Chemare la Dragoste


‘Trăiţi în dragoste” (Efeseni 5:2)

Atunci când facem socoteala faptelor noastre de zi cu zi, deseori descoperim o mare prăpastie între ceea ce spunem că preţuim şi modul în care ne petrecem timpul şi în care ne cheltuim banii şi energia. Cuplurile petrec de patru ori mai mult timp în faţa televizorului decât discutând unii cu alţii. Părinţii petrec în medie patru ore la televizor, o oră la cumpărături şi şase minute jucându-se cu copi­ii. Şi cu fiecare zi, prăpastia devine mai mare.

În filmul City Slickers [Pungaşii de oraş], actorul de comedie Billy Crystal se află la un moment dat în faţa copiilor din clasa fiului său şi încearcă să-i înveţe o lecţie pentru care poate nu sunt pregătiţi: “Dragi copii, preţuiţi acest timp din viaţa voastră, pentru că este perioada în care încă mai puteţi face alegeri, iar această perioadă trece foarte repede. Când eşti adolescent crezi că poţi face orice şi aşa şi faci. La douăzeci” de ani nu ştii ce vrei. La treizeci de ani îţi creşti familia, câştigi ceva bani şi te gândeşti: “Ce s-a întâmplat cu perioada când aveam douăzeci de ani?” La patruzeci de ani îţi creşte burta, îţi mai apare o bărbie, muzica ţi se pare prea tare, iar una din fostele tale prietene din liceu devine bunică. La şaptezeci de ani îţi petreci timpul colindând super-market-urile căutând ultimele apariţii la iaurt şi bombănind: “De ce nu m-au sunat copiii” înţelegi? Dacă simţi că se măreşte prăpastia între ceea ce spui că preţuieşti cel mai mult şi ceea ce faci de fapt cu viaţa ta, ia atitudine. Fii radical dacă este nevoie, dar prinde momentul câtă vreme îl mai ai. Chemarea la dragoste rareori se face cu insistenţă.

„Trăiţi în dragoste” (Efeseni 5:2)

Există o stare care se numeşte “inerţie activă”. Ea apare când nu ne lăsăm de vechile angajamente chiar şi când nu-şi mai au rostul. În unele cazuri, ele sunt chiar dăunătoare sănătăţii, familiei şi stării noastre spirituale. Şi aceasta continuă până când ne loveşte o criză. De exemplu: Un tată ocupat a cărui fiică neglijată fuge de acasă şi este absorbită de dependenţe, găseşte dintr-o dată timpul să străbată ţara pentru a o găsi, iar apoi petrece săptămâni în şir prin clinici de dez­intoxicare. Un cuplu în care cei doi erau prea ocupaţi să aibă timp unul de celălalt, găseşte dintr-o dată timp suficient pentru consiliere şi avocaţi şi facturi şi căutarea unui apartament când căsnicia se destramă. O persoană dependentă de muncă găseşte dintr-o dată timp să se întrebe ce este viaţa cu adevărat când rezultatul analizelor arată că este “malign”.

Dr. Timothy Johnson scrie: “O parte din plăcerea de a citi constă în faptul că nu ştii cum se ter­mină cartea până nu ajungi la ultima pagină – şi apoi gândindu-te cum ar fi trăit personajele dacă ar fi ştiut care va fi sfârşitul. Dar viaţa reală are un ritm diferit de cel al ficţiunii; la sfârşit, nimic nu se mai poate schimba. Nu vom înţelege niciodată cum trebuie să ne trăim viaţa, decât când înţelegem semnificaţia faptului că se va încheia. Iar apoi ce urmează?” Aşadar opreşte-te şi întreabă-te ce faci (sau ce nu faci) cu viaţa ţa, în acest moment, ca să nu regreţi mai târziu. Viaţa trebuie trăită mereu înainte; niciodată înapoi. îndemnul lui Pavel referitor la acest subiect este: “Trăiţi în dragoste”.

Anunțuri

Comenteaza

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s