor oameni răi, ajung rău. Dar totuşi posibilitatea ca un copil să intre cu dreptul în viaţă este mai mare dacă el provine dintr-un cămin unde domneşte dragostea, unde Biblia este învăţată şi respectată şi unde se fac rugăciuni. Atunci când tata şi mama trăiesc pentru Domnul, ei oferă un stimulent puternic copiilor de a alege o viaţă creştină. Exemplul părintesc este extrem de puternic. El influenţează fie în bine, fie în rău.”

Prov.22:6 „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s’o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”
* Asumarea rolului de lideri spirituali în căminele noastre

În primul rând să realizăm responsabilitatea pe care fiecare, în parte, o avem. Pentru că familia este o uniune a doi creştini, responsabilitatea revine ambilor parteneri. Apoi, pentru că bărbatul a fost rânduit să fie conducătorul acestei unităţi, lui îi revine o responsabilitate suplimentară, aceea de a-şi conduce spiritual soţia lui şi copiii, dacă este cazul. El este omul care dă tonul spiritualităţii din casă; un fel de dirijor care în funcţie de cum îşi „dirijează” familia, aşa o are!

„Este nevoie de doi pentru a face o căsnicie să fie un succes, şi doar de unul pentru a o transforma într-un eşec.” Herbert Samuel
„O căsnicie reuşită constă întotdeauna dintr-un triunghi: bărbatul, femeia şi Dumnezeu.” Cecil Myers

„Reuşita în căsnicie înseamnă mai mult decât a găsi omul potrivit. Înseamnă a fi omul potrivit.” Robert Browning (1812-1889)

Aceasta să fie ziua în care decidem să ne schimbăm familiile noastre – să nu le lăsăm în paragină spirituală – dacă vrem ca acestea să reziste şi să supravieţuiască!

Să decidem să tratăm cu seriozitate spiritualitatea din casă şi mai ales să ne întemeiem relaţiile şi convieţuirea familială pe principiile biblice ale familiei.

„Cu orice preţ căsătoreşte-te. Dacă îţi găseşti o soţie bună vei deveni foarte fericit. Dar dacă îţi vei găsi una rea, atunci vei deveni un filozof.” Socrates (470-399 B.C.)

„În societatea noastră „fericirea” este un produs de casă!”

„Medicamentele şi sfaturile sunt două lucruri mai plăcute de oferit decât de primit.”

„Câinilor le vine uşor să-şi arate afecţiunea. Ei nu se îmbufnează şi nu stau supăraţi. Nu fug niciodată de acasă când sunt trataţi nedrept. Nu se plâng niciodată de mâncarea ce li se dă. Nu se plâng de cum arată casa. Sunt cavaleri şi curajoşi. Gata să-şi protejeze stăpâna cu preţul vieţii lor. Le plac copiii, indiferent de cât de gălăgioşi şi supărători ei sunt. Câinilor pur şi simplu le place să fie în compania lor. De fapt, câini fac concurenţă soţilor (bărbaţilor) şi dacă aceştia ar copia mai mult din virtuţile lor, viaţa în familiile noastre ar fi mult mai plăcută.” Billy Graham

„Creştinul se presupune să-şi iubească aproapele, iar devreme ce nevasta lui îi este cel mai „aproape”, ea ar trebui să însemne dragostea lui cea mai profundă.” Martin Luther (1483-1546)

„Bărbatul care critică permanent alegerile soţiei sale, nu pare să-i pună niciodată la îndoială alegerea lui ca soţ al acesteia.”

„Căsnicia este arta convieţuirii compatibile a doi oameni incompatibili.”

„Căsnicia este un permanent test al caracterului.”

„Căsnicia nu ne face nici mai buni, nici mai răi, ci doar intensifică (evidenţiază) la bine şi la rău ceea ce deja se găseşte în noi.” Sydney J. Harris (1917-1986)

Viitorul bisericii cât şi viitorul umanităţii depind în mare măsură de părinţi şi de viaţa de familie pe care aceştia o întemeiază în căminele lor. Familia este oglinda măreţiei unei naţiuni, la fel cum demnitatea indivizilor reprezintă adevărata oglindă a civilizaţiei ei.” Pope John Paul II (1920- )

Vă amintiţi de accentul pus de comunişti pe familie? „Familia, celula de bază a societăţii”? De ce i-au acordat atenţie? Pentru că ştiau că este partea ei vitală. Dacă aceasta nu o duce bine, nici o politică, nici o economie nu va avea succes.

„Familia este cea mai elementară formă de organizare. Fiind prima comunitate de care se ataşează un individ cât şi prima autoritate sub care acesta învaţă să trăiască, familia este cea care stabileşte valorile cele mai fundamentale ale unei societăţi” Charles Colson

„Rânduită de Dumnezeu ca fiind cea mai elementară formă de organizare omenească, familia este …prima şcoală a instruirii umane. În aceasta părinţii primesc nişte monştrii micuţi, plini de egoism, care-şi petrec majoritatea timpului lor strigând cu sfidare şi aruncând cu mâncare în jur, pe care-i învaţă să se exprime, să împartă ce-i al lor cu alţii, să-şi aştepte rândul, să respecte proprietatea altuia. Aceste lecţii oferite la această şcoală se traduc mai târziu în respect faţă de alţii, în autocontrol, în ascultarea lor de lege, pe scurt în formarea virtuţilor de caracter necesare supravieţuirii societăţii (umane).” Charles Colson

„Nici o altă structură nu poate înlocui familia. Fără ea, copiii noştri sunt lipsiţi de orice temelie morală. Fără ea, ei devin nişte analfabeţi morali a căror unică lege este eu-l.” Charles Colson

„Cele mai mari privilegii pe care Dumnezeu le-a conferit vieţii omeneşti, calitatea de tată, mamă şi copil, pot de fapt deveni cele mai mari blesteme dacă Isus Hristos nu este capul acelei instituţii unde noi suntem recunoscuţi ca atare. (adică, în familie)” Oswald Chambers

We must strengthen our commitment to model strong families ourselves, to live by godly priorities in a culture where self so often supersedes commitment to others. And as we not only model but assertively reach out to help others, we must realize that even huge societal problems are solved one person at a time.
Charles Colson (1931- )

Earl Palmer in his book The Enormous Exception wrote the following about the Golden Gate Bridge in San Francisco, which is built directly upon the fault zone of the San Andreas fault:

It is built to sway some twenty feet at the center of its one-mile suspension span. The secret to its durability is its flexibility that enables this sway, but that is not all. By design, every part of the bridge – its concrete roadway, its steel railings, its cross beams – is inevitably related from one welded joint to the other up through the vast cable system to two great towers and two great land anchor piers. The towers bear most of the weight, and they are deeply imbedded into the rock foundation beneath the sea. In other words, the bridge is totally preoccupied with its foundation. This is its secret! Flexibility and foundation.

That’s like a family: A mom and dad, twin towers of strength providing the family with a great foundation, bending at times to keep family members together.

See: Psa 128:1-6

OBIECTIVE – nu prea multe, dar măreţe!

Să învăţăm cum să :

– aplicăm principiile biblice în relaţia dintre cei doi parteneri.

– ne ocupăm de conflictele maritale şi cum să le rezolvăm în mod biblic.

– trăim în familie într-o manieră plăcută Domnului; conform standardului Său de sfinţenie.

– ne creştem copiii în Domnul; să-i învăţăm să fie credincioşi.

Poate ceea ce începem noi astăzi, aici, ar trebui preluat şi continuat de fiecare în propriile familii. Noi nu putem să vă introducem cu forţa într-un „cantonament” biblic. Ori aplicaţi aceste lucruri şi familiile voastre vor prospera şi o vor duce bine, ori le vom chinui şi în mod natural se vor distruge.

Mărturisesc că am înghiţit în sec când mi s-a propus să fac acest studiu. Nu că nu eram pregătit pentru el, ci pentru că ştiam că după el nu va mai fi loc de mediocritate! (În familie cu jumătate de inimă şi cu toată inima în biserică? Poate? Nu ştiu încă. Nu cred că este aşa, dar cu siguranţă trebuie să acord mai mare atenţie familiei mele!)

Ştacheta este înaltă. Idealul este măreţ. Dar, pentru Dumnezeu, familiile noastre trebuie să se îmbunătăţească!!

„CĂZNICIE” SAU CĂSNICIE? CE VREM?

Fiecare la rândul lui a simţit „greul” căsniciei şi a înfruntat într-o situaţie sau alta imperfecţiunea partenerului său. Însă acest lucru nu este motiv de renunţare în a mai lucra cu celălalt, sau de a comunica, şi în schimb de a te rezuma în resemnare – „asta e” sau, „ăsta e”, „cu el m-am măritat şi n-am ce face”!?

Tentaţia este de a încerca să-l schimbi tu pe celălalt, dar este greşit să încerci aşa ceva.

Orice întrebări sunt binevenite.

Dacă cineva are nevoie de discreţie…

Anunțuri

Comenteaza

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s